Spete contestatie la executare comercial. Decizia 236/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2865/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - A SA prin lichidator judiciar, creditorii intimați INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, - M SRL, - ROMÂNIA SA, - SA și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI A, având ca obiect contestație la tabelul de creanțe.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de creditoarea recurentă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2865/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de creditoarea DGFP A împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar al debitoarei - A SA de respingere a declarației de creanță suplimentară a contestatoarei depusă la 02.10.2007 pentru înscrierea în tabelul creanțelor și a sumei de 47.575 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin contestația formulată creditoarea a arătat că a formulat declarația de creanță suplimentară pentru accesorii ale creanței fiscale calculate până la data de 20.07.2007, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, cererea fiind formulată potrivit art. II 6 din OG nr. 47/2007.
Creditoarea a arătat că în mod greșit a fost respinsă de lichidatorul judiciar al debitoarei cererea sa, având în vedere că este vorba despre creanțe născute anterior deschiderii procedurii, fiind invocate prevederile art. 1. civ. art. 15 al. 2 din Constituție și art. 92 al. 7 din Legea nr. 64/1995.
Lichidatorul judiciar a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006, care prevede în art. 41 situația accesoriilor, neputându-se calcula accesorii după data deschiderii procedurii în cazul contestatoarei.
Judecătorul sindic, în motivarea sentinței de respingere a contestației creditoarei, a reținut că creditoarea a solicitat prin completarea declarației de creanță înscrierea în tabelul creanțelor cu accesorii calculate între 17.10.2005 și 20.07.2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, conform art. II pct. 6 din OG nr. 47/2007.
S-a constatat că OG nr. 47/2007 a intrat în vigoare la 31.08.2007, dată la care Legea nr. 64/1995 era abrogată de Legea nr. 85/2006, aplicabilă în cauză, dispozițiile art. II pct. 6 din OG nr. 47/2007 neputând fi întărite din dispozițiile unei legi abrogate.
Pe de altă parte s-a reținut că legea civilă dispune numai pentru viitor și că potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 accesoriile nu mai pot fi adăugate creanțelor născute ulterior datei deschiderii procedurii în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.
Declarația de creanțe a creditoarei este și tardivă, în condițiile în care nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 76 din Legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației sale, respectiv admiterea cererii de completare a declarației de creanță depusă la data de 02.10.2007 la Tribunalului Arad, și înscrierea în tabelul creditorilor și a sumei de 47.575 lei astfel cum a solicitat prin cererea de completare formulată în temeiul art. II alin. 6 din OG 47/2007.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2865/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins contestația sa pentru completarea declarației de creanță formulată pentru accesoriile calculate până la data de 20.07.2006 - data intrării în vigoare a Legii 85/2006, instanța neținând seama de faptul că cererea de completare a creanței cu suma de 47.575 lei depusă la data de 02.10.2007, a fost formulată în temeiul art. II alin. 6 din OG 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale coroborate cu prevederile art. 107 din Legea 85/2006 republicată și actualizată și cu art. 118 alin. 4 din OG 92/2003 republicată, în vigoare în perioada depunerii cererii de completare a creanței. Consideră că în mod eronat instanța a respins completarea declarației de creanță, întrucât aceasta a fost formulată în temeiul art. II alin. 6 din OG 47/2007, dispoziție care reprezintă o repunere în termen a organelor fiscale pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor.
Se mai că potrivit adresei nr. -/-/24.09.2007 emisă de Direcția Generală Juridică din cadrul ANAF s-a solicitat luarea măsurilor pentru punerea în aplicare a prevederilor art. II alin. 6 din OG 47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, cu precizarea expresă a modului de calcul a obligațiilor fiscale accesorii. Potrivit acestei adrese, situația în speță este prevăzută la pct. I, având în vedere că în cauză este vorba de creanțele născute anterior deschiderii procedurii, iar pentru aceste creanțe se vor calcula obligații fiscale accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, având în vedere că intrarea în faliment a avut loc sub imperiul Legii nr. 85/2006.
Se arată că obligațiile fiscale accesorii au fost calculate până la data de 20.07.2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, până când a fost în vigoare nr. 64/1995, deci această lege ar trebui aplicată în cauză.
Dobânzile și penalitățile de întârziere au fost calculate conform prevederilor art. 92 al. 7 din Legea nr. 64/1995 și ale art. 118 al. 4. pr. fiscală, astfel că în mod nejustificat lichidatorul judiciar a refuzat înscrierea în tabelul consolidat de creanțe, deși Legea obligă îl obligă să înscrie aceste creanțe în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a OG nr. 47/2007.
Pentru creanțele bugetare accesoriile, prin derogare de la regula înscrisă în art. 45 din Legea nr. 64/1995, sunt datorate până la data deschiderii procedurii de faliment, urmărindu-se aplicarea unui tratament specific și unitar pentru accesoriile creanțelor fiscale.
Lichidatorul debitoarei nu a formulat întâmpinare la recursul formulat de creditoarea DGFP
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, art. II pct.6 din nr.OG47/2007 prevede că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, organele fiscale vor calcula obligațiile fiscale accesorii datorate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de către contribuabilii aflați în stare de insolvență, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, și vor depune diligențe pentru înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor".
