Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

Dosar nr-

(Nr. în format vechi 180/2008)

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.257

Ședința publică de la 26 Februarie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Mincu

JUDECĂTOR 2: Mioara Badea

JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela I--

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.4094/02.08.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar și intimatul-pârât.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ.

Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.4094/2.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin care a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic reținut în esență că cererea, întemeiată de unicul creditor Administrația Finanțelor Publice Sector 4 pe dispozițiile art.138 lit. din Legea nr.85/2006 nu a fost dovedită, întrucât nedepunerea actelor contabile nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei, "nu a ținut contabilitatea conform legii", ceea ce înseamnă că lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile să fi avut drept consecință ajungerea debitorului în stare de insolvență; că această răspundere, nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, ci are o natură delictuală pentru antrenarea căreia trebuie îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, care reies din art.998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa și că legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii instituită prin art.138, părțile trebuind să facă dovada celor afirmate conform art.1169 Cod civil.

Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 4, criticile formulate fiind motivate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ.

Recurenta a solicitat modificarea hotărârii, urmare admiterii căii de atac, iar pe fond admiterea cererii întemeiată pe prev. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, învederând în esență următoarele motive:

-în cauză sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator, întrucât acesta deși fost notificat de mai multe ori de lichidator, nu a predat documentele contabile prevăzute de art.28;

-prin nedepunerea documentelor contabile, bilanțul anual și raportările trimestriale la organele fiscale, a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat și a deconturilor A etc, se creează premisele eludării legii, ținerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități, cu posibilitatea prejudicierii bugetului de stat, în cauză trebuind a fi avute în vedere și prevederile art.1 alin.1, art.5 art.73 alin.1 lit.c și art.73 alin.2 din Legea nr.82/1991 care instituie răspunderea solidară administratorului pentru existența registrelor și corecta lor întocmire;

-răspunderea administratorului are atât sorginte delictuală (izvorând din nerespectarea obligațiilor legale), cât și contractuală, izvorâtă din contractul de mandat care primează, culpa acestuia fiind prezumată conform art.1082 Cod civil, fiind aplicabile și dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și ale art.1532 - 1533 cod civil privind mandatul tacit, intimatul pârât nedovedind existența unor cauze care să- absolve de îndeplinirea respectivelor obligații;

-depunerea documentelor contabile poate fi considerată o acțiune accesorie desfășurării activității, o societate comercială neputând funcționa viabil atunci când administratorii, manifestă dezinteres total, nu țin contabilitatea conform legii, nu varsă la buget sumele constituie ca taxe și impozite deși s-a obținut profit din activitățile comerciale desfășurate;

-culpa administratorului este prezumată, în condițiile în care prin raportul nr.1 lichidatorul a arătat că acesta, nu a răspuns solicitărilor prezentării documentelor contabile, care nu au fost depuse nici după depunerea cererii întemeiată pe art.138 din lege, în mod eronat, prin interpretarea greșită a legii, instanța considerând că nu sunt îndeplinite nici una din ipotezele cuprinse în lit.d a articolului 138, impunându-se obligarea pârâtului în considerarea calității acestuia de administrator al societății debitoare, să suporte creanța față de bugetul de stat.

În dovedirea susținerilor recurenta nu a solicitat administrarea de probe.

Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Actele și lucrările dosarului atestă faptul că inițiatoarea cererii dedusă judecății, nici în fața primei instanțe și nici în calea de atac, nu a solicitat și deci nu au fost administrate dovezi prin care să probeze faptele imputate pârâtului administrator și modul în care acestea au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Curtea reține că, nedepunerea documentelor contabile la solicitarea lichidatorului, nerespectarea legilor privind ținerea evidenței contabile și prezentarea acestora la organele financiare, nu atrage automat răspunderea administratorului în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, dacă nu se face dovada că aceste inacțiuni au contribuit la ajungerea societății în incapacitate de plată.

deci obligatoriu, a se dovedi că nedepunerea, neîntocmirea unor acte/situații contabile, faptă omisivă, a avut drept consecință directă starea de insolvență a debitoarei și în continuare producerea prejudiciului reclamat de creditoarea-recurentă, căreia îi revenea sarcina probei conform art.1169 Cod civil.

Deși neregularitățile evocate, respectiv nedepunerea bilanțurilor, documentelor cerute de art.28 din lege, se pot încadra în conținutul literei d) a alineatului 1 al articolului 138, creditoarea-recurentă, s-a limitat numai a le invoca prin cererea introductivă într-o manieră generală și a le relua de aceeași manieră și prin motivele de recurs, nesusținând și neprobând în concret, în mod cumulativ, fapta determinată și celelalte după condiții privind prejudiciul specific și mai ales raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Prin dispozițiile art.138 legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, doar pe faptul nedepunerii unor documente contabile, fiind obligatoriu a se dovedi îndeplinirea condițiilor răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator, care are o natură juridică specială ce împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale, nefiind suficientă numai simpla evocare a unor astfel de situații și inserarea conținutului articolelor cuprinse în legea contabilității, a răspunderii pe bază de mandat comercial tacit etc.

Nefiind deci probate condițiile angajării răspunderii reglementată prin norma legală menționată prin cererea introductivă, susținerile evocate inclusiv prin motivele de recurs, constituind prezumții nedovedite în vreun mod, Curtea, în temeiul prevederilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.4094/02.08.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare COM prin lichidator judiciar și intimatul-pârât.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26.02.2008.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

Dr.I-

GREFIER,

Red.Jud.M - 11.03.2008

Tehnored.- 11.03.2008

2 ex.

Fond - Tribunalul București - Secția VII-a Comercială

Președinte -

Președinte:Elena Mincu
Judecători:Elena Mincu, Mioara Badea, Iulia Manuela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Bucuresti