Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 239/
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1308/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, pârâta intimată - SRL prin lichidator SP și creditoarea intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoare lichidatorul, intimatul personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului debitoarei solicită respingerea recursului, considerând că în mod temeinic prima instanță a respins contestația creditoarei la raportul final al lichidatorului.
Pârâtul solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1308/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-0, s-a respins contestația formulată de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la debitoarea - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin contestația formulată, creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul, privind pe debitoarea - SRL, solicitând respingerea propunerii lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței debitoarei și solicitând declanșarea prin executor judecătoresc a executării silite asupra bunurilor fostului administrator al debitoarei la cererea lichidatorului.
În motivarea contestației, creditoarea a arătat că raportul final al lichidatorului este prematur depus, că închiderea procedurii fără soluționarea propunerii lichidatorului de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitoarei, este contrară spiritului Legii 85/2006, creditorii fiind în imposibilitate de a executa silit individual bunurile acelor persoane. S-a invocat faptul că procedura de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei este parte componentă a procedurii prevăzute de legea 85/2006, că hotărârea prin care se instituie această răspundere se pronunță în raport cu debitorul, că sumele recuperate prin executare silită sunt destinate acoperirii pasivului, fiind distribuire de lichidatorul judiciar conform art. 123 din Legea 85/2006. S-a mai arătat că executarea silită a membrilor organelor de conducere pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executoriului judecătoresc, așa încât din analiza art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006, executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea 85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că în conformitate cu art. 142 alin. 1 din Legea 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din leega 85/2006, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă, iar alin. 2 al art. 142 prevede că după închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator. Astfel, coroborând dispozițiile art. 138 cu cele ale art. 142 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a considerat că numai după închiderea procedurii falimentului, competența executării silite aparține executorului judecătoresc și acesta aplică Codul d e procedură civilă.
S-a mai reținut că dispozițiile art. 142 din Legea 85/2006 sunt categorice, în sensul că misiunea executorului judecătoresc începe după închiderea procedurii, deși sumele obținute intră în averea debitorului, iar conform alin. 2 se stabilește în sarcina executorului repartizarea sumelor obținute conform plăților din Tabelul definitiv consolidat, ceea ce poate da impresia că executorul judecătoresc repartizează aceste sume în afara oricărui control al judecătorului sindic, care este dezinvestit și descărcat de răspundere. Cu toate acestea, judecătorul sindic consideră că remediul este contestația la executare reglementată de art. 399-404 Cod procedură civilă, care se adresează instanței de executare și nu judecătorului sindic, astfel că implicarea executorului judecătoresc nu face decât să diminueze rentabilitatea procedurii pentru creditor prin sporirea inutilă a costurilor, întrucât executorul judecătoresc nu face parte dintre personale limitativ enumerate de art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006, în care sunt indicate persoanele care aplică procedura insolvenței: instanțele judecătorești, judecător sindic, administrator și lichidator judiciar.
Pentru aceste motive, judecătorul sindic, în baza art. 11 alin. 1 pct. 1, art. 5 alin. 1, art. 142 din Legea 85/2006, a respins contestația formulată de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar cu privire la debitoarea - SRL Reșița.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței recurate, în sensul de a se dispune continuarea procedurii falimentului, admiterea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor culpabile de insolvența societății, cu obligarea acestora la plata pasivului falitei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de starea de insolvență a societății, că speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Se mai arată că indiferent dacă administratorul a acționat din culpă sau cu intenție, normele de drept care îi cereau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, astfel că se face vinovat de încălcarea art. 32 alin. 1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2, situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor. Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiune sau în contabilitate, consideră că nu era necesar un administrator strălucit pentru a întreprinde demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a debitoarei, ajungând minima diligență, conform art. 1080 Cod civil: "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar". Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai susține că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, astfel că aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr. 85/2006, iar în speță răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Lichidatorul judiciar al debitoarei nu a formulat întâmpinare la recursul creditoarei.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditoarea recurentă critică în esență sentința recurată pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei, în condițiile în care prin hotărârea recurată nu a fost soluționată nici o cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei falite.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere de atragere a răspunderii numiților și, foștii administratori ai debitoarei, iar prin hotărârea recurată nu a fost soluționată această cerere, ci doar s-a dispus, așa cum rezultă în mod neechivoc din dispozitivul acesteia comunicarea acestei cereri cu pârâta, stabilindu-se termen de judecată pentru soluționare la data de 13.12.2007.
În orice caz, în ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege nu sunt întemeiate.
Pe de altă parte, prin hotărârea recurată au fost soluționate obiecțiunile creditoarei la raportul final al lichidatorului, prin care se solicitase închiderea procedurii numai după soluționarea cererii de atragere a răspunderii lichidatorului și executarea sentinței prin lichidatorul judiciar. Motivele de recurs ale creditoarei, așa cum rezultă de mai sus, nu se referă la aceste aspecte, astfel că, nefiind vorba despre motive de ordine publică, instanța nu va analiza în alt mod sentința recurată, reținând faptul că nu poate fi discutată în acest moment în recurs atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei, dat fiind că această cerere este în curs de judecată la judecătorul sindic.
Așa fiind, constatând că în cauză nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1308/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru GREFIER,
aflată la seminar
semnează
GREFIER,
Red./24.03.2008
Tehn.O:/25.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
