Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2666/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.239
Ședința publică de la 1.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatele și SC - SRL - prin lichidator judiciar SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4548/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 4548/12.10.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei și a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC - SRL, dispunând radierea debitoarei din Registrul Comerțului
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că în cauză nu a fost făcută dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vinovate, articolul 138 neinstituind o prezumție de culpă a administratorului societății.
Astfel, judecătorul - sindic a arătat că nu poate reține incidența articolului 138 litera a din Legea nr.85/2006 întrucât activitatea de folosirea bunurilor societății debitoare în interesul propriu sau în cel al unei alei persoane presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interesul propriu.
Ori, motivul invocat, al nerecuperării creanțelor de la proprii debitori, nu poate fi încadrat în sfera de reglementare a articolului 138 litera a, a arătat instanța de fond.
În cauză, a mai arătat judecătorul - sindic, nu pot fi primite nici condițiile antrenării răspunderii în temeiul dispozițiilor articolului 138 litera c din lege sau de articolul 138 literele d și e, deoarece nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35, sau a raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea de a ține contabilitatea conform legii, în lipsa unor probe concrete.
De asemenea, dispunerea continuării activității trebuia să se fi făcut în interes personal, în speță nefăcându-se dovada interesului personal, după cum nu s-a dovedit nici existența vreunei fapte ilicite din cadrul celor prevăzute de articolul 138 litera e, în sensul deturnării sau ascunderii unei părți din activul persoanei juridice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SECTOR 5 B, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 2.12.2009.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, în sensul prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta a arătat că în cauză a fost făcută dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, prin aceea că prin nerecuperarea unor datorii de la partenerii de afaceri, administratorul debitoarei rămânând în pasivitate, bunurile debitoarei au fost folosite în interesul persoanelor de la care nu s-au recuperat.
De asemenea, atâta timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezultă că nu a fost ținută contabilitatea conform legii, fiind îndeplinite cerințele articolului 138 litera d din Legea nr.85/2006.
Cât privește aplicarea articolului 138 litera c din Legea nr.85/206, recurenta a susținut că este suficient prejudiciul suportat de creditori prin ajungerea debitoarei în încetare de plăți pentru ca administratorul să răspundă pentru continuarea activității debitoarei în situația în care activitatea era neprofitabilă.
În fine, recurenta a arătat că, potrivit articolului 138 litera c, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, administratorul a urmărit să ascundă o parte din activele debitoarei, activitatea managerială defectuoasă a fostului administrator conducând la mărirea pasivului debitoarei.
În drept, articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta creditoare nu a probat prin nici un mijloc de probă elementele răspunderii patrimoniale, prevăzute de dispozițiile articolului 138 literele a,c,d,e din Legea nr.85/206, în sarcina intimatei pârâte, cele susținute prin motivele de recurs fiind simple afirmații teoretice care nu combat cu nimic considerentele de fapt și de drept ale hotărârii recurate.
Hotărârea recurată este legală și temeinică, judecătorul - sindic reținând în mod corect că prin articolul 138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a introdus o prezumție de culpă în sarcina administratorilor persoane juridice debitoare, ci a prevăzut că răspunderea patrimonială a acestora se poate antrena numai dacă se dovedește că aceștiaau cauzat, prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute, starea de insolvență a societății debitoare.
Ori, în afară de însușirea unor prezumții, și nu a unor fapte, recurenta nu a probat prin nici un mijloc de probă săvârșirea de către intimată a vreuneia dintre faptele prevăzute de articolul 138 literele a,c, d și e din Legea nr.85/2006 și existența legăturii de cauzalitate dintre vreuna dintre faptele incriminate de lege și săvârșite de către intimată și starea de insolvență a debitoarei, după cum corect, a reținut și judecătorul - sindic.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/206, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatele și SC - SRL - prin lichidator judiciar SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4548/12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
18.02.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
