Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.212/
Ședința publică din 10 martie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentințelor comerciale nr.1007/JS/21.06.2007 și nr.1402/JS/22.11.2007, pronunțate de Tribunalul C-S în dosarul nr.-, în contradictoriu cu debitoarea de Consum prin lichidator judiciar IP Grup, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1007/JS/21.06.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva Raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar IP Grup privind derularea procedurii falimentului împotriva debitoarei de Consum -, debitoare organizație cooperativă care se află în procedura falimentului instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea nr.13713 din data de 21 mai 2007, înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.-, la data de 23 mai 2007, creditoarea AVAS B a formulat obiecțiuni împotriva Raportului final prezentat de lichidatorul judiciar IP Grup Reșița în ce privește debitoarea de Consum, solicitănd ca să se constate ca fiind întemeiate aceste obiecțiuni și să se dispună continuarea procedurii și, ca o consecință firească admiterii acestor obiecțiuni, lichidatorul să apeleze la prerogativele conferite de art. 138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății cooperative care au cauzat starea de insolventă, iar în cazul in care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativa conferită de art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, in conformitate cu dispozițiile art.17 alin.(2) din Legea nr.85/2006, solicită ca lichidatorul judiciar să convoace de urgență Comitetul creditorilor ai debitoarei societate cooperativă, a cărei ordine de zi va cuprinde in mod obligatoriu: "solicitarea adresată judecătorului-sindic de autorizare a Comitetului creditorilor in vederea introducerii cererii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006".
Creditoarea și-a întemeiat obiecțiunile pe prevederile art.129 și art.138 lit.(c) din Legea nr.85/2006, învederând că se impune ca lichidatorul judiciar să detaileze afirmația din continutul raportului final, respectiv "starea de insolvență se datorează dezinteresului total din partea celor iimplicați in desfășurarea activității debitoarei și managementul total defectuos din partea celor care au condus activitatea cooperativei de consum la insolventă.
De asemenea, creditoarea a mai arată că, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 (dispoziții aplicabile in cauza dedusă judecății, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea", prezentându-se, in mod detailat, condițiile de admisibilitate de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului social pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei societate cooperativă ajunsă in stare de insolvență, în condițiile prevăzute de art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, coroborate cu prevederi din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale și Legea nr.82/1991, legea contabilității.
Lichidatorul judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, prin răspunsul nr.776 din data de 20 iunie 2007, solicitat ca să se dispună respingerea obiecțiunilor creditoarei formulate in cauză și menținerea ca legal și temeinic a Raportului final întocmit de lichidatorul judiciar astfel cum a fost depus la dosarul cauzei.
De către lichidatorul judiciar, cu privire la primul aspect invocat de către creditoare prin obiecțiunile formulate, se precizează că dezinteresul total și managementul defectuos se pot explica prin faptul că debitoarea cooperativă a deținut, așa cum rezultă din istoricul pus la dispoziție de, un număr de 24 puncte de lucru in și ]n alte localități invecinate, puncte de lucru pe care nu le mai deținea la data desemnării sale în calitate de practician ]n insolvență ]n cauză, pe motiv că, întrucăt nici unul dintre aceste spații nu au fost intabulate în potrivit prevederilor nr.834/1991, consiliile locale, prin hotărâri de consiliu, neatacate în termen legal, au retras dreptul de administrare operativă directă asupra terenurilor pe care au fost construite aceste puncte de lucru și au evacuat din localitățile in care iși desfășurau activitatea.
În ceea ce privește formularea de către lichidatorul judiciar a unei cereri in conformitate cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, de către lichidatorul judiciar se invederează că, astfel cum s-a precizat și prin Raportul final, în cauză nu sunt incidente aceste prevederi legale, având in vedere că din studierea actelor contabile care i-au ost puse ia dispoziție nu se poate reține faptul că ar fi comisă vreuna dintre faptele clar prevăzute de art.138 alin.(1), lit.a)-g) din Legea nr.85/2006 și, prin urmare, lichidatorul-judiciar nu poate formula o astfel de cerere.
Prin răspunsul formulat, lichidatorul judiciar mai precizează că, în cazul în care Comitetul creditorilor deține alte acte decât cele depuse deja de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei și din care să reiese fapte condamnate de acest articol mai sus amintit, are posibilitatea de a se adresa judecătorului sindic cu o cerere de autorizare privind formularea acestei cereri, comitet al creditorilor care poate fi convocat de doi dintre membrii săi.
