Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 240/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2574/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.240
Ședința publică de la 25.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B și AVAS, în contradictoriu cu intimații și - SRL - prin lichidator judiciar, împotriva sentinței comerciale nr.3804/17.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care intimatul prin avocat depune întâmpinare considerată concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recursuri.
Intimatul prin avocat invocă excepția lipsei calității procesuale active pe recursul AVAS împotriva sentinței comerciale, întrucât AVAS nu este parte și nu putea declara recurs. Pe recursul AVAS împotriva încheierii prin care instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu, învederează că cererea de intervenție este inadmisibilă, iar cu privire la ambele recursuri formulate, solicită respingerea acestora ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentinta comerciala nr. 3804/17.10.2007 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-, a fost respinsa cererea formulata de creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 de atragere a raspunderii personale a paratului, pentru pasivul debitoarei - SRL. Prin aceeasi hotarare s-a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva acestei debitoare, in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca cererea creditoarei intemeiata pe dispozitiile art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995 rep. este neintemeiata deoarece fapta sanctionata de aceste dispozitii legale nu se refera la simpla nedepunere a declaratiilor cu privire la obligatiile fiascale pe care scietatea le are fata de bugetul de stat, ci la registrele contabile si situatiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte intreaga activitate a societatii. Chiar daca paratul nu a depus aceste declaratii fiscale, pe de o parte, fapta sa este sanctionata cu alte sanctiuni distincte, iar pe de alta parte, aceasta nu a condus la starea de insolventa a debitoarei, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. Dispozitiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. reglementeaza o raspundere juridica delictuala, cu un caracter special, care trebuie sa cuprinda pe langa elementele raspunderii civile delictuale prevazute de art. 998-999 din civil si lementele speciale ce circumscriu faptele expres prevazute de art. 137. IN cauza, judecatorul sindic a retinut ca nu s-a facut dovada savarsirii faptelor prevazute de art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. astfel ca nu se impune antrenarea raspunderii patrimoniale a paratului.
Anterior pronuntarii acestei sentinte, prin incheierea din 07.02.2007, judecatorul sindic a dispus respingerea ca neintemeiata a cererii de interventie in interes propriu formulate de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ( AVAS) prin care aceasta solicita atragerea raspunderii paratului pentru pasivul debitoarei in temeiul art. 137 lit. d) din Legea nr. 764/1995 rep. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca nu se poate formula de catre AVAS, care deja detinea calitatea de creditoare in cauza privind procedura insolventei debitoarei, o cerere de interventie voluntara, de vreme ce dispozitiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 stabilesc ca legitimare procesuala activa pentru a formula o cerere de atragere a raspunderii unor persoane fizice o are comitetul creditorilor, care trebuie sa ceara judecatorului sindic autorizarea de a introduce aceasta cerere, iar nu fiecare creditor, individual. Or, daca AVAS, avand calitatea de creditoare, nu avea posibilitatea ca, indivudual, in nume propiu sa formuleze cererea de atragere a raspunderii, nici pe cale incidentala, printr-o cerere de interventie voluntara nu poate obtine acest lucru.
Impotriva sentintei a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că sentința comercială recurată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța în mod greșit nu a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit.c) și d) din Legea nr. 85/2006. Astfel, arată recurenta, pârâta avea obligația ca, în calitate de administrator, să întocmească și să depună declarațiile de impozite și taxe conform OG nr. 68/1997, la sediul organului fiscal. Instanța de fond nu a avut în vedere că în situația încălcării acestei obligații, sunt incidente prevederile Legii nr. 31/1990, art. 73 alin. 1 lit.c), art. 148 alin. 1, art. 201 alin. 1 potrivit cărora administratorii sunt răspunzători pentru ținerea registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Cum pârâta, în calitatea sa de administrator răspunde și pentru cea mai ușoară culpă confor art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. cererea creditoarei trebuia admisă.
De asemenea, aceasta susține că sunt îndeplinite și dispozițiile art. 138 lit.c) din lege, de vreme ce culpa pârâtei în conducerea societății, ca administrator nu trebuie dovedită, fiind prezumată conform dispozițiilor art. 1082 civ. rap. la art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep.
Față de aceste motive, recurenta solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la suportarea pasivului societății debitoare, în calitate de administrator.
