Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 297/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2610/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.297
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.1004 din 4 august 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 38 din 19.02.2010, lipsă fiind recurenta și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatului note scrise.
Intimatul, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosarul cauzei. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, la data de 13.05.2009, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a chemat în judecată pe pârâtul solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia, conform art.138 din Legea 85/2006 republicată.
La solicitarea pârâtului, în cauză a fost introdus în calitate de intervenient care a îndeplinit funcția de administrator al debitoarei SC Dunărea
Prin sentința comercială nr.1004/4.08.2009 Tribunalul Călărașia respins acțiunea reclamantei ca nefondată, față de concluziile raportului de expertiză contabilă în care s-a reținut că nu s-a constatat răspunderea organelor de conducere ale debitoarei și nici legătura de cauzalitate dintre activitatea pârâților și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, creditoarea, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 17.11.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât răspunderea administratorului se întemeiază pe dispozițiile art.72 din Legea 31/1990, republicată coroborate cu art.374 Cod civil, care reglementează contractul de mandat comercial.
Întrucât mandatul comercial este prevăzut a fi cu titlu oneros, interesul personal al administratorilor de a continua activitatea în cadrul unei societăți comerciale este prezent.
Recurenta a arătat că, art.138 din Legea 85/2006, impune obligația administratorilor de a declara starea de insolvență a debitoarei.
Ca atare, funcționarea societății nu s-a desfășurat în condiții de legalitate, existând o legătură cauzală între faptele ilicite ale administratorilor și prejudiciul creat creditorilor, prin neplata datoriilor acestora.
Cât privește raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, recurenta a arătat că acesta este foarte sumar, analizând doar o parte din documentele contabile ale societății, iar nu totalitatea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la motivele de recurs invocate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat, dar numai fată de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvența a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația administratorilor de a declara starea de insolvență a debitoarei, solicitând instanței deschiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, că doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflată în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiunea juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărui aplicare care depinde de atitudinea debitoarei.
La baza art.274 pr.civ, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimatul.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 pr.civ. raportat la art.3041pct.9 Cod procedură civilă văzând și dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 republicată, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.1004 din 4 august 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I
Grefier,
-
Red.Jud. - 23.02.2010
Tehnored.E - 24.02.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Judecător sindic:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