Analizând materialul probator administrat în dosarul cauzei, judecătorul sindic a constatat că aprecierile făcute de către lichidatorul judiciar cu privire la așa zisul dezinteres total și managementul defectuos al debitoarei societate cooperativă sunt corecte însă, acestea sunt consecința aplicării unor prevederi legale cu privire la stabilirea domeniului public și privat al unităților administrative după încetarea fostului drept de proprietate al statului asupra tuturor bunurilor și cu deosebire a dezmembrământului acestuia și anume: dreptul de administrare operativă directă asupra imobilelor acordat în favoarea fostelor unități economice de stat (desființate și reorganizate in condițiile prevăzute de Legea nr.15/1990), sau fostelor organizaii cooperatiste, in funcțiune până la data intrării în vigoare a Decretului-Lege nr.67/1990, privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit.
După cum rezultă și din istoricul firmei eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, debitoarea societate cooperativă a fost dizolvată de drept prin încheierea nr.1250 din data de 25 martie 2005, poziția nr.83, dată de judecătorul-delegat la acest oficiu al registrului comerului, în temeiul art.30 din Legea nr.359/2004, ca urmare a nepreschimbării certificatului de înregistrare în termenul legal.
În fapt, în ceea ce o privește pe debitoarea societate cooperativă, s-a constatat fosta cooperativă de consum nu s-a reorganizat în societate cooperativă în condițiile și în temeiul prevăzut la art.117 din Legea nr.1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperației, împrejurare față de care se impunea a fi supusă procedurii de lichidare astfel cum este prevăzută la art.85- 88, in conformitafe cu dispozițiile art.117 alin.(6) din această lege.
S-a reținut că este corect că, creditorii care au depus creante împotriva averii uni debitor împotriva căruia a fost inițiată procedura insolvenței sunt îndreptățiți a cunoaște cauzele și împrejurările care au dus la ajungerea respectivului debitor in stare de insolvență și, in raport de care să se stabilească existența premiselor angajării răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate care au cauzat starea de insolvență a debitorului pentru a se putea face aplicabilitatea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Din economia obiecțiunilor ce au fost formulate de către creditoarea B, prin care s-a făcut o analiză a raportului final întocmit de către lichidatorul-judiciar, s-a constatat că prin acestea se vizează, în mod deosebit, dispunerea atragerii răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ai debitoarei DE CONSUM MONTANA, județul C-S, in faliment, in conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006.
Astfel fiind, rezultă, fără echivoc, din solicitarea creditoarei autoritate potrivit căreia "lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa conferită de art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății debitoare care au cauzat starea de insolvență, iar in cazul in care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativa conferită de art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, solicităm lichidatorului judiciar să convoace de urgență Comitetul Creditorilor al debitorului DE CONSUM MONTANA."
În raport de aceste solicitări ale creditoarei B de mai sus, astfel cum sunt ele prezentate prin obiecțiunile pe care le-au formulat împotriva raportului final având in vedere atribuțiile judecătorului sindic astfel cum sunt determinate prin art.11 alin.(2), prima frază, din Legea nr.85/2006, se constată că asupra lor judecătorul sindic nu se poate pronunta în cadrul soluționării de obiecțiuni la raportul final, întrucât nu sunt de competența materială a sa.
Cum însă potrivit art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune in răspundere patrimonială pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă in stare de insolvență, împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o au numai administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent procedurii care apartine practicianului in insolvență, judecătorulsindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului in insolvență (administratorului judiciar și/sau lichidatorului) să promoveze o asemenea acțiune in răspundere patrimonială in conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006.
Se reține că este corect că in conformitate cu prevederile art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fi autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, in raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă aceasta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1), amenință să se prescrie.
Pentru a se face aplicabilitatea prevederilor legale mai sus-citate, in mod obligatoriu, judecătorul-sindic trebuie să fie sesizat cu o asemenea cerere, in exclusivitate, numai de către comitetul creditorilor al debitoarei societate comercială, in faliment, care in ceea ce o privește pe debitoarea DE CONSUM MONTANA, județul C-S, in faliment, a fost constituit prin încheierea comercială nr.774/JS din data de 10 mai 2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-
S-a reținut că în raport de prevederile legale mai sus-menționate, solicitarea făcută de către un creditor in numele comitetului creditorilor pentru ca acesta, in calitate de organ al creditorilor, să fie autorizat a promova o acțiune in răspundere patrimonială in conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, este inadmisibilă și, in consecință, a fost respinsă ca atare.