Impotriva incheierii din 07.02.2007 si a sentintei, a declarat recurs creditoarea AVAS, ce a fost inregistrat pe rolul aceleiasi sectii a Curtii de Apel
In motivarea recursului AVAS arata ca hotararea instantei prin care a fost respinsa cererea de interventie in interes propriu formuklata de AVAS este nelegala, deoarece la data la care a fost formulata, judecatorul sindic fusese deja investit cu o cerere de atragere a raspunderii administratorului, formulata de Administratia Finantelor Publice sector 5. Din interpretarea dispozitiilor art. 49 alin. 2 din pr. civ. rezulta ca se poate formula o cerere de interventie pentru valorificarea unui interes propriu. Or, interesul sau de a interveni in aceasta pricina rezida in calitatea de creditor a AVAS, fata de debitoare. Motivul pentru care nu a fost formulata o cerere de autorizare pentru comitetul creditorilor si a fost aleasa calea interventiei a fost acela ca judecatorul sindic fusese investit cu cererea in temeiul Legii nr. 64/1995 rep. inainte de limitarea introdusa de Legea nr. 85/2006.
Cu privire la motivele invocate de AVAS pentru atragerea raspunderii fostului administrator al debitoarei in temeiul art. 137 lit.d) din Legea nr. 64/1995 rep., recurenta arata urmatoarele:
Asa cum a evidentiat si lichidatorul judiciar in raportul sau, nu exista acte financiar-contabile care sa ateste modul de desfasurare a activitatii societatii, nu au fost depuse declaratiile privind obligatiile de plata la bugetul de stat, nu a fost depus bilantul contabil pe anul 2002. Avand in vedere ca societatea avea obligatia de a intopcmi bilant contabil, iar potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, raspunderea pentru aceasta revenea administratorilor, rezulta ca eludarea acestei dispozitiieste o incalcare expresa a legii. In acest sens, faptele paratului savarsite atat prin omisiune cat si cu intentie se circumscriu art. 138 alin. 1lit. d) din Legea nr. 85/2006, astfel ca cererea sa este intemeiata.
Pentru aceste considerente, recurenta solicita instantei de recurs sa admita recursul, sa modifice incheierea atacata, in sensul de a dispune admiterea in principiu a cererii sale de interventie, casarea sentintei comerciale nr. 3804/2007, trimiterea cauzeu spre rejudecare si continuarea procedurii insolventei, in vederea solutionarii si a motivelor de atragere a raspunderii paratului invocate de AVAS.
Prin intampinare, intimatul-parat a solicitat respingerea recursului formulat de Administratia Finantelor Publice sector 5 si cu privire la recursul declarat de AVAS impotriva sentintei, a invocat exceptia lpsei calitatii procesuale active, deoarece AVAS nu a fost parte in sentinta, astfel incat nu poate formula recurs impotriva acesteia.
Analizand mai intai incheierea recurata de AVAS, prin prisma criticilor invocate, Curtea retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum corect a retinut si judecatorul sindic in considerentele incheierii din 07.02.2007 ( filele 96-97 din dosarul Tribunalului-vol IV), prin art. 138 alin. 1 si 3 din Legea nr. 85/2006, s-a reglementat calea procedurala prin care creditorii unei societati aflate in insolventa au posibilitatea de a obtine atragerea raspunderii patrimoniale a administratorilor sau a altor organe de conducere ale acesteia pentru o parte din pasivul debitoarei.
Dispozitiile cuprinse in art. 138 alin.1 si 3 din Legea nr. 85/2006 au caracterul unor norme de procedura, de imediata aplicare, astfel ca fata de data introducerii cererii de interventie in interes propriu de catre creditoarea AVAS ( 24.10.2006-filele 68-72 din vol. IV al dosarului TB), aceste dispozitii se aplica din momentul intrarii lor in vigoare. De aceea, in raport de continutul reglementarii in vigoare la data formularii cererii de catre AVAS, aceasta, in calitate de creditoare nu avea posibilitatea nici pe calea unei cereri principale a formuleze singura, o cerere de atragerea raspunderii administratorului, ceea ce inseamna ca nici pe calea unei cereri de interventie in interes propriu nu putea obtine mai mult decat ar fi putut printr-o cerere principala.
Avand calitatea de creditoare, dupa aparitia Legii nr. 85/2006, AVAS avea posibilitatea sa puna in discutia comitetului creditorilor formularea unei cereri de autorizare catre judecatorul sindic ( conform art. 138 alin. 3 din lege ) sau sa solicite lichidatorului sa formuleze actiunea ( conform art. 138 alin. 1 ). Din aceasta perspectiva, dispozitiile procedurale instituite prin legea noua au caracter restrictiv si nu pot fi completate cu norme generale contrare scopului legii speciale ( cum ar fi interventie in interes propriu formulata in afara cadrului procesual de art. 138 alin. 1si 3 din lege).
