Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.240/C/2009 -
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - -JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale formulate de creditoareaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B,--11, sector 1, pârâtul - O,-/B, jud. B și pârâtul-- O,-, -b33,.8, jud. B în contradictoriu cu intimata debitoareSC" "SRL,- 3721, - prin lichidatorVEST AUDIT- O,-, jud. B și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1125/F din 10 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, având ca obiect -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere - Legea nr.64/1995, art.137) -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul pârât - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.51 din 30 martie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, pentru recurentul - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.99/2009 emisă de Baroul Bihor - Societate Civilă de Avocați, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul AVAS B este scutit de plata taxelor de timbru, recursul declarat de pârâtul este legal timbrat cu suma de 19,50 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 07.05.2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, recursul pârâtului este legal timbrat cu suma de 19,65 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.- din 5 martie 2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, debitoarea a depus la dosar note de ședință și răspuns la întâmpinările comunicate, Tribunalul a comunicat întreg dosarul de faliment, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Ambii reprezentanți ai părților prezente la dezbaterea cauzei, învederează instanței că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul recurentului, solicită admiterea recursului declarat de, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării recurentului cheltuielile de judecată ocazionate cu procesul, în cuantum de 2.000 lei. În ceea ce privește recursul declarat de AVAS B, solicită respingerea lui ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. În esență arată că, cauzele care au condus la diminuarea veniturilor și la închiderea cu pierderi a exercițiilor financiare pe perioada 2002 - 2004, au determinat intervenirea stării de insolvență și care însă s-au datorat anterior numirii recurentului în calitate de administrator al societății debitoare, iar persoana care administra în fapt societatea și reprezenta factorul decizional era cu totul o altă persoană, respectiv mandatarul asociatului unic. Față de aceste aspecte apreciază că nu se impune casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare judecătorului sindic, față de conduita defectuoasă a recurentei care nu poate imputată recurentului. Solicită cheltuieli de judecată și în recurs.
Reprezentantul recurentului solicită repunerea în termenul de recurs, având în vedere că hotărârea recurată nu i-a fost comunicată până la data de 30 martie 2009, la cererea făcută de recurent. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, în sensul modificării sentinței cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în fond în sumă de 1500 lei. În ceea ce privește recursul AVAS B, solicită respingerea lui ca nefondat, deoarece așa cum s-a arătat și la instanța de fond nu recurentul a efectuat acte de administrare ale societății debitoare, ci practic lucra ca muncitor, neputând face prejudicii societății. Faptul că, doar scriptic a fost administrator până în anul 2001, arătat acest aspect și la fond, invocând excepția de tardivitate în baza art.139 din Legea nr.85/2006, iar față de casarea cu trimitere solicitată de AVAS arată că se opune. Cu privire la recursul declarat de, arată că nu se opune admiterii lui. Solicită cheltuieli de judecată și în recurs.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1125 din 10 decembrie 2009, TRIBUNALUL BIHOR - judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de Comitetul Creditorilor debitoarei falite, reprezentat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul procesual ales în B,--11, sector 1, cod de identificare fiscală R-, în contradictoriu cu pârâții, cu ultimul domiciliu cunoscut în O,-, - 2,. 1, jud. B, și -, cu ultimul domiciliu cunoscut în O,-, - 33,. 8, jud. B, în calitate de foști administratori ai debitoarei falite, cu sediul în O,-, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, reprezentată prin lichidatorul judiciar VEST AUDIT., cu sediul în O,-, cod unic de înregistrare RO/-, județul B, nr. de înregistrare în 0107.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, prin Sentința nr. 129/F/2003 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR au fost respinse contestațiile cu privire la încetarea de plăți introduse de debitoarea O, dispunându-se deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată privind pe această debitoare și desemnarea în cauză ca administrator judiciar a VEST AUDIT, iar prin Încheierea nr. 492/F/2005 pronunțată de TRIBUNALUL BIHORO - Secția Comercială, la data de 05.10.2005, judecătorul-sindic a dispus intrarea în faliment și dizolvarea societății debitoare, precum și desemnarea în calitate de lichidator a VEST AUDIT, ridicarea dreptului de administrare al debitorului asupra bunurilor sale, interdicția de înstrăinare a acțiunilor sau părților sociale și indisponibilizarea acțiunilor în registrele speciale de evidență sau în conturile înregistrate electronic.
