Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.253
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de debitoarea recurentă - - SRL L împotriva sentinței civile nr.1589/18.09.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL B, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1589/18.09.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de creditoarea - SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - - SRL; în temeiul art.33 alin 4 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - - SRL și s-a numit administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege; în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la 05.06.2008 de creditoarea - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație, potrivit art.33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței; că debitorul se află în încetare de plăți; că, creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului într-un cuantum superior valorii-prag prevăzută de lege, dovedită cu copii după file cec refuzate la plată, contractele de vânzare-cumpărare nr. 595/20.03.2007 și nr. 3741/10.12.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - - SRL L, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș în vederea rejudecării cu procedura legal îndeplinită.
În motivarea recursului, debitoarea arată că a luat cunoștință de deschiderea procedurii reorganizării judiciare în momentul comunicării sentinței civile, motiv pentru care nu a formulat în termen legal contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, iar potrivit art.36 din Legea nr.64/1995 modificată prin Legea nr.85/2006, nu se află în incapacitate de plată atât timp cât are disponibil în cont, efectuează plăți lunare și deține bunuri mobile, înregistrate la organele competente și nu are datorii la bugetul statului.
Recurenta susține că motivele de mai sus nu au putut fi comunicate instanței și creditorului deoarece pentru singurul termen de judecată din 18.09.2008, procedura de citare nu a fost îndeplinită, nu s-a comunicat nici măcar cererea de declanșare a procedurii insolvenței, starea de insolvență soluționându-se în lipsa sa, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare. Debitoarea a mai menționat că despre termenul de judecată a aflat din sentința civilă care i-a fost comunicată în data de 02.10.2008.
De asemenea, debitoarea a formulat în cauză și cerere de repunere în termenul de contestație în care a reiterat aceleași motive arătate prin cererea de recurs.
Creditoarea intimată - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv, iar pe fond ca neîntemeiat, în motivare arătând că sentința civilă atacată este temeinică și legală întrucât prin cererea de declanșare a procedurii insolvenței a învederat instanței că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 26.958,76 lei, debit rezultat din afacerile comerciale dintre părți.
Examinând cererea de repunere în termenul de contestație, Curtea va constata că aceasta este inadmisibilă în calea de atac a recursului, fiind în mod evident că legiuitorul a reglementat această instituție juridică numai pentru judecata în primă instanță. Astfel, potrivit art. 33 din Legea nr. 85/2006 "în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului. În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență".
În aceste condiții, nu se poate dispune în recurs repunerea în termenul de formulare a contestației, dat fiind că deja s-a pronunțat de judecătorul sindic o hotărâre asupra cererii creditorului declanșator.
Examinând recursul declarat de debitoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre legală și temeinică, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în ceea ce privește procedura de citare cu debitoarea în primă instanță, Curtea constată că această procedură a fost legal îndeplinită. Astfel, pentru termenul de judecată din 18.09.2008, când cauza a rămas în pronunțare, debitoarea a fost legal citată la sediul său din L,-,. 29,. A,. 18, jud. T, sediu indicat și în cererea de recurs, conform înscrisurilor de la filele 33-34 și 43 din dosarul primei instanțe.
Debitoarea nu poate susține că nu a avut cunoștință despre proces, în condițiile în care a fost legal citată, iar hotărârea primei instanțe a fost comunicată la același sediu al acesteia, iar recursul a fost declarat în termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
În ceea ce privește faptul că datoria către creditoare ar fi fost achitată în întregime și că debitoarea nu ar fi în insolvență, Curtea reține pe de o parte că, potrivit înscrisurilor de la dosarul instanței de recurs, debitoarea, ulterior deschiderii procedurii insolvenței a făcut plăți către creditoarea declanșatoare, plăți care însă trebuie verificate sub aspectul valabilității lor de către judecătorul sindic, iar pe de altă parte datoria către creditoare nu a fost achitată în întregime, din tabelul preliminar al creanțelor rezultând că creditoarea declanșatoare a fost înscrisă cu suma de 9489,27 lei.
De asemenea, în acest tabel a mai fost înscrisă și creditoarea - SRL cu suma de 15258,24 lei, rezultând astfel în mod evident că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, recursul acesteia fiind astfel nefondat.
Așa fiind, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de repunere în termenul de contestație formulată de debitoarea - - SRL
Respinge recursul declarat de debitoarea - - SRL L împotriva sentinței civile nr.1589/18.09.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./20.02.2009
tehn./ 2 ex./20.02.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