Prin sentința comercială nr.1402/JS/22.11.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar IP Grup, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului de Consum -, precum și radierea acestuia din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că urmare a cererii introductive formulată de către creditoarea a județului C-S, prin sentinta civilă nr.409/JS din data de 18 mai 2006, pronuntată in dosarul nr.-, al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic ce a fost desemnat in cauză, s-a constatat că debitoarea de Consum - se află in stare de insolvență comercială și, in consecință, împotriva acestei debitoare societate cooperatistă s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin aceiași sentință civilă, pentru derularea procedurii de reorganizare judiciară împotriva acestei debitoare societate cooperativă a fost desemnat in calitate de administrator judiciar practicianul in reorganizare judiciară și lichidare " GRUP" S: Reșița, județul C- Procedura de reorganizare judiciară și a falimentului împotriva debitoarei, când a fost abrogată Legea nr.64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a continuat să se deruleze împotriva sa in conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Luându-se act de împrejurarea că debitoarea, societate cooperativă nu și-a manifestat activitatea, că nu s-a propus nici un plan de reorganizare, prin sentința comercială nr.780/JS din data de 26 octombrie 2006 pronunțată in dosarul nr.3090/- al Tribunalului C-S, de către judecătorul-sindic ce a fost desemnat in cauză, s-a dispus aprobarea raportului administratorului judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S și s-a dispus intrarea debitoarei DE CONSUM MONTANA in procedura falimentului in procedura simplificată a insolvenței instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Pentru administrarea procedurii falimentului a acestei debitoare societate cooperativă a fost desemnat prin aceiași sentintă comercială mai susmenționată, in calitate de lichidator judiciar practicianul în reorganizare judiciară și lichidare " GRUP" Reșița, județul C-S, care a avut calitatea și de administrator judiciar.
Luându-se act de intrarea in vigoare a OUG nr.86/2006, privind organizarea activității practicienilor in insolventă, prin încheierea nr.127/JS din data de 23 ianuarie 2007 pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-S, de către judecătorul sindic s-a luat act de încetarea calității de lichidator judiciar, in administrarea procedurii falimentului instituită prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva debitoarei Societatea cooperativă " DE CONSUM MONTANA, județul C-S, a practicianul in reorganizare judiciară și lichidare " GRUP" Reșița, județul CarașS și in locul său a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul in insolvență " GRUP" Reșița, județul C-
De către noul lichidator judiciar " GRUP" Reșița, județul C-S, sub nr.527 din data de 09 mai 2007, fost întocmit și prezentat Raportul final privind pe debitorul Societatea cooperativă " DE CONSUM MONTANA, județul C-S, prin care s-a solicitat aprobarea acestui raport de lichidare și s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei cooperativă in conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.84/2006, precum și radierea acestei debitoare societate cooperativă din Registrul comerțului de sub nr.J- și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri in ceea ce privește lichidarea acestei debitoare in conformitate cu prevederile art.136 din Legea nr.85/2006.
Împotriva Raportului final mai sus-menționat, in termen legal și motivat, s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - - B, prin care s-a solicitat continuarea procedurii falimentului împotriva societății debitoare, iar lichidatorul judiciar să apeleze prerogativele conferite de art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006, in sensul de a se formula cerere de angajare.a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății cooperativă care au cauzat stare de insolvență.
Prin sentința comercială nr.1007/JS din data de 21 iulie 2007 pronunțată in dosarul nr.- al Tribunalului C-S, de către judecătorul-sindic s-a dispus respingerea ca fiind neîntemeiate a obiecțiunilor formulate de către creditoarea B împotriva Raportului final întocmit de către lichidatorul " GRUP" Reșița, județul C-S, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei Societatea cooperativă " DE CONSUM MONTANA, judeul C-S, in conformitate cu prevederile Legii nr.85/2006, privind procedura insolventei.
Potrivit prevederilor art. 131 din Legea nr.-, privind procedura insolvenței, în orice stadiu al procedurii prevăzute de această lege, dacă se constată că nu există bunuri in averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorului-sindic va putea da o sentintă de închidere a procedurii. Astfel cum s-a arătat și de către lichidatorul judiciar prin Raportul final, in averea debitoarei societate cooperativă, la data deschiderii procedurii insolvenței, nu a fost identificat nici un bun, proprietatea acesteia, care prin valorificarea să se acopere, pe de o parte cheltuielile administrative aferente derulării procedurii falimentului împotriva sa, iar pe de altă parte prin aceiași valorificare să conducă la obținerea de iichidități in vederea îndestulării celor trei creditori pănă la concuren a valorii creanțelor cu care aceștia s-au inscris la masa credală împotriva averii debitoarei societate cooperativă ajunsă in stare de insolvență.
S-a mai reținut că nici unul dintre cei trei creditori care s-au înscris la masa credală a debitoarei societate cooperativă nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii falimentului împotriva acestei debitoare.
