Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 216/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 405/SIND din 16 februarie 2009 pronunțate de JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu l-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin acțiunea 14.04.2008 înregistrată sub nr- la această instanță reclamanta R, în calitate de lichidator al debitoarei - în faliment, a chemat în judecată pârâtul, în calitate de administrator social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului, până la concurența sumei de -,94 lei, în temeiul art. 138 lit d și e din Legea 85/2006.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a menționat că pârâtul a deținut calitatea de administratorul societății comerciale
Din analiza documentelor financiar contabile ale debitoarei, respectiv ultima balanță de verificare întocmită de debitoare la 30.04.2005 situația patrimonială a societății cuprindea imobilizări corporale în curs în valoare de 25676,47 lei, mărfuri în custodie la terți sau consignație în valoare de 75688,73 lei, marfă în magazin în valoare de -,75 lei și clienți neîncasați în sumă de - lei. Nu se cunoaște componența bunurilor prezentate întrucât evidența contabilă nu a permis acest lucru. Disponibilitățile bănești înscrise în balanța de verificare la 30.04.2005 sunt în valoare totală de 11896 lei și se compun din disponibilități aflate în conturi bancare, în sumă de 11625 lei și în casierie, în valoare de 271 lei, disponibilități neprezentate lichidatorului judiciar.
Din studiul documentelor aflate la dispoziția lichidatorului judiciar a mai rezultat că contabilitatea societății nu a fost ținută în conformitate cu legea, fapt evidențiat prin neînregistrarea în evidența contabilă a facturilor fiscale, emise de furnizori sau primite de la clienți după data de 30.04.2005. Pârâtul a continuat să exercite atribuții de administrare a societății și după data deschiderii procedurii falimentului, semnând facturi fiscale de achiziție sau vânzare marfă, ordine de plată, ordine de compensare deși nu mai avea calitatea de administrator. Pârâtul nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor societății. În cazul în care organele de conducere au manifestat pasivitate cu privire la recuperarea datoriilor provenite de la diverși parteneri se consideră că acestea au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora au fost lăsate să curgă. În acest fel, prin acțiunile sale pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, prin faptele sale pârâtul a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. d și lit. e din Legea nr. 85/2006.
Se consideră că pârâtul a cauzat un prejudiciu real societății prin privarea acesteia de importante sume de bani, cu ajutorul cărora puteau fi acoperite datoriile debitoarei. Este întrunită și condiția raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, având în vedere faptul că lipsirea societății de importante resurse financiare a reprezentat o împrejurare cauzală concretă, aducătoare de prejudicii. Culpa este de asemenea întrunită, deoarece pârâtul a prevăzut consecințele faptei ilicite, respectiv creșterea gradului de îndatorare a debitoarei.
În drept au fost invocate prevederile art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006, art. 998-999 Cod civil.
La dosarul cauzei reclamanta a depus înscrisuri. Reclamanta a solicitat și proba cu interogatoriul pârâtului, însă acesta a lipsit nejustificat la administrarea acestei probe, fapt care va fi socotit drept o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, potrivit art. 225 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 405/16.02.2009 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de către reclamantul R, în calitate de lichidator al debitorului în faliment, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator al debitorului, întemeiată pe prevederile art. 138 al.1 lit. a,d și e din Legea nr. 85/2006 și în consecință a obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 448.583,94 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final (dosar nr. 166/F/2004 al acestei instanțe).
Pârâtul are calitatea de administrator social al debitoarei, deci face parte din categoria persoanelor la care se referă art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006.
