Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 267
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.823/F din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art.137) - Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat G pentru intimatul - pârât - debitor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat G, depune la dosar o cerere formulată de lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business PNp rin care solicită închiderea procedurii insolvenței. Susține că dosarul se află pe rolul Tribunalului Neamț.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, având cuvântul susține că a îndeplinit funcția de director în perioada decembrie 1993 - iunie 1995, deci 1 an și 6 luni, iar din luna iunie 1995 până la intrarea societății în procedura falimentului, a îndeplinit această funcție. În anul 1996 fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului SC SA N, iar prin raportul final s-a reținut că a rămas nerecuperată creanța de 1.530.433.039 lei către Arată că la data de 23.03.2005, Nas olicitat atragerea răspunderii personale a cinci persoane, respectiv:, (), și și obligarea lor la plata unei părți din pasivul societății în sumă de 1.779.327.385 lei, cu titlu de creanțe bugetare datorate de societate până la deschiderea procedurii falimentului. Ulterior, N și-a precizat cererea în sensul că a solicitat atragerea răspunderii personale numai față de și - foști directori ai societății debitoare - considerând că aceștia se face vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență. Ca urmare a probelor administrate în cauză - înscrisuri și expertize contabile - judecătorul sindic de la Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr.823/2008 a respins cererea formulată de N, reținând că atât cât și nu se fac vinovați de ajungerea societății în stare de insolvență.
În continuare, avocat G susține că împotriva acestei sentințe a declarat recurs N criticând-o pentru aspecte de nelegalitate. Consideră că în ce privește criticile formulate de recurentă acestea nu se referă la aspectele de nelegalitate cerute de art.304 Cod procedură civilă, recurenta nu indică care este acea dispoziție încălcată și solicită respingerea recursului ca nefondat. În situația în care instanța va trece peste aceste susțineri și va lua în considerare motivele invocate de recurentă, apărătorul intimatului - pârât, solicită a se avea în vedere și următoarele considerente pe care le va expune în continuare. Susține că într-adevăr în cauză au fost efectuate două expertize contabile, prima fiind efectuată de expert, iar a doua de expert. Prima expertiză a concluzionat că și nu a săvârșit niciuna din faptele prevăzute de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, iar a doua expertiză a arătat că, dimpotrivă există vinovăție și raport de cauzalitate între fapte și prejudiciu. Judecătorul sindic și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit de și a înlăturat în mod corect și bine argumentat concluziile raportului de expertiză întocmit de. Consideră că prima expertiză este completă deoarece analizează dacă există vinovăție din partea persoanelor cu funcție de conducere în societate și dacă există un raport de cauzalitate între faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și prejudiciu.
Avocat G, susține că într-adevăr au existat unele deficiențe în ce privește contabilitatea firmei, dar acestea au fost corectate de organele de control așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat la data de 03.02.1998. Arată că în sarcina lui nu s-a reținut decât o singură faptă și anume că în anul 2004 achiziționat 330 televizoare color folosite, de proveniență germană în valoare de 45.040.000 lei pe care le-a valorificat prin vânzare și astfel societatea a blocat mijloace bănești în mărfuri din a căror vânzare rămăsese un sold nerecuperat de 3.904.000 lei la care s-a adăugat dobândă, suma totală imputată acestuia fiind de 12.046.141 lei. Aceeași deficiență a fost reținută și de expertul care a constatat așa cum rezultă și din raportul de expertiză că a achitat această sumă.
Avocat G consideră că atâta timp cât nu s-a făcut dovada că a acționat cu intenție și că între faptele respective și ajungerea societății în stare de insolvență ar exista un raport de cauzalitate, nu se poate stabili atragerea răspunderii personale. Cu privire la consideră că nici aceasta nu se face vinovată de ajungerea societății în stare de insolvență.
În concluzie, consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat de creditoarea - Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 823/2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, se reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 823 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Neamța respins cererea de retragere a răspunderii personale, formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, succedată în drepturi și obligații de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în contradictoriu cu pârâții - debitori, și.
S-a reținut de instanța de fond că prin cererile formulate în cauză la data de 29.03.2005 și 17.11.2005 (filele 69 - 70, 123 - 124, vol. 13), creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, succedat în drepturi și obligații de Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat atragerea răspunderii personale a pârâților - debitori, și, pentru un pasiv de 1.779.327.385 lei, reprezentând creanțe bugetare nerecuperate în cursul procedurii.
În motivare a învederat că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea, că organele de conducere ale debitorului au gospodărit defectuos patrimoniul și au efectuat fapte și acte de comerț prin încălcarea disciplinei financiare, prejudiciind astfel societatea.
Inițial, în drept, a invocat dispozițiile art. 137 lit. "a - d" din Legea nr. 64/1995, republicată, devenit art. 138 alin. 1 lit. "a - d" din Legea nr. 85/2006, iar la fond a invocat numai dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006.
