Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.215
Ședința Publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4941 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, în temeiul art.150 proc.civ. declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006, formulată împotriva pârâtului H, obligarea pârâtului să suporte în întregime pasivul debitoarei, conform tabelului definitiv consolidat.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 20.05.2008 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- având ca obiect procedura falimentului derulată împotriva debitorului - SRL unicul creditor în cauză, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, având autorizarea judecătorului sindic potrivit încheierii de la 20.05.2008, a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie atrasă răspunderea acestuia pentru pasivul debitorului în temeiul art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, prin cererea formulată în cuprinsul raportului de activitate depus la 18.11.2008 lichidatorul în cauză, a solicitat închiderea procedurii falimentului, derulată împotriva debitorului potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.4941 pronunțată la 18.11.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului, dispunând totodată și măsurile de ordin procedural legal aferente acestei din urmă măsuri.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute legal referitoare la fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre acestea și vinovăție. Creditoarea-reclamantă a pretins săvârșirea de către pârât a faptelor din categoriile prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d, dar referitor la acestea a invocat doar aspecte generale, teoretice, fără să indice în concret faptele reclamate. Mai mult, reclamanta nu a dovedit nici legătura de cauzalitate dintre faptele pretinse și ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Tribunalul a mai reținut că lichidatorul judiciar nu a identificat în fapt bunuri aparținând debitorului care să justifice continuarea procedurii falimentului, situație în care sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii întemeiate pe prevederile art.138 alin.1lit.c și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu art.3041și 304 pct.9 Cod procedură civilă, mai întâi că pârâtul în cauză, administratorul societății debitoare, nu și-a respectat obligația prevăzută de art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006 în sensul de a cere deschiderea procedurii societății în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Așadar, deși societatea debitoare desfășura o activitate nerentabilă din anul 2001, pârâtul a manifestat un dezinteres total în îndeplinirea unor condiții minime de funcționare a acesteia, acordând prioritate interesului personal, ceea ce constituie fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.
Conducerea societății debitoare implica din partea pârâtului și întocmirea documentelor contabile, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația respectivă, ascunzând astfel situația de fapt a societății, nedepunând declarațiile și bilanțurile contabile la instituțiile statului, ceea ce constituie fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.
În cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții legale pentru atragerea răspunderii.
Prejudiciul este dovedit în cauză identificându-se cu insolvabilitatea debitorului, care nu deține nici un bun pentru plata creditorilor.
De asemenea, este dovedită legătura de cauzalitate, faptele pârâtului provocând insuficiența activului societății debitoare și prejudicierea astfel a creditorilor.
Părțile nu au administrat înscrisuri în cauză.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a putea fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului persoană juridică pentru pasivul acestuia trebuie să se dovedească îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute delege referitor la fapta ilicită pretinsă a fi fost săvârșită de către pârât, la prejudiciul specific, la legătura de cauzalitate dintre acestea și la vinovăție.
În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta trebuie să se încadreze în categoria faptelor enumerate în mod limitativ potrivit art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006.
Creditorul-reclamant a pretins în speță săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art.138 alin.1lit.c și d, fără însă să facă o descriere în concret a acestora ci doar prin prisma unor referiri generale, teoretice sub aspectul respectiv. Fapta referitoare în mod expres la neformularea de către debitor a cererii introductive de deschidere a procedurii insolvenței în raport cu termenul prevăzut de art.27 din legea menționată nu se regăsește în enumerarea prevăzută de art.138 alin.1 lit.a-g, ci este incriminată, în anumite condiții, prin art.143 din legea respectivă. Nici dezinteresul manifestat de administrator în legătură cu funcționarea societății comerciale nu se regăsește în limitele enumerării legale a faptelor ilicite în măsură să atragă răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului.
Recurentul nu a fost în măsură să indice în mod concret sau să probeze interesul pretins a fi fost urmărit de către pârât în continuarea activității societății comerciale și nici această activitate, în sine, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1lit.
Nu a fost indicată în concret și probată de către recurent nici fapta invocată în raport cu art.138 alin.1 lit. Nedepunerea documentelor contabile la dosarul cauzei sau la organele fiscale se poate datora și altor cauze decât neținerea contabilității în conformitate cu legea iar pretinderea intenției pârâtului de a ascunde situația societății comerciale în lipsa documentelor contabile presupune în mod necesar o susținere corespunzătoare și sub aspect probatoriu.
În raport cu răspunderea prevăzută de art.138 alin.1 prejudiciul nu se confundă cu insolvabilitatea debitorului ci, în mod expres și specific, cu ajungerea acestuia în stare de insolvență, în raport cu care creditorii trebuie să se supună regulilor unei proceduri colective pentru recuperarea creanțelor.
De asemenea, legătura de cauzalitate trebuie avută în vedere în sensul cauzării prin fapta ilicită a stării de insolvență a debitorului, aspect cu privire la care reclamantul nu a formulat nici susțineri și nici nu a administrat probe în concret.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod corect neîndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii pârâtului, sentința atacată fiind temeinică și legală, impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4941 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud. - 9.03.2009
Tehnored. - 11.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