Prin Sentința comercială nr. 335/F/2007 a Tribunalului Bihor O - Secția Comercială instanța a admis obiecțiunile la raportul final, introduse de creditoarea, dispunând continuarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei în cauză, pentru a da comitetului creditorilor posibilitatea de a preciza dacă înțelege să solicite judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1 al art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: ( )c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia".
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit.a-g din Legea nr. 85/2006, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată și actualizată, "Societățile comerciale și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității."
Potrivit art. 11 alin. 1 din același act normativ, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unități respective."
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art. 72 din legea nr. 31/1990 republicată și actualizată, potrivit cărora,"Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege."
În mod explicit prevederile art. 73 din legea susmenționată precizează condițiile, limitele și natura juridică a răspunderii administratorilor societății comerciale, stipulând că "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;"
Raportul de activitate al lichidatorului judiciar ilustrează situația financiar-contabilă a societății pe baza datelor și informațiilor ce ia-u fost puse la dispoziție.
Susținerile pârâților și - au fost confirmate de probele testimoniale administrate în cauză, declarațiile martorilor și HG, respectiv și, care au atestat faptul că a lucrat în cadrul societății debitoare în calitate de gestionar la stația de carburanți din O, str. - și nu au cunoștință ca acesta să fi desfășurat activități de administrare a firmei, iar în perioada 2002-2003 în care calitatea de administrator a fost deținută de dl. -, iar obiectul de activitate era în fapt, administrarea societății și deținerea controlului aparțineau d-lui. G, acesta fiind cel care exercita efectiv funcția decizională în cadrul societății, numitului - nu i se permitea să facă acte de administrare a societății și să semneze acte ale acesteia, cu excepția contractelor de muncă, și numai anumite contracte care în prealabil erau negociate cu S HG-au încheiat de asemenea contracte de eșalonare de plăți privind obligații bugetare, fiind efectuate plăți pe mei multe luni și ulterior acestea s-au sistat de către numitul. De altfel, potrivit declarației martorului, în cadrul concernului de firme controlare de dl. acesta era persoana care lua deciziile.
În consecință, fapta culpabilă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, constând într-o inacțiune, faptă omisivă, având ca element material neîndeplinirea obligației legale de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea, nu poate fi reținută în sarcina administratorilor debitoarei.
Ca natură juridică, răspunderea prevăzută de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței, în funcție de izvorul obligației încălcate, poate fi o răspundere civilă contractuală sau o formă specifică de răspundere delictuală pentru fapta proprie, o particularitate relevantă față de răspunderea civilă delictuală de drept comun referindu-se la condiția existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în perspectiva actualei reglementări răspunderea membrilor organelor de conducere fiind condiționată de faptul că au "cauzat" starea de insolvență a debitorului. Ori, în condițiile anterior expuse, această condiție definitorie pentru reținerea răspunderii patrimoniale a administratorilor și -, constând în existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, nu este îndeplinită în cauză.
Referitor la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, analiza acestui aspect nu s-a mai impus față de inexistența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii și a raportului de cauzalitate, condițiile răspunderii întemeiate pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 fiind cumulative.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a respins sesizarea înaintată în prezenta cauză, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare în vederea analizării de către instanța de fond, în virtutea rolului activ, a răspunderii numitului G, în ceea ce privește responsabilitatea de insolvență a falitei.
În motivarea recursului recurenta a arătat că, instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea cererii de atragere formulate de AVAS B, apreciind eronat că, în condițiile în care G lua în fapt deciziile importante în societate, în locul prepușilor săi, nu se poate atrage răspunderea acestora.
