Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 300/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 978/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.300
Ședința publică de la 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - - LICHIDATOR JUDICIAR al SC SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta personal și asistată de avocat G, cu împuternicire avocațială nr.861/2009, lipsă fiind intimații.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea recurentei actele de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacată, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, fără cheltuieli de judecată.
În susținere, arată că nu sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 21.01.2009, reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, lichidator judiciar al debitoarei SC SRL a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei, solicitând obligarea acestuia la suportarea unei părți din pasivul debitoarei, al cărui administrator unic a fost.
Prin sentința comercială nr. 74 F/06.03.2009, Tribunalul Ialomițaa admis cererea lichidatorului judiciar, obligând pârâta la plata sumei de 8.378 lei, reprezentând o parte a pasivului societății debitoare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta și-a însușit bunuri din patrimoniul debitoarei sau a ascuns o parte din acestea, neputând justifica inexistența unor active cuprinse în evidențele contabile ale debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, la data de 27.04.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că nu a fost legal citată în fața instanței de fond, nu i s-a comunicat raportul lichidatorului care nu a făcut nici o vizită la sediul societății pentru a inventaria bunurile acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a recurentei - pârâtei.
Curtea reține că, în speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanei vizată, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Cât privește reținerea aspectului că recurenta - pârâtă a sustras bunuri din patrimoniul societății debitoare, Curtea apreciază că acest aspect nu a fost probat în cauză, nefiind dovedită nici intenția de fraudare a intereselor creditorilor înscriși la masa credală.
De altfel, această concluzie transpare chiar din cererea lichidatorul judiciar, care face referire atât la înstrăinarea fără forme legale, cât și la însușirea bunurilor de către pârâtă, fără însă să probeze, în condițiile art. 1169 cod civil aceste fapte și să dovedească, totodată, legătura de cauzalitate dintre acesta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la nerespectarea procedurii de citare în fața instanței de fond, aspect învederat în motivele de recurs, Curtea reține că acest motiv este nefondat, întrucât, deși conform dovezii de citare de la fila 11, existat un viciu de procedură cu recurenta - pârâtă, fiind citată la. 5,. 38, în loc de. 2,. 37, aceasta s-a acoperit prin prezența recurentei în instanță la data de 06.09.2009 (fila 72 din dosarul de fond), când a solicitat instanței acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Pentru motivele mai sus invocate, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, văzând și art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, Curtea va admite recursul declarat și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr. 74 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - - lichidator judiciar al SC SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Modifică in tot sentința atacată în sensul că, respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. I-- - - - -
GREFIER,
-
Red.Jud. - 23.02.2010
Tehnored. - 24.02.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
