Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 85/2006 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 261
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 526 din 16.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru creditoarea recurentă DGFP S, pârâtul intimat, avocat pentru pârâtul intimat și avocat pentru pârâtul intimat, lipsă fiind creditorii intimați AVAS B, - SA, - SA, - SA R, debitoarea intimată - SA S - prin lichidator S, pârâtul intimat și partea în proces intimată ORC
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru creditoarea recurentă DGFP Sas olicitat admiterea recursului, pentru motivele dezvoltate pe larg la dosar.
Avocat pentru pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de atragere a răspunderii.
Solicită a se observa că lichidatorul judiciar, prin raportul din 14.09.2005( 311) a arătat că nu a putut stabilii cauzele și împrejurările care au dis la starea de insolvență; că debitul pentru care s-a solicitat atragerea răspunderii provine din fapta lui, care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1617/02.12.2000 a Judecătoriei Cluj, depusă la dosarul judecătorului sindic, și în care statul s-a constituit parte civilă, tocmai cu această sumă; că acest debit provenind din fapta fostului administrator care a fost condamnat penal și ca atare nu poate fi atrasă răspunderea celorlalți administratori; că nedepunerea bilanțurilor contabile, nu angajează automat răspunderea foștilor administratori, nefiind probat că această omisiune a fost determinantă pentru starea de insolvență debitoarei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, arătând că sentința judecătorului sindic este legală și temeinică. Precizează că pârâtul ca și pârâtul nu au avut calitatea de administratori decât o lună, mențiune înscrisă în registrul comerțului. Potrivit art. 1384din Legea nr. 85/2006 se stabilește răspunderea solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei în care ei și-au exercitat mandatul, ori starea de insolvență nu are nici o legătură cu perioada în care pârâtul a fost administrator.
Pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, arătând că nu a fost administrator nici o zi, deoarece nu a depus garanția prevăzută de lege, iar asociat a fost doar o lună, în anul 1993, ulterior retrăgându-se.
Declarând dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 399 din 11.01.2001, creditoarea - SA a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei - SA
Tribunalul Suceava - secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 191 din 21 iunie 2005 admis cererea creditoarei, dispunând deschiderea procedurii, conform art. 38 din Legea nr. 64/95 incidentă la acea dată.
Prin încheierea de ședință nr. 14 din 10 ianuarie 2006, judecătorul sindic desemnat în cauză a admis cererea creditoarei dispunând, în temeiul art. 106 lit. "a"și "b" din Legea nr. 64/1995, intrarea în faliment a debitoarei.
Creditoarea DGFP S, a formulat la data de 7.03.2005, cerere de atragerea răspunderii personale a foștilor administratori, și, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 20.329.177.966 lei ROL, pasiv neacoperit.
În motivarea cererii, creditoarea arată că pârâții nu au ținut contabilitatea conform art. 1 din Legea 85/1991, iar potrivit art. 11 din același act normativ, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revenea administratorilor.
Prin sentința nr. 502 din 5.12.2006, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis cererea de atragere a răspunderii personale, obligând pârâții să suporte pasivul debitoarei în sumă de 20.329.177.986 lei ROL.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâții, și a fost admis de către Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 685 din 17 mai 2007, sentința casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicația de fi analizată legătura de cauzalitate dintre faptele administratorilor și prejudiciu.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond după casarea cu trimitere, prin sentința nr. 526 din 16 octombrie 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâților.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut în esență că debitele societății debitoare față de creditoarea DGFP S reprezintă taxe și majorări datorate bugetului de stat datorită activității infracționale a pârâtului, condamnat în baza sentinței penale nr. 1617 Judecătoriei Cluj rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1005/2002 a Curții de Apel Cluj ( fila 334 dosar fond).
Cât privește obligarea celorlalți pârâți, judecătorul sindic a reținut că pârâții și au fost, conform actelor și situațiilor societății, administratori doar o lună de zile, 06.05.- 07.06.1993, astfel că nu li se poate imputa aceasta, nu sunt vinovați de nedepunerea situațiilor financiare aferente anilor 1997 - 2000 și prin urmare că nu se poate reține vinovăția acestora.
Cât privește pe ceilalți pârâți, în condițiile în care debitul datorat creditoarei a fost cauzat datorită activității infracționale a pârâtului care a fost condamnat la plata despăgubirilor bănești, judecătorul sindic a reținut că nedepunerea situațiilor financiare nu reprezintă o cauză a insolvenței și prin urmare nu se poate stabili legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu astfel că nu sunt întrunite dispozițiile art. 138 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea DGFP
În motivare, recurenta arată că sentința atacată este nelegală, întrucât eronat a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii materiale pârâților, deși aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptei prev. de art. 138 lit. d din Legea 85/2006, întrucât la nivelul societății debitoare,contabilitatea nu a fost ținută și condusă în conformitate cu dispozițiile Legii 82/91,așa cum rezultă de altfel și din procesul verbal de control încheiat de reprezentanții Gărzii Financiare C, care au constatat că în perioada aprilie - august 1999, debitoarea nu condus evidența contabilă.
