Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 2471/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.221R
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.3555/2.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și G, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimații-creditori CASA DE COMERȚ, EVIDENT, PRESS, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, (ROMÂNIA) ȘI SERVICII, - S, EVIDENT, TRANS, ROMANIAN, ART, PRESS, - SUCURSALA S, 95, și ROMANIA SERV
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat și recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 11.02.2008 lichidatorul judiciar al intimatei-debitoare, a depus la dosar cerere de judecare a cauzei în lipsă în temeiul disp. art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Recurenta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un înscris de pe site-ul Ministerului Finanțelor denumit "indicatori financiari conform bilanțului depus pe anul 2003 economic cu codul unic de identificare -", comunicând un exemplar recurentei Sector 1 prin consilier juridic.
Recurenta Sector 1, prin consilier juridic, arată că nu solicită probe.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurenta
La interpelarea instanței, recurenta Sector 1, prin consilier juridic, învederează că nu a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare în temeiul disp. art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și acordă cuvântul părților pe excepție cât și pe fondul recursului.
Recurenta Sector 1, prin consilier juridic, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a instituției pe care o reprezintă, arată că lasă la aprecierea instanței.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Sector 1, având în vedere disp. art.2 din Legea nr.85/2006 care arată că scopul acestei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Astfel, consideră că orice cerere de atragere a răspunderii administratorilor societății debitoare profită tuturor creditorilor, precum și faptul că propria cerere de atragere a răspunderii administratorilor societății a fost judecată cu toate părțile și chiar dacă acestea nu au formulat cererea de atragere a răspunderii administratorilor societății pot formula critici prin formularea de recurs. În ceea ce privește recursul propriu, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorilor societății în baza art.138 lit.a, b și e din Legea nr.85/2006 și suportarea de către aceștia a pasivului societății falite. Învederează faptul că lichidatorul judiciar prin rapoartele întocmite în dosarul de fond nu a identificat cauzele insolvenței și nu a lămurit cum a ajuns debitoarea la un pasiv de 5 miliarde de lei, neacoperit, în condițiile în care nu are bunuri care să fie valorificate. Mai arată că în raport lichidatorul judiciar apreciază că din studierea documentelor contabile puse la dispoziție de societatea debitoare nu sunt aplicabile disp. art.138 din Legea nr.85/2006, însă la întrebarea judecătorului sindic, lichidatorul judiciar a arătat că nu a primit actele contabile de la administratori. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta Sector 1 solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Recurenta Sector 1, prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor formulate, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 și obligarea administratorilor societății debitoare să suporte în întregime creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3555/2.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins ca nefondată cererea reclamantului creditor în contradictoriu cu pârâții și G privind atragerea răspunderii patrimoniale conform dispoziției art.138 din Legea nr.85/2006, iar în baza prevederilor art.132 alin.2 a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic constatat că reclamanta creditoare a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere și supraveghere la data de 20.05.2005 odată cu cererea introductivă, pe care a înțeles să o precizeze la data de 18.06.2007 prin obiecțiunile formulate la raportul final.
Pe fondul acestei cereri în esență, prima instanță a reținut că, angajarea răspunderii reglementată prin art.138 literele a,b,c,e,f,g din lege indicate ca temei juridic de către reclamanta-creditoare, nu operează automat, ci numai în situația în care se dovedește săvârșirea de către membrii organelor de conducere și supraveghere, a unora din faptele expres și limitativ prevăzute de lege și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și insolvența debitorului.
Ori, în speță reclamanta-creditor a făcut doar afirmații generice referitoare la conduita culpabilă a asociaților pârâți, care nu pot fi reținute, fără a indica în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 din lege.
S-a menționat astfel, potrivit considerentelor hotărârii că reclamanta-creditor nu a arătat ce bunuri sau ce credite ale persoanei juridice au fost folosite în interes propriu și/sau al altor societăți comerciale; nu a arătat ce acte de comerț au făcut pârâții în interes personal, sub acoperirea debitorului, acumularea pasivului nefiind o dovadă în acest sens; nu a dovedit că pârâții au ascuns bunurile debitorului, din emiterea de bilete la ordin fără acoperire ori din continuarea activităților de aprovizionare nerezultând că aceștia au dispus în interes personal, continuarea unor activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți; nu a arătat ce mijloace ruinătoare au folosit pârâții pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți și nici efectuarea plăților preferențiale către alți creditori în luna anterioară încetării plăților și totodată faptul că petenta nu a arătat care este legătura de cauzalitate dintre faptele pretins săvârșite de către pârâți și insolvența debitorului.