Mai arată că, atât AVAS cât și oricare alt creditor nu cunoștea modul în care era împărțită "de facto" responsabilitatea decizională în cadrul societății, astfel că, culpa exclusivă a foștilor administratori și, părea evidentă în raport cu înscrisurile depuse pe fond.
În raport cu înscrisurile și martorii care au atestat că nu aceștia erau cei care luau deciziile în societate, arată recurenta că nu se poate pronunța, întrucât se referă la o situație"de facto" de care un terț nu putea fi avizat, apreciind astfel că instanța de fond s-a aflat într-o eroare de judecată când a respins cererea împotriva acestora, privând creditorii de un mijloc legal de a-și recupera creanțele.
În virtutea rolului activ, instanța de fond poate admite și interpreta noi probe în cadrul procesului, dar este și adevărat că, în raport de noile probe poate dispune citarea în cauză și a altor persoane.
În drept au fost invocate prevederile art.299 - 316 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006 și OUG nr.95/2003 aprobată prin Legea nr.557/2003.
Împotriva aceleași sentințe, au declarat recurs și, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în fond, care,deși au fost solicitate, nu au fost acordate de prima instanță.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului declarat de AVAS B ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta AVAS B ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Raportat la probele administrate în cauză din care rezultat că administratorii debitoarei și, nu au săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, soluția instanței de fond, respingere a acțiunii în răspunderea patrimonială față de aceștia, este legală și temeinică.
Recurenta AVAS B afirmă, de altfel, în motivarea recursului că, în raport cu înscrisurile și declarațiile martorilor audiați în cauză, cei doi, deși erau în acte, administratorii falitei, nu pot fi responsabili de insolvența societății, deoarece nu ei luau deciziile în cadrul acesteia.
Într-adevăr, recurenta AVAS B, nu putea avea cunoștință despre persoana care este în realitate cauzatoarea stării de insolvență a debitoarei, însă principiile procedurii civile obligă reclamantul să definească un cadru procesual adecvat și să dovedească susținerile sale în vederea obținerii unui câștig în cauză.
Recurenta, în reprezentarea Comitetului Creditorilor debitoarei falite SC" "SRL, nu a depus diligențele necesare pentru introducerea în cauză a numitului G, despre care susține că ar fi fost responsabil de insolvența societății, fiind cel care lua deciziile în societate, în calitate de asociat unic.
Este nefondată critica recurentei conform căreia judecătorul sindic nu ar fi uzat îndestul de rolul activ pentru a lărgi din oficiu cadrul procesual, câtă vreme reclamantul este cel care fixează acest cadru prin chemarea în judecată a unor persoane indicate ca pârâți, iar pe de altă parte, deși dosarul de faliment se afla pe rolul Tribunalului Bihor din 2002, recurenta AVAS a înțeles să formuleze acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale doar în anul 2008, fără însă a urmări desfășurarea dezbaterilor, neavând astfel cunoștință despre faptul că persoana a cărui responsabilitate se conturează, este numitul
HGConduita procesuală delictuală a recurentei nu poate fi imputată intimaților și și, pe cale de consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, recursul declarat de recurenta AVAS B, va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții și, instanța de recurs constată că instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de aceștia și justificate prin chitanțele depuse la dosar, prin care s-au achitat onorariile avocațiale.
Drept urmare, în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondate recursurile declarate de recurenții și și pe cale de consecință, va modifica în parte sentința comercială nr.1125/F din 10 decembrie 2008 Tribunalului Bihor, în sensul că, va obliga Comitetul Creditorilor debitoarei falite SC" "SRL, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat deAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
ADMITE ca fondaterecursurile declarate de recurențiiși -împotriva sentinței nr.1125 din 10 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă Comitetul Creditorilor debitoarei falite SC" "SRL, la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 29.06.2009
Jud. fond
Tehnoredact. - -
30.06.2009 / 3 ex.
1 com.___
OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