Din lipsa disponibilităților bănești înscrise în balanța de verificare la 30.04.2005 în valoare totală de 11896 lei și din lipsa oricărei justificări a acestora rezultă prezumția că aceste disponibilități bănești au fost folosite de pârât în folosul propriu sau al altor persoane, faptă ce se încadrează în art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de faliment și lipsa pârâtului la interogatoriu rezultă că pârâtul nu s-a preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât acesta a comis și fapta prevăzută de art.138 al.1 lit. d din Legea nr.85/2006. În raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, depus la dosarul de faliment la data de 26.09.2005 lichidatorul judiciar arată că printre cauzele care au dus la apariția stării de insolvență se numără și folosirea deficitară a documentelor financiar contabile primare, a mijloacelor de încasare a numerarului. Se mai arată că documentele financiar contabile primare ale firmei sunt înregistrate cu întârziere în jurnalele de înregistrări ale firmei și implicit denaturează balanțele de verificare lunare ale societății. Se mai arată că, conform declarațiilor administratorului, în activitatea societății există numeroase nereguli legate de necorelarea valorii scriptice cu cea reală a mărfurilor din depozit, vânzarea de mărfuri prin emiterea unor avize de însoțire neavizate și neștampilate și nu a unor facturi, darea în custodie a unor mărfuri ale societății fără încheierea unor procese verbale de custodie și achitarea de bunuri cumpărate fără ca în prealabil să fi fost primit obiectul contractului de vânzare cumpărare sau o factură de la partenerul contractual.
Neținerea evidențelor contabile în conformitate cu dispozițiile legale a condus la crearea stării de insolvență a debitoarei și a creat prejudicii creditorilor, prin faptul că nu s-au putut stabili care sunt clienții neîncasați, evidența bunurilor debitoarei, modalitatea de ieșire a acestora din patrimoniul debitoarei. Obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți comerciale îi revine administratorului social, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1991.
Un alt aspect imputabil administratorului societății îl constituie lipsa activelor înscrise în balanța de verificare întocmită de debitoare la data de 30.04.2005, compuse din imobilizări corporale în curs în valoare de 25676,47 lei, mărfuri în custodie la terți sau consignație în valoare de 75688,73 lei, marfă în magazin în valoare de -,75 lei. Aceste active nu au fost identificate de către lichidatorul judiciar și nici nu s-au găsit acte care să justifice modul de ieșire al acestora din patrimoniul societății. În lipsa documentelor justificative există prezumția că aceste active au fost ascunse de către administratorul societății, faptă ce se încadrează în prevederile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste constatări rezultă că pârâtul a comis faptele prevăzute de art.138 al.1 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006.
În tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitoarei au fost înscriși creditori cu creanțe totale de -,94 lei, potrivit tabelului definitiv consolidat de la fila 225 din dosarul de faliment.
Judecătorul sindic apreciază că în cauză s-a dovedit existența săvârșirii acestor fapte ilicite și a vinovăției pârâtului.
Referitor la prejudiciu judecătorul sindic apreciază că acesta este egal cu valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și nerecuperate în procedura de faliment, adică -,94 lei.
De asemenea există raport de cauzalitate între faptele ilicite comise de pârât și prejudiciul cauzat, deoarece prin săvârșirea acestor fapte creditorii nu au mai putut valorifica bunurile debitoarei și nu au mai putut desfășura procedura de recuperare a creanțelor acesteia, pentru a-și acoperi propriile creanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, se arată următoarele:
În mod incorect s-a reținut de instanța de fond faptul că recurentul mai are și în prezent calitatea de administrator, având în vedere că însăși reclamanta arată în acțiunea formulată că nu mai deține această calitate.
Judecarea cauzei a fost finalizată rapid, la două termene de judecată, recurentul fiind lipsit de posibilitatea de apărare.
Recurentul fiind plecat din localitate datorită meseriei nu a putut să se prezinte la instanță, iar procedura de citare a fost viciată.
Instanța a considerat fără temei că lipsa la interogatoriu este nejustificată deși au existat motive obiective pentru care nu a putut să se prezinte, în sensul că nu a primit citația cu mențiunea prezentării la interogatoriu, procedura de citare fiind făcută prin afișare.
Instanța a prezumat fals că disponibilitățile bănești ale debitoarei au fost folosite în interes personal.
S- reținut incorect ținerea greșită a contabilității. În realitate din balanța de verificare de la 30.04.2005 reiese că în patrimoniul debitoarei existau suficiente active pentru plata creditorilor. Faptul că, creanțele debitoarei față de debitorii săi nu au putut fi recuperate până acum din motive obiective, cum ar fi insolvabilitatea unora dintre acești debitori, deși s-au întreprins demersuri în acest sens.
În ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 lit. d și e, trebuie să se dovedească săvârșirea faptelor ilicite, nefiind suficiente prezumțiile.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată parțial fondat recursul declarat de pârât.
Răspunderea administratorului în temeiul art. 138 din legea 85/2006 se antrenează pentru faptele săvârșite de administrator în perioada anterioară apariției stării de insolvență, care au cauzat intrarea debitoarei în stare de încetare de plăți, deci nu interesează dacă pârâtul mai are calitate de administrator în prezent.
Procedura de citare cu pârâtul în lipsa acestuia s-a realizat legal prin afișare la domiciliu conform art. 92 Cod procedură civilă neîncălcându-se dreptul la apărare al acestuia. Pârâtul a fost citat legal prin afișare cu mențiunea la interogatoriu.
Faptul că dosarul a fost finalizat la două termene de judecată nu are relevanță în cauză, atâta timp cât soluția s-a bazat pe probele administrate în dosarul de răspundere și în dosarul de faliment.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege,raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează. Simpla reprezentare a faptului că, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de lege, se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Fapta prevăzută de art. 138 al 1 lit. din Legea nr. 85/2006 este o faptă comisivă se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor.
În speță s-a dovedit că, potrivit ultimei balanțe financiare de la 30.04.2005, debitoarea deținea active fixe și circulante în valoarea totală de 261.800 lei care nu au putut fi prezentate de administrator, dar nici justificată lipsa acestora, respectiv imobilizări corporale în curs în valoare de 25676,47 lei, mărfuri în custodie la terți sau consignație în valoare de 75688,73 lei ce aparțin societății, marfă în magazin în valoare de -,75 lei, disponibilitățile bănești în valoare totală de 11896. Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006. Întrucât bunurile în valoare de 75.688 lei,73 lei aflate în custodie nu aparțin debitoarei, iar terții au depus declarații de creanțe, răspunderea pârâtului nu se poate angaja cu privire la această sumă.
Pârâtul nu a dovedit ce s-a întâmplat cu bunurile și disponibilitățile bănești lipsă înscrise în balanța financiară, astfel nu a răsturnat prezumția folosirii sau însușirii în scop personal.
Există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul reținut, lipsa unor bunuri din activul debitoarei diminuând obiectul dreptului de gaj general, creditoarea neputându-și recupera creanța față de debitoare. În situația în care s-ar fi identificat bunurile înscrise în bilanțul debitoarei ca active imobilizate și stocuri existente, s-ar fi acoperit o parte din pasivul debitoarei.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului aceasta se ridică la valoarea de 186.112 lei care se obține scăzând din valoarea activelor lipsă de 261.800 lei a sumei de 75.688,73 lei bunuri în custodie, și nu 448.583,94 lei cât a stabilit instanța de fond.
În ceea ce privește clienți neîncasați în sumă de - lei, nerecuperarea unor creanțe nu se încadrează în faptele prevăzute de art. 138 pentru a angaja răspunderea administratorului fiind eventual o consecință a unui management defectuos.
În speță s-a dovedit că pârâtul nu a ținut contabilitatea conform legii. unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este direct producătoare de prejudiciu, însă aceste fapte pot ocaziona starea de insolvență, atunci când sunt asociate cu alte fapte prevăzute de lege. Din probele dosarului și raportul lichidatorului judiciar nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între neținerea legală a contabilității și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului aceasta se ridică la valoarea de 261.800 lei și nu 448.583,94 lei cât a stabilit instanța de fond.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. art. 304, 3041Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței Tribunalului Brașov care va fi modificată în parte în sensul admiterii în parte a acțiunii lichidatorului judiciar pentru suma de 186.112 lei în loc de 448.583,94 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 405/16.02.2009 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R, în calitate de lichidator al debitorului, în contradictoriu cu pârâtul, și în consecință:
Obligă pârâtul să suporte din averea personală suma de 186.112 lei în loc de 448.583,94 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red./5.05.2009
: /12.05.2009/3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