Închiderea procedurii insolvenței a fost motivată pe faptul că raportul final a fost aprobat, că toate fondurile din averea debitorului au fost distribuite, fiind aplicabile dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței la data de 16.11.2007 a fost înregistrat în evidența primei instanțe recursul declarat de creditoarea, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii fiind întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și pe dispozițiile cuprinse în legea procedurii insolvenței.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei și suportarea pasivului societății falite precum și infirmarea radierii societății până la terminarea lichidării, învederând în esență următoarele critici:
-nici lichidatorul judiciar și nici judecătorul sindic nu au analizat elementele de bilanț din care rezultă clar că societatea nu a plătit odată cu salariile angajaților și sumele aferente fondului de sănătate și asigurări sociale, nerespectând legislația contabilă care califică asemenea fapte drept infracțiuni, banii fiind folosiți în alte scopuri;
-lichidatorul judiciar avut o atitudine pasivă, de toleranță față de debitoare și administratorii acesteia, înserând o singură frază în raportul final, în care arată că din studierea documentelor contabile puse la dispoziție nu a rezultat că insolvența poate fi imputată persoanelor din conducerea societății, în activitatea desfășurată de administratori negăsindu-se nici una din faptele prevăzute de art.138, deși prin rapoartele întocmite anterior nu a lămurit cu claritate cauzele falimentului și cum s- ajuns la un pasiv de peste 5 miliarde lei neacoperit, în condițiile în care debitoarea nu are bunuri care să fie valorificate;
-lichidatorul a apreciat prin raportul final că nu sunt aplicabile dispozițiile art.138 pe baza actelor contabile puse la dispoziție de debitoare, fără însă a arăta dacă acestea au fost complete, dacă i s-a prezentat întreaga contabilitate care trebuia a fi arhivată;
-deși prin raportul final lichidatorul trebuia să dezvolte aprecierile unui raport preliminar în ce privește cauzele falimentului, acesta s-a mulțumit să verifice numai documentele puse la dispoziție de debitoare, cu încălcarea scopului procedurii de aflarea adevărului despre faliment și apărarea intereselor creditorilor, iar la întrebarea judecătorului sindic a arătat că nu a primit actele contabile de la administratori și a propus închiderea procedurii, constatând că societatea nu deține bunuri în patrimoniu;
-în mod greșit a apreciat judecătorul sindic că nu există suficiente probe că administratorii au cauzat falimentul debitoarei, din desfășurarea de către aceștia a unor activități care duceau în mod vădit la insolvență și faptul că au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea firmei, fiind dovedite chiar de bilanțurile depuse de lichidator din care rezulta creșterea continuă a pasivului societății și majorarea obligațiilor de plată către bugetul consolidat, inclusiv cu acele sume care aveau regim de stopaj la sursă și caracterul unor infracțiuni.
Împotriva aceleiași sentințe la data de 21.11.2007 a formulat recurs și creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și pe art.3041Cod procedură civilă, prin care s-a solicitat modificarea hotărârii în sensul obligării numiților și G să suporte în întregime datoriile societății debitoare conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor, motivele invocate constând în esență în următoarele critici:
-în mod greșit s-a apreciat că administratorii nu au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, deși răspunderea personală patrimonială a acestora reglementată prin art.138 lit.c a intervenit odată cu, constatarea lichidatorului că nu există condiții pentru aplicarea unui plan de reorganizare, că nu există bunuri și disponibilități bănești, pasivul societății rămânând neacoperit;
-nu au fost avute în vedere prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.87/2006 potrivit cărora debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, o societate comercială neputând funcționa viabil atunci când administratorul manifestă dezinteres total pentru funcționarea acesteia;
-din modul de concepere a textului articolului 138 litera c, rezultă că ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa fiind rezumată potrivit art.1082 Cod civil, răspunderea trebuind a fi apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, acțiunea administratorului având la bază un mandat comercial, în cazul căreia, conform art.72 din Legea nr.31/1990 și art.1540 Cod civil, mandatarul răspunde nu numai de dol, dar și pentru culpa în executarea mandatului care are caracter oneros potrivit art.374 Cod comercial;
-prevederile art.138 nu conțin explicit cerința culpei, prin modul de formulare fiind subliniată vinovăția organelor de conducere cu intenție sau din culpă, din textul de lege reieșind că faptele culpabile trebuie doar să contribuie, alături de altele, la ajungerea societății în insolvență pentru a se angaja răspunderea, iar nu ca acestea să ducă în mod direct societatea în insolvență, fiind folosit de legiuitor verbul a contribui, iar nu a cauza, tocmai pentru a desemna legătura de cauzalitate între conduita conducătorilor debitoarei și starea de insolvență, fiind dată valoare cauzală și acelor fapte, care deși nu au cauzat direct starea de insolvență, au contribuit la conducerea ei.
În dovedirea susținerilor recurenta a depus înscrisul intitulat "indicatori financiari conform bilanțului depus pe anul 2003, anexat la dosar.
Din oficiu la data acordării cuvântului în calea de atac, Curtea a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice, excepție care apare întemeiată.
Actele și lucrările dosarului relevă faptul că singura acțiune întemeiată pe dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995 (actualmente art.138 din Legea nr.85/2006), supusă spre analiză judecătorului sindic odată cu înregistrarea cererii introductive, înaintea intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.85/2006 și care a format obiectul judecății finalizată prin sentința comercială nr.3555/2.10.2007, a fost aceea promovată de către creditoarea
Nefiind investită instanța fondului cu o cerere de atragere a răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare formulată de însăși creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1, Curtea apreciază că această instituție nu are calitatea procesuală de a declara recurs împotriva hotărârii primei instanțe, aceasta, cu atât mai mult cu cât criticile evocate privesc exclusiv modul de soluționare a atragerii răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societății debitoare.