În ceea ce o privește pe debitoarea societate cooperativă s-a constatat că aceasta s-a constituit și a funcționat in calitate de cooperativă de consum, ca persoană juridică in conformitate cu prevederile Decretului-Lege nr.67/1990, privind organizarea și funcționarea cooperativelor de consum și de credit, persoană juridică cooperativă de consum, care însă nu s-a reorganizat in societate cooperativă, in condițiile și in termenul prevăzut la art.117 din Legea nr.1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperativei, împrejurare față de care se impunea a fi supusă procedurii de lichidare astfel cum este-prevăzută la art.85- 88 in conformitate cu dispozițiile art.117 alin.(6) din această lege.
În raport de considerentele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că, in ceea ce o privește pe debitoarea Societatea cooperativă " DE CONSUM MONTANA, județul C-S, in faliment, sunt întrunite cerințele prevăzute la art.131 din Legea nr.-, privind procedura insolven ei, in sensul de a se dispune închiderea procedurii insolvenței împotriva sa.
Din materialul probator administrat in dosarul cauzei a mai rezultat că judecătorul-sindic nu a fost sesizat cu vreo cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale personaie a persoanelor din conducerea debitoarei societate cooperativă, ca persoană juridică, pentru acoperirea pasivului debitoarei, ajunsă in stare de insolvență, in condițiile prevăzute la art.138 alin.(1) sau alin.(3) din Legea nr.85/2006, împrejurare-față de care s-a reținut că in cauza comercială dedusă judecății s-a apreciat că, de către persoanele la care se referă alin.(1), nu a fost săvărșite la lit.a) - g) a aceluiași alineat de natură să fi dus pe debitoarea societate cooperativă in stare de insolvență, deși acest aspect a fost pus in discuția părților implicate in derularea procedurii insolvențe.i împotriva debitoarei societate cooperativă.
Astfel fiind, în temeiul art.129 alin.(2) din Legea nr.85/2006, s-a aprobat raportul final de lichidare privind pe debitoarea societate cooperativă întocmit de către lichidatorul judiciar și in temeiul art.131 din aceiași lege -a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate cooperativă, precum și radierea sa din registrul comerțului.
Împotriva sentinței comerciale nr.1007/JS/21.06.2007 a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare, refacerea de către lichidator a raportului final și obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea Comitetului/Adunării creditorilor debitoarei de Consum - în vederea supunerii la vot a oportunității formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a debitoarei, culpabile de starea de insolvență a acesteia.
În motivarea recursului, creditoarea arată că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, în speță fiind aplicabile prevederile art.138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, că potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și comercial, operează două reguli principale: și anume: răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că valoarea despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. S-a arătat că AVAS a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Recurenta AVAS arată că în speță, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii - art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr.64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2 - situație care, corelată cu proasta administrare a debitoarei, a determinat prejudicierea creditorilor.
Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiunea sau în contabilitatea societății, recurenta consideră că nu era necesar un administrator strălucit ca să întreprindă demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a societății, ajungându-se la minima diligență stabilită de doctrină și de art.1080 cod civil ca fiind "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar".
Recurenta arată că având în vedere art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit căruia "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, conform cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comună comisă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Se mai invocă de către AVAS faptul că, potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speță administratorul nefăcând dovada contrară. S-a mai arătat că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, conform art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falitei. Se apreciază că, fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art. 1082 Cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, considerând că în cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Creditoarea AVAS a arătat că în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operabil criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Astfel, consideră că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Creditoarea își menține punctul de vedere privind neconformitatea raportului final cu exigențele expres prevăzute de art.129 din Legea nr.85/2006, după cum s-a învederat instanței de fond în obiecțiunile depuse.
Pe de altă parte, deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul creditorilor în vederea analizării oportunității formulării unei astfel de cereri de către comitet. În demersul său, creditoarea arată că nu s-a substituit Comitetului, cum greșit a reținut instanța de fond, ci doar s-a rezumat să-și afirme interesul propriu, solicitând instanței de fond și lichidatorului convocarea creditorilor în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei astfel de acțiuni.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- Bad eclarat recurs și împotriva sentinței comerciale nr.1402/JS/22.11.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului C-S cu nr.-, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul de a respinge solicitarea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii de insolvență și continuarea acesteia în vederea soluționării, irevocabile, a obiecțiunilor formulate de creditoare la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei și formularea unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor debitoarei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că prin sentința comercială nr.1007/JS/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S au fost respinse obiecțiunile formulate de AVAS B, însă hotărârea nu i-a fost comunicată.