Mai arată recurenta că judecătorul sindic nu a luat în considerare nici rapoartele lichidatorului judiciar care a arătat că foștii administratori nu au predat evidența contabilă conform art. 33 al. 1 lit. a - f din Legea nr. 64/1995.
Totodată recurenta precizează că răspunderea penală nu înlătură răspunderea civilă delictuală, astfel încât existența unei hotărâri penale nu constituie motiv pentru respingerea cererii de atragere răspunderii materiale.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive se pot încadra în art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, curtea constată că este nefondat.
Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație.
Așadar, cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute de textul menționat.
Natura juridică a răspunderii decurge din natura raporturilor dintre persoanele cu funcții de conducere și societate, fiind vorba despre o răspundere civilă, patrimonială.
Sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Astfel, încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv sau în hotărârea adunării generale, atrage răspunderea contractuală iar încălcarea unei obligații din lege, atrage răspunderea delictuală.
răspunderii membrilor organelor de conducere și control, presupune îndeplinirea unor condiții, respectiv:
- Prejudiciul creditorilor;
- Fapta trebuie să se încadreze în cazurile prevăzute de lege;
- Raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților;
- Culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți.
Referitor la raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, textul legii impune condiția ca fapta sau faptele membrilor organelor de conducere și control să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma intenției sau a culpei și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie infracțiuni, astfel că răspunderea civilă și răspunderea civilă și răspunderea penală pot coexista.
În speță, reclamanta creditoare a formulat cerere în răspunderii foștilor administratori ai societății debitoare, indicând ca temei de drept art.138 alin.1 lit. "d" din Legea nr.64/1995 republicată.
Ori, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea cumulativ a cerințelor legale susmenționate.
Astfel în ceea ce-i privește pe pârâții și, instanța constată că aceștia au activat în societate doar o lună de zile, respectiv de la data înființării - 6 mai 1993 până la data retragerii - 7 iunie 1993, perioada în care societatea nu a desfășurat nici un fel de activitate.
Ori debitul recurentei DGFP S reprezentând taxe și impozite datorate bugetului de stat, precum și accesoriile aferente, vizează perioada în care cei doi pârâți nu mai aveau nici o calitate în societate și deci nu există nici o legătură de cauzalitate între activitatea celor doi pârâți și starea de insolvență a debitoarei falite, așa încât în mod corect judecătorul sindic a respins acțiunea față de aceștia.
Referitor la pârâtul, Curtea constată că din raportul întocmit la data de 14.09.2005 ( 311 dosar fond), rezultă că " lichidatorul nu a putut stabili cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență".
Nedepunerea bilanțurilor contabile la administrația financiară, nu poate angaja răspunderea foștilor administratori dacă nu s-a probat că prin această omisiune a fost determinată starea de insolvență. Ori în cauză nu a fost făcută asemenea dovadă.
Relevant în cauză este însă faptul că debitul constând în suma de 20.329.177.966 lei ROL provine din neînregistrarea în contabilitate a facturilor de aprovizionare cu motorină și alți combustibili și a facturilor de vânzare a acestui combustibili, emise de în perioada aprilie - august 1999, faptă pentru care acesta fost condamnat prin sentința penală nr. 1617/02.12.2000 a judecătoriei Cluj ( fila 316 și următoarele), rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1005/2002 a Curții de Apel Cluj (fila 334 dosar fond).
În anul 1998 și-a însușit fără acordul celorlalți asociați chitanțierele, facturile și ștampilele societății și a început să comercializeze produse petroliere în numele societății, dar în interesul său personal, moment în care ceilalți asociați au refuzat orice colaborare cu acesta.
De altfel, faptul că debitele recurentei reprezintă taxe și majorări datorate bugetului de stat, fiind generate tocmai de activitatea infracțională a fostului administrator, rezultă și din actele de control întocmite de reprezentanții recurentei.
Ca urmare în condițiile în care prin această hotărâre penală a fost admisă latura civilă a creditoarei, formularea cererii de atragere a răspunderii materiale întemeiată pe aceeași cauză și aceleași motive apare ca nefondată, creditoarea beneficiind de un titlu executoriu împotriva acestuia.
Așadar alegerea soluționării laturii civile în cadrul procesului penal înlătură acțiunea civilă promovată pe cale separată conform principiului " uno non datur recursus ad alteram" ( fiind o cale, nu se mai admite utilizarea alteia).
În acest context, cum criticile recurentei sunt neîntemeiate, sentința atacată fiind legală și temeinică și cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 cod pr. civilă, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în mun. S,-, împotriva sentinței nr. 526 din 16.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/20.02.2008
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina, Ududec Elena