În raport de această situație, Curtea a respins recursul declarat de către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor evocate de către recurenta precum și în lumina dispozițiilor art.3041pr.civilă, Curtea urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține că una din obligațiile principale care revine lichidatorului/administratorului judiciar, conform prevederilor art.59 alin.1 cu raportare la art.25 lit.a din Legea nr.85/2006, constă în întocmirea și supunerea analizei instanței, a raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Îndeplinirea acestei atribuții este nu numai o obligație dar și o premisă necesară formulării acțiunii întemeiată pe dispozițiile art.138 din legea procedurii insolvenței.
În acest scop, nu este suficient ca lichidatorul desemnat să analizeze numai înscrisurile, actele puse la dispoziție de către debitor, în situația în care actele prezentate nu întrunesc condițiile reglementate prin art.29 alin.1 din lege, specialistul desemnat având obligația, instituită prin art.55 de a reconstitui, în fapt a constitui, a întocmi documentele care nu i-au fost înmânate de către societate ulterior intrării în procedura simplificată, scop pentru realizarea căruia poate apela la prevederile art.23 din lege.
Prin norma reglementată la art.55, legiuitorul a consacrat expres remediul neîndeplinirii obligației stabilită în sarcina debitorului, tocmai în scopul verificării situației juridice a societății și a întocmirii raportului amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art.138 și supunerea acestui raport judecătorului sindic.
În prezenta cauză, Curtea constată că prin nici unul din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar desemnat, înaintea depunerii raportului final, acesta nu a prezentat și indicat în nici un mod cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei.
Examinând rapoartele depuse la dosarul fondului înaintat în original instanței de recurs, respectiv raportul înregistrat la termenul din 04.10.2005, (filele 71-74 volumul I), raportul din data de 29.11.2005 (filele 63-64 volumul II) rapoartele de activitate din datele de 31.01.2006, 07.03.2006, 11.04.2006, 06.06.2006, 31.10.2006, anexate la filele 3, 55, 89, 112, 204 și următoarele din volumul III, Curtea constată că administratorul/lichidatorul judiciar, nu a prezentat în nici un mod cauzele împrejurările care au generat insolvența debitoarei și nici persoanele cărora le-ar fi imputabile, mulțumindu-se numai să expună creanțele înregistrate la masa credală, să întocmească tabelul acestora, să își exprime punctul de vedere în legătură cu eventualele contestații depuse etc.
Curtea reține că, numai în conținutul raportului final atașat la filele 161-167 volumul IV, lichidatorul arată că, "în urma studierii documentelor contabile puse la dispoziție de debitoare nu a rezultat că starea de insolvență poate fi imputată persoanelor din conducerea societății, în activitatea desfășurată de către administrator neregăsindu-se nici una din faptele prevăzute de art.138".
Nu se indică însă care au fost documentele analizate, concluzia neîntrunirii condițiilor articolului 138 evocată prin acest raport, neavând la bază o analiză pertinentă a cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența.
Întocmirea raportului reglementat prin art.59 alin.1, trebuia dispusă de către judecătorul sindic, cu atât mai mult cu cât prin obiecțiunile formulate de creditoarea la raportul final, se critică tocmai neanalizarea și neprezentarea punctului de vedere al specialistului desemnat prin rapoartele întocmite anterior.
Tot astfel, în virtutea rolului activ reglementat prin art.129 alin.5 pr.civ. judecătorul sindic trebuia să dispună administrarea de probe pentru stabilirea întrunirii cerințelor atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare, în condițiile în care prin aceleași obiecțiuni, creditoarea-recurentă a completat motivele care au determinat-o să formuleze asemenea cerere și a solicitat în dovedirea acțiunii probele cu acte, expertiză contabilă și interogatoriul pârâților.
Pentru considerentele arătate, soluționarea cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere și supraveghere ale societății debitoare, fără a fi analizate și nici măcar, prezentate cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitoarei și fără administrarea de probe concludente și pertinente, în opinia Curții, echivalează cu o necercetare a fondului acțiunii, astfel încât în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1,2,5 pr.civ. Curtea va admite recursul formulat de către recurenta, va casa în tot sentința comercială atacată și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și în consecință respinge recursul declarat de acesta împotriva sentinței comerciale nr.3555/2.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr.3555/2.10.2007 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți, G cu intimata-debitoare prin lichidatorul judiciar și intimații-creditori CASA DE COMERȚ, EVIDENT, PRESS, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, (ROMÂNIA) ȘI SERVICII, - S, EVIDENT, TRANS, ROMANIAN, ART, PRESS, - SUCURSALA S, 95, și ROMANIA SERV
Casează în tot sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 05.03.2008
Tehnored. - 5.03.2008
2 ex.
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