La data de 15.02.2005, și-a precizat cererea de atragere a răspunderii personale arătând că vinovat pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea este pârâtul debitor și a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâților - debitori indicați în cererea înregistrată la data de 29.03.2005 (filele 63 - 65, vol. 13).
Din probatoriul administrat în cauză, instanța reținut:
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul contabil (filele 36 - 49), pârâții - debitori nu au săvârșit nici una dintre faptele prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "a - g" din Legea nr. 85/2006.
Potrivit aceluiași raport, starea de insolvență a debitorului a fost determinată de factori economici, precum inflația, pierderea furnizorilor de materii prime, a beneficiarilor tradiționali, etc.
Din suplimentul acestui raport (filele 55 - 59, vol. XIII), rezultă că prejudiciul cauzat de pârâtul - debitor prin achiziționarea unor televizoare, a fost recuperată integral de la acesta. A fost recuperat integral și prejudiciul de 250 Ron și dobânzi aferente, rezultat din avansul plătit de pârâtul debitor pentru achiziționarea unui autoturism de teren.
Pentru prejudiciul cauzat de pârâtul debitor (fostă ), prin nereguli privind Legea contabilității nr. 82/1991, cât și prin nereguli ce exced Legii nr. 82/1991 (acest ultim aspect sesizat de instanță din actul de control de la filele 27 - 34, vol. XIV), aceasta, prin procesul verbal nr. 125/28.02.2006 (filele 27 - 34, vol. XIV), a fost sancționată contravențional și i s-au imputat anumite sume de bani, reprezentând contravaloarea prejudiciilor, sumele imputate acesteia neputând fi însă recuperate din cauza involvabilității susnumitei.
Din aceeași lucrare mai rezultă că drepturile de creanță a debitoarei C Industrial A nu erau prescrise la data deschiderii procedurii de insolvență, însă nu au putut fi recuperate de lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business, întrucât debitorul C L și C A au intrat în faliment.
În raportul de expertiză întocmit de expertul contabil (filele 107 - 113, vol. 13), se concluzionează că membrii organelor de conducere ale societății debitoare pot fi considerați vinovați de starea de insolvență a debitorului pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006, întrucât au prejudiciat societatea în folosul altor persoane juridice și nu au înregistrat în contabilitate actele contabile în mod cronologic și sistematic.
Referitor la cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitorului, lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business, prin înscrisul intitulat "Concluzii scrise" și-a însușit punctul de vedere exprimat de expertul în lucrarea efectuată în cauză (filele 6 - 7, vol. 14), iar la fond a pus concluzii de respingere a cererii de atragere a răspunderii materiale ca fiind nefondată.
Probatoriul sus analizat a format convingerea instanței că faptele invocate de creditorul Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, succedat în drepturi și obligații de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006, nu pot fi reținute în sarcina nici unuia dintre pârâții - debitori chemați să răspundă în cauză, patrimonial.
Astfel, cu privire la pârâții - debitori, și nu există la dosarul cauzei nici măcar un început de dovadă privind vinovăția acestora de starea de insolvență a debitorului.
Referitor la pârâtul - debitor, director al societății debitoare până la data de 17.05.1995, din procesul verbal nr. 125/6.02.1998 (filele 27 - 34, vol. 14), rezultă că acesta, prin achiziționarea în regim de compensare a 350 televizoare color în lunile martie - mai 1994, cauzat societății un debit de 390,4 Ron și că debitul plus dobândă, în total suma de 814,2141 Ron, a fost imputată acestuia (anexa nr. 3).
În suplimentul la raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 55 - 59, vol. 13), expertul reține că suma de bani imputată pârâtului debitor a fost integral recuperată (pag. 4, supliment fila 58, vol. 13).
Expertul, în raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 113, vol. 13), nu constată alte nereguli referitoare la activitatea desfășurată de pârâtul - debitor în perioada decembrie 1993 - mai 1995, când a îndeplinit funcția de director, raportul întocmit de acesta vizând, în cea mai mare parte, anii în care manager al societății debitoare a fost pârâtul debitor (fostă ) și anume iunie 1995 - ianuarie 1998.
Pentru această perioadă de timp, expertul, în raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (filele 107 - 112, vol. 13), a constatat lipsa de preocupare pentru încasarea contravalorii livrărilor efectuate către parteneri interni și externi, încheierea unor contracte de locație păguboase, vânzarea unor mijloace fixe în lunile august și septembrie 1997 la o valoare mai mică decât valoarea rămasă reactualizată, acordarea unui avans de 350 lei la data de 27.07.1997, fără documente legale, ci pe baza procesului - verbal nr. 712/27.07.1997, pentru achiziționarea unui autoturism de teren, din care s-a recuperat numai suma de 250 lei, că actele contabile nu au fost înregistrate în contabilitate, cronologic și sistematic.