Imprejurarea ca, anterior formularii cererii de interventie si anterior aparitiei Legii nr. 85/2006, o alta creditoare, respectiv Administratia Finantelor Publice formulase cerere in nume propriu, in conditiile in care legea veche ( Legea nr. 64/1995 rep) ingaduia acest lucru, este lipsita de relevanta, deoarece aceasta nu impiedica in nici un fel exercitarea caii procedurale prevazute restrictiv prin legea noua, de catre AVAS.
Prin urmare, in mod legal si temeinic a fost respinsa cererea de interventie in interes propriu formulata de catre AVAS.
Cu privire laexceptia lipsei calitatii procesuale active a AVAS in formularea recursului declarat de aceasta impotriva sentintei comerciale nr. 3804/17.10.2007, Curtea apreciaza ca aceasta este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 299 si urmatoarele din pr. civ. obiectul recursului il constituie hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala. Deoarece hotararea judecatoreasca areefecte relative, respectiv numai fata de partile care au participat ca atare la proces, rezulta ca partile in recurs pot finumai persoanele care au participat la judecata cauzei in prima instanta. In acest sens, tertii care au intervenit in proces in conditiile art. 49 si urmatoarele din pr. civ. vor putea participa si la judecarea cailor de atacnumai daca acestia au fost primiti in proces,adica daca cererea de interventie a fost admisa in principiu si solutionata in fond, in conditiile art. 50 si 52 din pr. civ.
Or, in cauza, in ce priveste cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului, creditoarea AVAS nu a devenit parte, deoarececererea sa de interventie a fost respinsa prin incheiere( respinsa in principiu), astfel ca in aceasta procedura speciala, AVAS nu a dobandit calitatea de parte, ramanand tert, singura hotarare ce a fost pronuntata in contradictoriu cu aceasta fiind incheierea de admitere in principiu, deoarece din punctul sau de vedere, prin aceasta incheiere s-a intrerupt cursul judecatii.
Prin urmare, Curtea apreciaza ca in atare conditiuni, AVAS nu justifica legitimare procesuala activa in declararea recursului impotriva sentintei comerciale ce s-a pronuntat intre alte persoane, deoarece la momentul pronuntarii sale AVAS nu avea calitatea de parte, ci de tert.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurenta Administratia Finantelor Publice sector 5 în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 137 alin.1 lit. d) din Legea nr. 64/1995 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictiv, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă. Dimpotrivă, așa cum rezultă din raportul de activitate din 06.09.2006 întocmit de lichidator (filele 53- 54 din dosarul de fond comunicat instanței de recurs de către judecătorul sindic- vol IV) cauzele insolventei se circumscriu aparitiei mai multor firme concurente care au determinat scaderea cifrei de afaceri a societatii debitoare, iar in acest context managerilor societatii le-a fost imposibil sa redreseze societatea din punct de vedere financiar. Mai mult, din documentele prezentate, lichidatorul judiciar a apreciat ca nu rezulta savarsirea vreunei fapte a administratorilor societatii ce se incadreaza in art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Mai mult decat atat, lichidatorul judiciar a mai mentionat in raportul sau (fila 55 din dosarul TB-vol IV) ca documentele contabile au fost intocmite conform legii, existand in arhiva societatii contracte de munca atat pentru specialisti in contabilitate cat si pentru evidenta personalului, iar nedepunerea unor acte contabile la organul fiscal nu a constituit una din conditiile care au favorizat starea de insolventa, creditoarea nejustificand astfel vreo legatura de cauzalitate intre aceasta si ajungerea debitoarei in stare de insolventa.
De altfel, Curtea reține că pentru aplicarea art. art. 137 din legea nr. 64/1995 rep. este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 64/1995 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului ( asa cum aratam mai sus), ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile 137 din Legea nr. 64/1995 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat de sector 5 împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active a AUTORITATII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI in declararea recursului impotriva sentintei comerciale nr. 3804/17.10.2007 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-.
Respinge recursul AVAS impotriva acestei sentinte, in contradictoriu cu intimatul parat si intimata-debitoare - SRL, prin lichidator judiciar, ca fiind formulat de o persoana fara calitate procesuala activa.
Respinge ca nefondat recursul declarat de AVAS impotriva incheierii din 07.02.2007 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Administratia Finantelor Publice sector 5, impotriva sentintei comerciale nr. 3804/17.10.2007 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatul parat si intimata-debitoare - SRL, prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 25.02.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX./24.03.2008
Sent.com. nr. 3804/17.10.2007
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-.
Jud.fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
