Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 256/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Număr în format vechi 209/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.256
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE, împotriva sentinței comerciale nr.4667/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, intimata-debitoare și intimații-creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 1.02.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate. Totodată se învederează faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei romcert consult, pentru o creanță de 28.826,1 RON.
Prin sentința nr.200/24.01.2007, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, iar prin sentința nr.907/14.03.2007 s-a dispus trecerea la procedura falimentului.
La data de 26.09.2007, lichidatorul judiciar LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, conform art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.4667/05.12.2007, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată și, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că legea prevede limitativ cauzele pentru care poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorilor, iar motivul invocat de creditoare nu se încadrează în art.138 lit.c din lege, situațiile de fapt reglementate de textul de lege menționat, nefiind probate conform art.1169 Cod civil.
Judecătorul sindic a mai reținut că răspunderea prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, având natură juridică delictuală, astfel încât trebuie demonstrate toate elementele prevăzute de art.998-999 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, lichidatorul judiciar, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 29.01.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, întrucât lichidatorul judiciar a dovedit atât prejudiciul produs masei credale, cât și legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorului judiciar și acest prejudiciu.
Din actele depuse în dosarul de fond, a arătat recurenta, rezultă cu prisosință faptul că societatea debitoare se află în stare de faliment încă din anul 2001, înregistrând capitaluri proprii negative, iar administratorul statutar dispunând continuarea activității în interes personal.
Ca atare, conform art.71 din Legea nr.31/1990 raportat la art.1540 Cod civil, instanța de fond trebuia să rețină că mandatarul este răspunzător nu doar pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea mandatului.
În plus, conform art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat cu titlu oneros.
În cazul răspunderii contractuale, a învederat recurenta, culpa pârâtului este prezumată, conform art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, instanța de fond a reținut greșit că în cazul răspunderii civile, legiuitorul nu instituie o prezumție de culpă, întrucât conform art.1080 Cod civil raportat la art.1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv ce presupune compararea activității administratorului cu activitatea unei persoane diligente.
Totodată, a arătat recurenta, instanța de fond ar fi trebuit să observe că pârâta a dispus continuarea unei activități defectuoase, care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți, fapta ilicită neînsemnând neapărat o acțiune, dar și o inacțiune, dacă rezultatul este negativ, fraudând creditorii societății.
Or, din actele dosarului, rezultă că pârâta nu a luat acele măsuri care se impuneau pentru ca societatea să funcționeze normal.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează ca fiind o formă a răspunderii civile delictuale, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speță, nu aduce nici o modificare sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile Codului civil privitoare la mandat, respectiv, art.1540 Cod civil, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispozițiile legale fiind speciale și deci, de strictă interpretare, neputând fi extinsă prin analogie. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adăugând la lege și, conform principiului: ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente-condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii contabilității nr.82/1991, republicată.
Ca atare, simplele afirmații în fața instanței, nedovedite în condițiile art.1169 Cod civil, nu pot fundamenta decizia instanței de admitere a cererii formulate, Curtea reținând că neținerea contabilității conform legiiut singuli, fără raportare la celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, nu echivalează cu dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 raportat la art.3041Cod procedură civilă, coroborat cu art.138 din Legea nr.85/2006, republicată, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta LIDER LICHIDARE ȘI REORGANIZARE, împotriva sentinței comerciale nr.4667/05.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, intimata-debitoare și intimații-creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - Dr. I--
Grefier,
Red.Jud. - 28.02.2008.208
Tehnored. - 28.02.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Mioara Badea, Iulia Manuela
