Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr. 257/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 17 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 201/SIND din 12 martie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și intimatului pârât.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 201/SIND/12.03.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, pentru atragerea răspunderii administratorului.
A reținut judecătorul sindic că, acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată.
Astfel, față de debitorul s-a deschis procedura insolvenței în dosarul nr.363/F/2005 al acestei instanțe.
Reclamanta are calitatea de creditor al debitorului fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului. Pârâtul a îndeplinit funcția de administrator social al debitoarei.
Lichidatorul desemnat în dosarul de faliment este EXPERT (fostă ). Acesta a menționat că nu promovează o acțiune având ca obiect atragerea răspunderii personale nepatrimoniale a pârâtului întemeiată pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, nefiind identificate elemente care să justifice exercitarea unei astfel de acțiuni.
Prin rapoartele de activitate întocmite în dosarul de faliment se arată că pârâtul și-a îndeplinit obligațiile impuse de Legea nr.64/1995 și Legea nr.85/2006, respectiv de a preda administratorului judiciar/lichidatorului documentele și informațiile debitorului. De asemenea pârâtul a predat bunurile societății, iar acestea au fost identificate, inventariate și evaluate în cadrul procedurii de lichidare judiciară.
Lichidatorul nu a constatat lipsa faptică a unor bunuri la care s-au referit evidențele contabile ale debitorului. De asemenea lichidatorul nu a concluzionat că debitorul nu a organizat și condus o evidență contabilă în conformitate cu legea.
Prin acțiune și prin răspunsul la întâmpinare reclamanta invocă lipsa unor bunuri din averea debitorului, respectiv imobilizări corporale în valoare de 1.262 RON și stocuri de marfă în valoare de 2.115 lei. S-a constatat că în procedura de lichidare judiciară s-au identificat bunuri mobile în averea debitorului care au fost valorificate. Valoarea contabilă a bunurilor inventariate de lichidator nu a coincis cu valoarea de lichidare, oricum aceste valori sunt relativ asemănătoare.
Reclamanta a invocat lipsa unor sume de bani din trezoreria societății debitoare în valoare de 7.370 lei. Cu ocazia administrării probei cu interogatoriul pârâtului, reclamanta a rectificat sub semnătură întrebarea 5 din cuprinsul acestuia în sensul că suma de bani la care se referă este de 773 lei.
Lichidatorul nu a arătat că din averea debitorului lipsesc sume de bani, iar răspunsurile date de pârât la interogatoriu la întrebările reclamantei au condus la concluzia că acesta nu a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006, respectiv de a folosi bunurile sau creditele debitorului în interes propriu.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că pârâtul nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor în valoare de 83.210 lei de la proprii săi debitori, judecătorul sindic a reținut că aceasta situație nu conduce la concluzia că pârâtul a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006 în lipsa altor elemente care să dovedească intenția de fraudare a creditorilor, conivența cu proprii debitori, etc.
S-a constatat că debitorul a înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B situațiile financiare periodice obligatorii, creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice B fiind înscris în tabelul creditorilor debitorului cu suma de 26.680,71 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere. De aici a rezultat că debitorul și-a achitat obligațiile financiare către bugetul statului, însă cu o oarecare întârziere. Această situație nu s-a circumscris la fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
În cuprinsul rapoartelor întocmite de practicianul în insolvență desemnat în dosarul de faliment s-a precizat că ajungerea debitorului în insolvență s-a datorat situațiilor economice intervenite, debitorul având ca obiect de activitate distribuirea de energie termică. Astfel, debitorul a suportat modificări repetate ale costului gazelor naturale, având în vedere evoluția prețului la energie în general și fluctuațiile valutare, contractele încheiate nepermițând negocierea acestora. Debitorul a fost supus unor reguli obligatorii impuse de furnizorii de gaze naturale, precum și de hotărârile autorității locale, cu privire la prețurile de valorificare a energiei termice. Creanța reclamantei derivă din preluarea datoriei debitorului la furnizorul de gaze naturale (DISTRIGAZ). Practicianul în insolvență nu a concluzionat că ajungerea debitorului în insolvență s-ar datora acțiunilor pârâtului nici chiar prin prisma unui management defectuos, care nu constituie o faptă de natura atragerii răspunderii personale materiale.