În situația creată, se apreciază că judecătorul sindic avea obligația să verifice dacă sentința comercială menționată a fost comunicată instituției creditoare, precum și dacă a fost exercitată calea de atac și soluția pronunțată de instanța de recurs. Astfel, se consideră că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre fără să cerceteze cauza sub toate aspectele, respectiv a dispus închiderea procedurii fără a analiza dacă au fost respectate prevederile legale privind comunicarea actelor de procedură și dacă s-a asigurat creditorilor exercitarea dreptului la apărare.
Referitor la acest aspect, creditoarea apreciază că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu nerespectarea unuia dintre principiile de bază ale procedurii civile și anume principiul rolului activ al instanței de judecată. Conform art.129 Cod procedură civilă, judecătorii au nu numai dreptul, dar și "îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale".
Astfel, în situația în care recursul promovat de AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.1007/JS/21.06.2007, comunicat instanței de fond cu adresa nr.CB/34633/11.12.2007, va fi admis, completarea raportului final de către lichidatorul judiciar și promovarea de către acesta a unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorilor debitoarei sau convocarea creditorilor pentru analiza oportunității promovării unei asemenea cereri nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii de insolvență, ceea ce nu ar fi însă posibil, procedura fiind închisă prin sentința comercială nr.1402/JS/22.11.2007.
Lichidatorul debitoarei nu a formulat întâmpinare la recursurile declarate de creditoarea AVAS
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursurile de față sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum corect se reține de judecătorul sindic în sentința comercială nr. 1007/21.06.2007, calitatea procesuală activă în a promova o acțiune in răspundere patrimonială pentru acoperirea a unei părți din pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă in stare de insolvență, împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență, o are numai administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar, și cum luarea unei asemenea măsuri ține de managementul aferent procedurii care apartine practicianului in insolvență, judecătorul sindic, căruia atribuțiile îi sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului-judiciar și/sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, nu poate dispune obligarea practicianului in insolvență să promoveze o asemenea acțiune in răspundere patrimonială in conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2006.
În acest sens, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Rezultă deci că doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Pentru a se face aplicabilitatea prevederilor legale de mai sus și a fi obținută autorizarea, judecătorul-sindic trebuia să fie sesizat cu o asemenea cerere de către comitetul creditorilor al debitoarei, care a fost constituit în cauză prin încheierea comercială nr.774/JS din data de 10 mai 2007, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului C-S, cerere care însă nu există.
Solicitarea făcută de către un creditor, fără să fie mandatat de comitetul creditorilor, pentru ca acesta, in calitate de organ al creditorilor, să fie autorizat a promova o acțiune in răspundere patrimonială in conformitate cu prevederile art.138 alin.(1) din legea nr.85/2006, este inadmisibilă și, in consecință, a fost în mod corect respinsă ca atare.
În ceea ce privește sentința comercială nr. 1402/22.11.2007, Curtea reține că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar IP Grup, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei de Consum -, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
Astfel, așa cum s-a arătat de către lichidatorul judiciar prin Raportul final, in averea debitoarei, la data deschiderii procedurii insolvenței, nu a fost identificat nici un bun, proprietatea acesteia, care prin valorificarea să se acopere, pe de o parte cheltuielile administrative aferente derulării procedurii falimentului împotriva sa, iar pe de altă parte prin aceiași valorificare să conducă la obținerea de iichidități in vederea îndestulării celor trei creditori pănă la concurena valorii creanțelor cu care aceștia s-au inscris la masa credală împotriva averii debitoarei societate cooperativă ajunsă in stare de insolvență.
De asemenea, nici unul dintre cei trei creditori care s-au înscris la masa credală a debitoarei nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative pentru continuarea procedurii falimentului împotriva acestei debitoare.
În consecință, închiderea procedurii s-a realizat în mod corect în baza art.131 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Susținerile creditoarei recurente că nu trebuia pronunțată sentința de închidere a procedurii până când nu era soluționat recursul declarat de creditoare împotriva sentinței comerciale nr. 1007/2007 sunt nefondate, având în vedere că potrivit art. 12 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii".
Solicitarea creditoarei recurente de a se continua procedura insolvenței față de debitoare, în condițiile în care nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii și nu s-a formulat în cauză o cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei este nefondată, închiderea procedurii față de debitoare fiind legală și temeinică.
Astfel fiind, în baza art. 312. pr. civ. constatându-se că instanța de fond a pronunțat hotărâri temeinice și legale, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile creditoarei vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- împotriva sentințelor comerciale nr.1007/JS/21.06.2007 și nr.1402/JS/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./17.03.2008
Dact./18.03.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul C-S-judecător
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
