Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 284/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 284/
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea DGFP C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 871/JS/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, prin lichidator IP GRUP, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 871/JS/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP C-S, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul Grup Reșița, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul Grup de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 10.07.2008 creditorul C-S a formulat obiecțiuni la raportul final de lichidare care prin Încheierea nr.688/JS/25.09.2008 au fost respinse ca prematur introduse, întrucât în cauză nu se depusese raportul final, că la data de 25 septembrie 2008 lichidatorul GRUP Reșița, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL, județul C-S a solicitat să se dispună închiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006, precizând că nu a primit nici un act al debitorului și astfel nu se poate pronunța asupra incidenței art.138 din Legea nr. 85/2006, că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr. 351/JS/10 aprilie 2008, în temeiul art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 2702 din Legea nr. 31/1990 republicată, fiind desemnat ca lichidator GRUP Reșița, și că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea nr.85/2006.
Totodată, judecătorul sindic a mai constatat că la masa credală s-au înscris creditorii DGFP C-S și Orașul prin Primar, că s-au formulat obiecțiuni la raportul final de lichidare de către creditorul DGFP C-S, care a solicitat refacerea și completarea sa, în sensul de a se preciza dacă se impune antrenarea răspunderii materiale a administratorului, lichidatorul evitând să precizeze persoanele vinovate, că obiecțiunile formulate sunt neîntemeiate astfel că au fost respinse.
Judecătorul sindic a reținut că, în raportul final, lichidatorul a apreciat că nu se impune antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ai debitorului deoarece pentru angajarea acestei răspunderi e necesară întrunirea cumulativă a condițiilor cerute, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăția. În condițiile în care în cauză nu sunt probate aceste elemente ale răspunderii, este firesc să nu se poată promova o asemenea cerere, astfel că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei
Având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, că nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP C-S, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială, iar în subsidiar antrenarea răspunderii materiale a administratorului social și obligarea acestuia la plata către creditoare a sumei de 8.177 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are o creanță certă în sumă de 8.177 lei, că lichidatorul nu a putut întocmi bilanț contabil de lichidare deoarece nu a deținut nici un fel de documente contabile, administratorul social neprezentând documentele contabile și nefăcând dovada că a ținut evidența contabile în conformitate cu legea.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea -, iar conform art. 73 alin. 1 din Legea 31/1990, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru - c)existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea pe răspunderea materială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, această acțiune poate fi promovată de Comitetul creditorilor în conformitate cu prevederile art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006:
"(3) Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Procedura a fost închisă prematur, întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic, pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială.
Creditoarea recurentă arată că a formulat și obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator, în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, însă judecătorul sindic a respins obiecțiunile ca neîntemeiate, constatând că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei.
Lichidatorul debitoarei SC - SRL, Grup Reșița, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
În motivare, se arată că recursul declarat de creditoarea recurentă este întemeiat pe faptul că prima instanță a aprobat raportul final de închidere a procedurii simplificate a falimentului pentru societatea în cauză, fără antrenarea răspunderii materiale a organelor de conducere, respingând obiecțiunile sale formulate împotriva raportului de închidere, motivate pe neatragerea răspunderii materiale a administratorului societății.
Se arată că în cauză, fiind vorba despre atragerea unei răspunderi civile delictuale, admisibilitatea acesteia este condiționată de proba elementelor constitutive generice ale acesteia, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și culpa.
Legea insolvenței însă dă un specific aparte faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi, ele fiind limitativ prevăzute, fiind în același timp fapte intenționale, cu excluderea culpei ca formă a vinovăției, situație în care lichidatorul judiciar a fost în imposibilitatea demonstrării legăturii cauzale între starea de insolvență și anumite fapte ilicite intenționate ale organelor de conducere ale societății, care să fi determinat în mod direct (cu intenție și nu din culpă) starea de insolvență a societății, pentru a se putea face aplicațiunea prevederilor art. 138 (1) din Legea 85/2006.
Lichidatorul consideră că prima instanță a reținut în mod corect că societatea fiind dizolvată, neputându-se lua legătura cu administratorii ei, neavând acte ale debitorului, lichidatorul judiciar nu a putut formula o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale întemeiată, neavând probe certe utile și pertinente pentru a li se atrage răspunderea acestora, în sensul prevederilor art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 așa cum a fost modificată și completată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în baza art. 306, alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând să-l respingă ca atare, având în vedere considerentele ce succed:
Legea 85/2006 reglementează expres persoanele care pot promova o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, respectiv doar administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat în cauză, sau comitetul creditorilor dacă, în prealabil, a solicitat judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea, întrucât practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 al art. 138 și aceasta amenință să se prescrie.
În speță, lichidatorul judiciar a arătat, în raportul final, că nu se impune antrenarea răspunderii fostelor organe de conducere ale societății falite, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legii, respectiv nu sunt conturate elementele răspunderii patrimoniale: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate.
Deși raportul final a fost depus la dosar la data de 25.09.2008 și i s-a comunicat creditoarei C-S, aceasta nu a solicitat autorizarea judecătorului sindic pentru introducerea acțiunii în răspundere patrimonială, astfel că nu poate pretinde că procedura a fost închisă prematur.
În măsura în care considera că lichidatorul judiciar a omis să se pronunțe asupra antrenării răspunderii fostului administrator social sau că răspunderea amenință să se prescrie, creditoarea putea formula la prima instanță cererea de autorizare, însă atâta timp cât nu a formulat această cerere, deși avea ocazia, nu mai poate critica sentința din această perspectivă.
Motivele subsidiare ce vizează atragerea răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale falitei sunt străine de natura cauzei, întrucât prin sentința atacată nu s-a soluționat o asemenea cerere, ci doar s-a închis procedura insolvenței, în baza art. 131 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, ori în recurs nu se mai pot formula cereri noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP C-S împotriva sentinței comerciale nr. 871/JS/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /02.03.2009
TEHNORED. /02.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL C-
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Anca