Creditoarea recurentă a interpretat aceste dispoziții legale în sensul că se calculează majorări de întârziere pentru creanțele bugetare până la intrarea în vigoare a Legii nr.85/2006, adică la data de 20.07.2006, interpretare care, atât în opinia judecătorului sindic, cât și în opinia Curții, este eronată.
În acest sens, Legea nr. 64/1995, aplicabilă în derularea procedurii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, prevedea în art. 45 că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Pe de altă parte dispozițiile art. 118 al. 4 din Codul d e procedură fiscală prevedeau, anterior modificărilor aduse prin OG nr. 47/2007 că: "pentru obligațiile fiscale neplătite la termen, atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Pentru obligațiile fiscale născute după data deschiderii procedurii de faliment și neplătite la termen nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere".
În speță, nu s-a făcut această dovadă de către creditoarea recurentă, iar din actele dosarului rezultă de asemenea că debitoarea nu este și nu a fost supusă procedurii reorganizării judiciare prevăzute de Legea nr. 64/1995, ca să poată curge asemenea accesorii și după data deschiderii procedurii.
Astfel, art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală este inaplicabil în cauză, întrucât acest text de lege se referea la procedura reorganizării judiciare. Din dispozițiile acestui articol, care folosește sintagma de "reorganizare judiciară", și nicidecum pe aceea de "reorganizare judiciară și faliment", se reține că legiuitorul s-a referit strict la reorganizarea activității debitoarei pe baza unui plan, care în speță nu a avut loc.
Art. 118 alin. 4 Cod procedură fiscală nu derogă de la dreptul comun în materie reglementat de Legea insolvenței, ci reprezintă o reluare a prevederilor art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu nuanțarea că legea fiscală se aplică doar în cazul dobânzilor și penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale, numai în situația în care a fost propus și confirmat un plan de reorganizare, deci societatea debitoare s-ar afla în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu este cazul în speță.
Prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 arătau în mod expres că nici o dobândă majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, după data deschiderii procedurii, fără a distinge după natura creanțelor, respectiv dacă acestea sunt sau nu bugetare.
Rezultă deci că creanța creditorului bugetar constând în majorări de întârziere la debitul inițial, calculate după deschiderea procedurii și până la data intrării debitoarei în faliment, nu poate fi primită de lichidator pentru a fi înscrisă în tabelul de creanțe, motivat de aceea că legea nu permite adăugarea accesoriilor calculate după data deschiderii procedurii, întrucât s-ar încălca caracterele concursual, egalitar și unitar ale procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, în prezent Legea nr. 85/2006.
Susținerile creditorului bugetar, cum că în cauză ar fi aplicabile prevederile art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, care permit calculul accesoriilor creanței până la data intrării în faliment pentru creanțele bugetare, sunt lipsite de temei legal, întrucât aceste prevederi trebuie interpretate în corelație cu prevederile art. 92 al. 7 din Legea nr. 64/1995 republicată, astfel că aceste accesorii pot fi calculate numai în cazul în care a fost întocmit un plan de reorganizare al debitoarei și acesta a eșuat, debitoarea intrând în faliment.
În condițiile în care participă la procedura colectivă și concursuală prevăzută de Legea insolvenței, toți creditorii, deci inclusiv creditorii bugetari, trebuie să se supună în mod necondiționat prevederilor acestei legi. Acestei proceduri speciale nu îi pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor, așa cum este Codul d e procedură fiscală.
Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face ar trebui prevăzută chiar în dispozițiile acelei legi, iar Legea insolvenței, reglementând procedura de executare colectivă, nu face în principiu diferențe de tratament după natura creanțelor înseamnă că sunt aplicabile pentru toți creditorii prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006 (fost art. 45 din Legea nr. 64/1995), care interzic calcularea de accesorii la creanțe după data deschiderii procedurii.
În ceea ce privește art. 6 din Ordinul MFP nr. 1186/11.07.2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor acesta, pe lângă faptul că acesta trebuie interpretat în același mod ca și prevederile art. 118 al. 4 din OG 92/2003, este de observat că, la solicitarea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România nr. 867 din 25 mai 2007, acesta a fost abrogat prin Ordinul Ministrului Finanțelor și Economiei nr. 797 din 23 iulie 2007, deci nu mai poate fi luat în seamă.
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 75 al. 1 din Legea nr. 85/2006, așa cum susține recurenta, neputând fi vorba despre o eroare esențială pentru a obține modificarea tabelelor definitive de creanță, o anume interpretare a unor texte legale neputând constitui o asemenea eroare.
Mai mult, potrivit art. 122/1 din Codul d e procedură fiscală (în forma modificată prin OG nr. 47/2007) "pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței", ceea ce constituie un argument în plus pentru interpretarea art. II pct. 6 din OG nr. 47/2007 în sensul necalculării majorărilor de întârziere pentru creanțele bugetare după data deschiderii procedurii insolvenței.
Așa fiind, constatând că nu există motive pentru modificarea sau casarea sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2865/10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru GREFIER,
aflată la seminar
semnează
GREFIER,
Red./24.03.2008
Tehn./25.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
