Spete procedura insolventei. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2530/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.223R
Ședința publică din data de 19.02.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare 2001, împotriva sentinței comerciale nr.3853/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare TOTAL B
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 11, lipsă fiind recurenta-creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-creditoare nu a depus la dosar răspunsul din partea Inspectoratului Teritorial d e Muncă din care să rezulte că semnatarul facturii privind debitul în litigiu, la data semnării, avea calitatea de angajat al societății intimate.
Intimata-debitoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-debitoare, prin avocat, solicită respingerea recursului, instanța de fond reținând în mod corect faptul că nu s-a făcut dovada de către recurenta-creditoare că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei. Totodată menționează că semnatarul facturii nu este angajat al societății intimate. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.3853/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de debitorul TOTAL B B și s-a respins cererea formulată de creditorul 2001 B având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut în esență că, nu s-a probat faptul că societatea debitoare ar deține o creanță certă, factura nr.-/2006 fiind semnată de către o persoană fizică a cărei calitate de angajat al societății debitoare nu a fost dovedită iar, comanda de livrare marfă nu a fost prezentată.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea care arată că, între aceasta și debitoare s-au desfășurat relații comerciale concretizate printr-o comandă telefonică din partea inginerului de a livra materiale la Punctul Nord și din P unde societatea debitoare a executat lucrări pentru
Ca urmare s-a emis factura nr.-/25.10.2006 în valoare de 20.610,84 RON pentru societatea TOTAL B care ulterior a refuzat plata materialelor livrate.
Altfel debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată, reținându-se eronat de instanța de fond că aceasta nu se află în incapacitate de plată.
Instanța de fond reține eronat și faptul că ar fi delegatul care a primit marfa cât timp acest delegat a fost domnul inginer, angajat al societății debitoare.
Ar fi suficientă semnătura reprezentantului societății alături de predarea mărfii pentru a demonstra existența relațiilor comerciale și acceptarea la plată a unei facturi emise în baza acelor relații comerciale.
Recurenta susține că va demonstra că acea factură este înregistrată în contabilitatea debitoarei.
Probele relevă că factura în litigiu a fost înmânată domnului care a participat și la recepția mărfii livrate.
În concluzie, creditoarea deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva societăți debitoare, nefiind răsturnată prezumția de insolvență a acesteia, instanța de fond neinterpretând corect actele și faptele deduse judecății, recurenta solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recurenta a solicitat și aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
În esență intimata arată că, Legea nr.85/2006 nu permite efectuarea de probatorii din care să rezulte că între părți s-au desfășurat relații comerciale, ca și natura relațiilor comerciale, întinderea acestora și sumele pe care și le datorează sau nu părțile. Dimpotrivă creditorul trebuie să aducă dovada de netăgăduit că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, această dovadă neputându-se face prin intermediul instanței în fața căreia s-a cerut deschiderea procedurii.
Recurenta este în eroare cu privire la motivarea instanței în temeiul căreia i-a fost admisă contestația intimatei și anume că, aceasta din urmă nu ar fi în incapacitate de plată întrucât, motivarea instanței se referă la faptul că recurenta nu a făcut dovada că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, apărare amplu dezvoltată cu concluzia că, nu este culpa intimatei pentru faptul că recurenta nu a efectuat verificări cui a livrat materialele urmare unor comenzi telefonice.
În cauză recurenta a solicitat proba cu înscrisuri, probă admisă de către curte și neadministrată de către recurentă în temeiul principiului disponibilității.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Recurenta creditoare 2001 Baf ormulat în condițiile Legi nr.85/2006 modificată cerere de declanșare a procedurii falimentului împotriva debitoarei TOTAL BBp entru recuperarea unei creanțe în sumă de 20.610,84 RON potrivit facturii nr.-/25.10.2006 cu scadența la 25.11.2006.
În motivarea cererii recurenta creditoare arată că, intimata debitoare a refuzat plata facturii precitate la scadență fără nici o explicație.
Curtea reține însă anumite inadvertențe în privința datei emiterii facturii nr.-/25.10.2006 și a celorlalte înscrisuri cât și faptul că din economia de probe administrate în cauză rezultă motivul refuzului acestei facturi de către intimată.
În concret, factura nr.- s-a emis la data de 25.10.2006, semnând de primire care potrivit declarației sale ar fi fost reprezentantul intimatei.
Se remarcă însă că, în declarația dată sub semnătură privată de către se face referire la factura nr.-/25.10.2006 iar declarația datează 07.02.2006, adică s-ar fi dat anterior momentului întocmirii facturii precitate.
Altfel, intimata de îndată ce a primit factura precitată prin fax, de la recurentă, sub nr.25/05.02.2007, a solicitat lămuriri de la recurentă întrucât, probele nu relevau că vreun reprezentant legal sau salariat al său ar fi făcut vreo comandă pentru materialele înserate în acea factură.
Răspunsul recurentei adresat intimatei sub nr.868/06.02.2007 neînsoțit de probe doveditoare, nu a lămurit situația ivită.
Practic recurenta trebuia să verifice calitatea d-lui ing. dacă era sau nu reprezentantul/salariatul intimatei și dacă primise împuternicire de la aceasta pentru a comanda pentru materialele cuprinse în factura precitată fie și telefonic.
De asemenea, nu s-a încheiat nici un document cu ocazia așa zisei recepții a materialelor, semnătura de primire de pe factură nesuplinind întocmirea documentului de atestare a efectuării recepției.
Așadar, probele nu relevă că semnatarul facturii a fost reprezentantul/angajatul intimatei și prin urmare nici că materialele cuprinse în această factură ar fi fost primite de către intimată. Or, din această perspectivă refuzul facturii a fost justificat Curtea reținând că plata acesteia nu s-a făcut întrucât probele relevă că intimata nu a primit marfa și nu că aceasta s-ar afla în incapacitate de plată.
În aceste condiții instanța de fond corect a reținut că, societatea creditoare nu deține o creanță certă și lichidă împotriva intimatei debitoare.
Pentru clarificarea relațiilor comerciale dintre părți în temeiul principiului disponibilității recurenta creditoare are la îndemână calea dreptului comun.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Curtea va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta 2001 B, împotriva sentinței comerciale nr.3853/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata TOTAL B B, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 25.02.2008
Tehnored. - 29.02.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
