Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 65/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 315
Ședința publică de la 27 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.5001 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR, - SA, - SRL, - SA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta, prin consilier juridic, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și în consecință admiterea cererii formulată în baza art.138 lit.c si d din Legea 85/2006, cu obligarea intimatului la suportarea datoriilor societății debitoare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.5001/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale; în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL în contradictoriu cu creditorii - SA, - SRL, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, - SA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ; s-a dispus ridicarea debitorului din registrul comerțului, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, plata retribuției acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Din informatiile furnizate în data de 17.09.2008 de către B, se reține că prin mențiunea efectuată sub nr.92796/21.03.2006, asociatul unic și administratorul societății a devenit cetățeanul, pârâta s-a retras din societate.
Instanța va analiza faptele săvârșite de pârâtă până la momentul retragerii sale din societate, la 21.03.2006.
Pentru aplicarea art.l38 lit.C al legii insolvenței, reclamantul trebuie să explice în ce au constat faptele, activitățile desfășurate de administrator în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetarea de plăți, nefiind suficientă enunțarea textului de lege. În lipsa determinării categoriei sau naturii activităților angajate de către pârâtă pentru promovarea intereselor particulare ale acesteia, doar afirmația prin care reclamantul acuză pârâta de desfășurarea unor activități în scopuri personale nu poate fundamenta și caracteriza acțiunile pe care art.l38 lit.c din lege le presupune. Nu se poate reține nici pasivitatea pârâtei față de starea în care se afla societatea, în condițiile în care aceasta s-a adresat la data de 21.04.2005 registrului comerțului cu o cerere de dizolvare (fila 216). S-a reținut din răspunsul nr.l75563/09.05.2005 că mandatul său de administrator a expirat.
În aceste condiții, răspunderea pârâtei nu poate fi antrenată în baza art.138 lit.c decât dacă se dovedește continuarea în interes personal a unei activități care ducea la încetare de plăți, aspecte cu privire la care nu au fost administrate dovezi, iar pe de altă parte s-a dovedit retragerea pârâtei din societate în anul 2006.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, deci neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență. Ori în cauză, nu s-a dovedit acest lucru. S-a reținut depunerea bilanțurilor contabile până în anul 2004, iar după această dată, pârâta nu mai avea calitatea necesară pentru a ține contabilitatea, în condițiile în care în anul 2005 mandatul său de administrator expirase.
Pe de altă parte, lichidatorul nu a făcut nici o referire la modalitatea în care pârâta a cauzat starea de insolvență a societății, prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
În consecință, judecătorul sindic a apreciat că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.l38 lit.c și d al legii nr.85/2006 și a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Cu privire la propunerea de închidere a procedurii făcută de lichidatorul judiciar, instanța va reține că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu care pot fi valorificate. A vând în vedere că nu sunt temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale a adminstratorului, procedura de insolvență nu se impune a fi continuată, nefiind alte măsuri de adus la îndeplinire.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1, în esență, pentru următoarele motive:
Art.138 lit.d) din lege prevede că răspunderea intervine și în cazul în care administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În speță, s-a constatat că debitoarea nu a depus bilanțurile contabile sau raportările contabile începând cu anul 2004, această omisiune reprezentând o încălcare a dispozițiilor legii contabilității.
În opinia recurentei, în aceste condiții, lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri, lăsând să se înțeleagă o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, precum și de a ascunde patrimoniul față de creditori, dovedind culpa pârâtului în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
În opinia recurentei, aflându-se pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată conform art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto, având în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Se mai arată că, în conformitate cu art.185 alin.1 din Legea nr.31/1990 administratorul era obligat ca, în termen de 15 zile de la data adunării generale să depună o copie de pe situațiile financiare anuale la Oficiul Registrului Comerțului, precum și la Ministerul Finanțelor Publice, obligație pe care pârâta, în mod culpabil, nu și-a îndeplinit-
În recurs nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat cerere pentru angajarea răspunderii personale patrimoniale a fostului administrator al societății întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c) și d) din lege, două fiind motivele invocate: continuarea unei activități în interes personal, care ducea în mod vădit la faliment și, nedepunerea la dosarul cauzei a actelor prev. de art.28 din lege.
Atât lichidatorul judiciar, cât și recurenta se mulțumesc să facă doar o afirmație de ordin teoretic, fără a indica în mod concret faptele imputate administratorului societății debitoare și, cu atât mai mult, fără a le dovedi.
Răspunderea reglementată de Legea nr.85/2006 este o formă a răspunderii civile delictuale și, în consecință, pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - 999 Cod civil.
Recurenta își fundamentează criticile invocând o serie de prezumții, omițând faptul că legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii civile delictuale.
Recurenta nu arată nici care este legătura de cauzalitate dintre faptele pe care le prezumă și starea de insolvență a debitoarei, nu arată în ce mod tocmai săvârșirea acestor fapte a dus la insolvența societății.
Se invocă nedepunerea situațiilor financiare anuale din anul 2004, iar cu toate acestea recurenta, deși avea calitatea procesuală de a solicita dizolvarea societății pentru acest motiv, rămâne totuși în pasivitate o lungă perioadă de timp.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.5001 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR, - SA, - SRL, - SA și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud.Z
Tehnored.
2 ex.
Fond: Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