Concluzionează expertul că, în raport de cele constatate, membrii organelor de conducere a societății debitoare pot fi considerați vinovați de starea de insolvență pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. "a" și "d" din Legea nr. 85/2006.
Instanța nu putut ajunge la aceeași concluzie pentru cele ce urmează:
Nu sunt elemente suficiente în lucrarea susnumitului expert din care să rezulte că prin neregulile reținute, conducerea societății debitoare, în frunte cu pârâtul debitor, a urmărit un interes personal al său ori al altei persoane fizice sau juridice.
Mai mult, în cauză, procedura insolvenței deschizându-se prin sentința civilă nr. 1649/F/24.05.2006, este cât se poate de evident, că la această dată, drepturile de creanță aparținând debitorului C Industrial A, născute din acte și fapte de comerț începând cu luna iunie 1995, nu erau prescrise, iar obligația recuperării lor revenea lichidatorului judiciar care, de altfel, în cursul derulării procedurii, a și depus diligențe în acest sens (filele 58 - 59, vol. 13).
Referitor la contractele de locație păguboase și vânzarea unor mijloace fixe, la o valoare mai mică decât valoarea rămasă neactualizată, nu există nici o dovadă certă care să probeze că aceste acte au vizat vreun interes personal al pârâtei debitoare sau al altei persoane.
Prin urmare, instanța a apreciat că neregulile depistate de expertul sunt expresia managementului defectuos și al proastei administrări a patrimoniului debitorului, dovedite de pârâtul debitor (fostă ) în îndeplinirea mandatului de manager, nu va reține în sarcina acesteia fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 85/2006.
Nici fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006 nu poate fi reținută în sarcina pârâților - debitori și pentru considerentele ce au fost expuse în continuare.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006, în oricare din modalitățile ei, se caracterizează prin săvârșirea ei cu intenție, care trebuie dovedită cu privire la persoana fiecăruia dintre pârâții - debitori susnumiți.
În cauză, expertul, prin lucrarea efectuată, nu a depistat, că neînregistrarea cronologică și sistematică a documentelor contabile în contabilitatea societății, atât în luna mai 2005, cât și ulterior până la deschiderea procedurii insolvenței, pârâții - debitori și (fostă ) au urmărit prejudicierea debitorului. De asemenea, nu a constatat existența unui raport de cauzalitate între aceste nereguli și prejudiciul debitorului, constând în insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile.
Nici creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice N nu a produs în cauză astfel de probe.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, a promovat recurs creditoarea - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, considerând- nelegală, motivat de faptul că instanța de fond nu a analizat complet și corect probatoriul cauzei, din care rezultă îndeplinirea cerințelor art. 138 din Legea 85/2006, astfel că administratorul statutar trebuie să răspundă personal.
Analizând motivele de recurs, actele și lucrările dosarului precum și sentința recurată, instanța - Curtea de APEL BACĂU - reține următoarele:
Instanța de fond nu a făcut o cercetare completă fondului cauzei, situație ce rezultă din considerentele sentinței pronunțate; astfel, la dosarul cauzei există două expertize de specialitate care au concluzii total diferite una față de cealaltă, în sensul că expert arată că administratorii statutari nu se fac vinovați de faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a - d din Legea 85/2006 pe când expert, arată că aceștia, prin activitatea lor, sunt vinovați de starea de insolvență a societății comerciale debitoare.
Față de această situație instanța de fond trebuia fie să pună în discuția părților efectuarea unei noi expertize pentru ca un al treilea expert, analizând cele două lucrări de specialitate să stabilească realitatea economico - financiară a societății comerciale, raportat la activitatea administratorilor statutari, fie să dispună completarea raportului de expertiză cu obiective clare și concrete, pentru activitatea fiecărui administrator statutar, respectiv actele încheiate, evidențierea lor în contabilitatea societății;cauzelece au dus la crearea de datorii și a neîncasării creanțelor; ce contracte încheiate în perioada de activitate a acestora și ce efect au avut asupra redresării societății comerciale debitoare în perioada1991 - 1996.
Instanța de fond arată clar că lichidatorul judiciar avea obligația recuperării creanțelor ce le avea societatea comercială (fila 62 dosar fond) fără a motiva de ce nu au făcut-o în primul rând cei ce administrau societatea, de asemeneasusținereacă expertiza care arată de altfel nereguli mari în activitatea administratorilor, ar constitui expresia unui management defectuos, nu este de natură a "justifica" prin ea însăși un debit de1.779.327.385 lei.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus constatate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.823/F din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoareC Aprin lichidator FISCAL EXPERT LPN și intimații - pârâți (), și.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi24 martie 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Pt. -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red. Red. Cl. Tehnored. 3 ex. 16 aprilie 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
