Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.250
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea recurentă DGFP CSî mpotriva sentinței civile nr.926/20.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C S în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Reșița, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.926/20.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului CSs -au respins obiecțiunile formulate de către creditoarea DGFP CSî mpotriva Raportului final nr.1750 din data de 21 octombrie 2008, întocmit de lichidatorul judiciar, privind pe debitoarea - SRL și s-a aprobat Raportul final din data de 21 octombrie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar, prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei - SRL și radierea acesteia din Registrul Comerțului al Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, de sub numărul de înmatriculare J-, din data de 01 iunie 2004; în temeiul art.136 din Legea nr.85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar Reșița de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoarea - SRL și de averea sa, de creditori și de asociatul unic al debitoarei societate comercială; în temeiul art.135 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea prezentei sentințe comerciale debitoarei; lichidatorului-judiciar; creditorilor DGFP C S, Inspectoratului Teritorial d e Muncă C S și cu C S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei societate comercială, precum și publicarea prezentei sentințe comerciale în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Urmare a cererii introductive formulată de către lichidatorul judiciar Reșița, în condițiile prevăzute la art.2701și art.2702din Legea nr.31/1990, republicată, modificată prin Legea nr.441/2006, prin sentința comercială nr. 510/JS din data de 05 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva pârâtei debitoare - SRL, în condițiile prevăzute prin Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței.
Prin aceiași sentința comercială mai sus-menționată, pentru administrarea procedurii falimentului din procedura simplificată a insolvenței a debitoarei - SRL, a fost desemnat în calitate de lichidator-judiciar practicianul în insolvență Reșița.
Prin Raportul final din data de 21 octombrie 2008 privind pe debitoarea - SRL, de către lichidatorul judiciar Reșița, s-a propus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei societate comercială în conformitate cu prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, având în vedere că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri care, după evaluarea lor prin valorificare să acopere cheltuielile aferente procedurii insolvenței, și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
De către lichidatorul judiciar, prin același raportul final mai sus-menționat, care a fost afișat la ușa instanței la data de 23 octombrie 2008, s-a mai precizat că la sediul debitoarei societate comercială nu se mai desfășoară nici o activitate de natură comercială, debitoarea fiind dizolvată de drept, în conformitate cu prevederile art.30 din Legea nr.359/2004 prin încheierea din data de 28 mai 2007, pronunțată de judecătorul-delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C S, și nu a dispus de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006,
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către creditoarea DGFP C S, prin care a solicitat să se dispună admiterea obiecțiunilor în sensul de a se dispune refacerea și completarea acestuia de către lichidator pentru a se preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a considerat că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate întrucât lichidatorul s-a pronunțat asupra problemei antrenării răspunderii patrimoniale arătând motivul nepromovării unei cereri cu acest obiect.
Societatea fiind dizolvată, neputându-se lua legătura cu administratorii ei, neavând actele debitorului, nu a putut formula o cerere întemeiată, iar simpla afirmație a lichidatorului prin raportul final de lichidare fără alte probe certe, utile și pertinente, nu este de natură să conducă automat la antrenarea răspunderii patrimoniale, în sensul prevederilor art.138 alin.(1) din Legea nr.85/2008, pentru antrenarea acestei răspunderi fiind necesar să fie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale speciale instituită prin această lege.
Judecătorul sindic a constatat că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând, în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, în condițiile legii, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii antrenării răspunderii materiale a administratorului și obligarea acestuia la plata sumei de 239 lei Ron, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 239 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -, iar conform art. 73 alin. 1 din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru - c)existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
Se mai arată că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
În același timp, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar, însă în cauză nu a fost promovată o astfel de acțiune.
Curtea reține și că, pe de altă parte, numai comitetul creditorilor poate formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorii nemaiavând în prezent calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, legiuitorul prevăzând fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului-sindic este necesar fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor să amenințe să se prescrie.
Deși nici unui creditor în procedura insolvenței nu i se poate nega interesul de a solicita angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere ale debitoare falite, aceasta nu înseamnă că un astfel de participant la procedură are și posibilitatea concretă de a cere aplicarea textului art. 138, fiindcă legiuitorul, în noua reglementare, a înțeles să modifice condițiile în care creditorii, prin comitetul creditorilor, au dreptul să solicite judecătorului-sindic o astfel de antrenare de răspundere. În aceste condiții, este evident faptul că dacă în primă instanță creditoarea nu putea să ceară aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, ea nu poate solicita nici în recurs acest lucru.
Susținerea creditoarei că procedura insolvenței a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic este nefondată, având în vedere că, pe de o parte, procedura simplificată de insolvență a fost deschisă împotriva debitoarei din data de 05.06.2008, iar pe de altă parte închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul judiciar neidentificând bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarea recurentă nefiind de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente continuării procedurii.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP CSî mpotriva sentinței civile nr.926/20.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./03.03.09
tehn./ 2 ex./03.03.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