Față de cele prezentate judecătorul sindic a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii și de obligare a pârâtului la suportarea pasivului debitoarei, rămas neacoperit în cadrul procedurii de insolvență, în cuantum de 187.413,98 RON.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, rapoartele lichidatorului judiciar au evidențiat că, nu există documente justificative pentru toate operațiunile financiar-contabile sau nu au fost înregistrate corect, astfel că sunt aplicabile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. Astfel a concluzionat lichidatorul judiciar, urmare a obiecțiunilor formulate împotriva asociaților de proprietari pentru recuperarea debitelor au rămas fără obiect, fiind stinse, însă stingerea nu a fost operată în contabilitate.
Ori, în cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă, există prezumția de culpă, neținerea evidenței contabile, ori neprezentarea ei, conduce la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a evidenței bunurilor din patrimoniu și-a operațiunilor efectuate de administrator cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, motivat de faptul că, nu au fost recuperate creanțe în valoare de 83.210 RON, și nici nu au fost făcute demersuri în acest sens; se arată că, s-a creat prezumția că fostul administrator în exercitarea atribuțiilor sale, abuzând de prerogativele conferite de lege a mărit în mod fictiv pasivul societății, ca o consecință a neînregistrărilor corecte a documentelor în contabilitate.
În fine, în ceea ce privește raportul lichidatorului, care conține elemente contradictorii, în sensul că, arată că nu s-au identificat elemente pentru atragerea răspunderii, deși prezintă fapte care se încadrează la cele enumerate de art.138 alin.1 lit. a, d și e din Legea nr.85/2006 el nu poate fi primit, și nici motivarea judecătorului sindic.
Pe cale de consecință, există legătură de cauzalitate între faptele ilicite ale pârâtului și prejudiciul adus creditorilor, prin neplata datoriilor către aceștia. Se mai precizează, că față de dispozițiile Legii nr.64/1995 republicată, în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței, prejudiciul se prezumă,dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată cu excepția cazurilor de forță majoră. Ori, în speță nu s-a făcut dovada existenței unui caz de forță majoră.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006 în vigoare la momentul judecării cererii de atragere a răspunderii administratorului, nici una din elementele răspunderii civile delictuale speciale instituite de art.138 alin.1 nu se prezumă, ele urmând să fie dovedite, în condițiile art.46 Cod comercial și ale art.149 din Legea nr.85/2006.
Ori, corect a reținut judecătorul sindic că, față de raportul lichidatorului judiciar ce-a concluzionat că debitorul a organizat și a condus o evidență contabilă conformă cu legea, și față de răspunsurile date la interogatoriu de pârât, nu s-au comis faptele de la art.138 alin.1 lit.
În ceea ce privește contradictorialitatea din raportul final, ea nu există, lichidatorul judiciar menționând că nu promovează acțiuni având ca obiect atragerea răspunderii, nefiind identificate elemente care să justifice exercitarea unei astfel de acțiuni.
Relativ la fapta de-a nu opera în contabilitate stingerea creanței de - lei prin plată, înainte de deschiderea procedurii reținem că, fapta de la art.138 lit. d nu este în mod direct cauzatoare de prejudiciu, ea ocazionând stare de insolvabilitate, prin ascunderea de active ori însușirea de fonduri bănești, ceea ce nu s-a probat în speță.
În ceea ce privește nerecuperarea creanței de 83.210 RON, și nereținerea sa ca prejudiciu, consecință a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.e reținem că textul de lege sancționează situația în care administratorii au deturnat ori ascuns pasivul societății. Ori creanțele nerecuperate de la diverși creditori se constituie în active circulante ce nu au fost deturnate ori ascunse, fiind corect înregistrate în contabilitate. De altfel, reclamanta nu contestă modul de evidențiere al creanțelor și deci nu se pune problema deturnării acestor active.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite conform art.312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge prezentul recurs menținând ca temeinică și legală sentința civilă nr.201/SIND/12.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.201/SIND/12.03.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar - al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
pt.- -,aflată - - - -
în concediu de odihnă,
semnează
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
- -
Red.: / 23.06.2008
Tehnored.: / 26.06.2008 / -2 ex-
Judecător sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriela Comșa, Codruța Vodă
