Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 325/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și - IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2634/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - - prin lichidator IP Activ Grup, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei și contestație la tabelul preliminar de creanțe.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea - IMPORT EXPORT SRL avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei - IMPORT EXPORT SRL depune la dosar împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei - IMPORT EXPORT SRL solicită admiterea recursului său, modificarea sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată, înscrierea creanței sale în creanțelor ca și creanță garantată, deoarece în prezent este trecută la creditorii, arătând că deși garanția a ieșit din patrimoniul societății, aceasta nu își schimbă caracterul de creanță garantată. Arată că modificarea tabelului ar presupune o operațiune în plus în cazul în care li se admite creanța solicitată, iar dacă se anulează tranzacția, societatea va fi trecută ca și creditor garantat, această ultimă soluție fiind cea adoptată de teorie și practică. Cu privire la recursul creditoarei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2634/13.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Aradar espins contestația formulată de Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B, cu privire la Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului - - A și a respins contestațiile formulate de - SRL și - Import Export SRL la tabelul preliminar al creanțelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că în cadrul aplicării procedurii insolvenței față de debitorul - -, creditorul Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului Baî nregistrat la data de 03.09.2007, o contestație la raportul asupra cauzelor și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență debitorului, apreciind că raportul nu întrunește exigențele necesare, că se impune refacerea acestui raport și ca o consecință firească lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv să formuleze o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul - - care au cauzat starea de insolvabilitate.
La data de 07.09.2007, creditorul - SRL a înregistrat o contestație, solicitând înscrierea creanței acesteia în tabelul preliminar, iar la data de 18.09.2007, a fost depusă la dosar de către creditorul - Import Export SRL, o contestație împotriva înscrierii acestuia în tabelul preliminar ca și creditor chirografar.
În motivare s-a arătat că a sechestrat din averea debitorului un număr de 130.770 părți sociale pe care debitorul le deține la - SRL, sechestru fiind înscris în arhiva electronică de garanții reale imobiliare, ceea ce îi conferă un privilegiu la plata cu prioritate a creanței din suma obținută ca urmare a valorificării acestor bunuri. În mod greșit lichidatorul a considerat că înstrăinarea ilegală și frauduloasă a bunurilor asupra cărora s-a înscris sechestrul determină pierderea privilegiului și înscrierea contestatorului pe lista creditorilor. În realitate, creanța este și rămâne garantată, chiar dacă debitorul a încercat să înlăture în mod fraudulos bunurile din averea sa. În cazul în care actul de înstrăinare va fi menținut, garanția va fi inefectivă, dar câtă vreme a dovedit caracterul garantat al creanței sale refuzul lichidatorului de aoî nscrie ca atare în tabelul preliminar al creanțelor este nejustificat. De asemenea, actul de înstrăinare a părților sociale sechestrate este unul din acele acte ale debitorului supus cenzurii în cursul procedurii falimentului. Nelegalitatea și caracterul lezional al acestui act de transfer este evidentă deoarece debitorul a dispus în mod ilicit de bunuri aflate sub sechestru instituit în favoarea unui creditor.
Lichidatorul judiciar a procedat la refacerea tabelului preliminar înscriind în acesta creanța - SRL, astfel încât contestația acestui creditor a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Prima instanță a mai reținut că față de contestația formulată de - Import Export SRL, lichidatorul judiciar a pus concluzii de respingere, motivat pe faptul că nu poate trece ca și creditor chirografar un creditor care are o garanție asupra unui bun ce nu face parte din patrimoniul debitorului, fiind înstrăinat anterior deschiderii procedurii față de acesta. Cu privire la contestația formulată de Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B, la Raportul privind insolvența a solicitat respingerea acesteia pe motiv că nu are de fapt caracterul unei contestații.
Judecătorul sindic a constatat cu privire la contestația Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului B, că din cuprinsul acesteia rezultă că acest creditor dorește ca, la dispoziția instanței, lichidatorul să refacă raportul contestat astfel încât din acesta să rezulte că există persoane vinovate de ajungerea debitorului în stare de insolvență și a solicitat lichidatorului să formuleze o acțiune bazată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a respins contestația întrucât prerogativele conferite de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu conferă acestuia dreptul de a impune lichidatorului anumite concluzii și formularea de anumite acțiuni, pe care tot judecătorul sindic ar urma să le soluționeze. Mai mult, în cadrul adunării creditorilor din data de 27.08.2007, a fost desemnat comitetul creditorilor, organ care are atribuții raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, judecătorul a considerat că în speță, contestația - SRL, este rămasă fără obiect, motiv pentru care a respins-o, deoarece lichidatorul judiciar și-a însușit argumentele acestui contestator și a înscris creanța în tabelul creanțelor.
De asemenea, cu privire la contestația formulată de - Import Export SRL, judecătorul sindic a constatat că bunul obiect al garanției, (acțiunile în cauză) au fost înstrăinate și deci nu se mai găsesc în averea debitorului, iar contestatorul nu poate fi plătit cu prioritate din sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea debitorului, bunuri printre care nu se mai află acțiunile în cauză, că referirea contestatorului la caracterul vădit nelegal al actului de înstrăinare, nu are nici o relevanță juridică atâta timp cât nu a fost constatată nulitatea sau altă cauză de ineficiență a acestui act, considerând că acțiunile respective pot constitui eventual obiect al garanției raportat la averea altui proprietar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea spre rejudecare, refacerea de către lichidator a raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitorului și obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea Comitetului Creditorilor falitei pentru de a supune atenției acestora oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a falitei culpabile de insolvența acesteia.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de starea de insolvență a societății, că speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
AVAS arată de asemenea, că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Recurenta AVAS consideră că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Se susține că indiferent dacă administratorul a acționat din culpă sau cu intenție, normele de drept care îi cereau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, astfel că se face vinovat de încălcarea art. 32 alin. 1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2, situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor. Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiune sau în contabilitate, consideră că nu era necesar un administrator strălucit pentru a întreprinde demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a debitoarei.
Recurenta AVAS B învederează instanței că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, că în cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Pe de altă parte, creditoarea AVAS B arată că își menține punctul de vedere privind neconformitatea raportului cu exigențele necesare, apreciind că instanța de fond nu a răspuns susținerilor sale privind omisiunile cuprinse în raport, referitor la care a solicitat completări privind: cauzele ce au dus la apariția insolvenței, data intrării societății în incapacitate de plată și creditorii identificați din actele contabile. Mai consideră că deși era de datoria sa, în condițiile în care nu a înțeles să formuleze o cerere în temeiul art. 138, lichidatorul trebuia să convoace Comitetul creditorilor pentru analizarea oportunității formulării unei astfel de cereri de către Comitet.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și creditoarea - IMPORT EXPORT SRL A, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea contestației acestei creditoare și să se dispună înscrierea sa în tabelul preliminar al creanțelor ca și "creditor garantat".
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit Tribunalul Arada considerat că înstrăinarea ilegală și frauduloasă a bunurilor asupra cărora această recurentă a înscris sechestru determină pierderea privilegiului său și înscrierea sa pe lista creditorilor, astfel că tribunalul a considerat că este irelevant caracterul fraudulos al înstrăinării și nu prezintă importanță decât lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei, adică consecința înstrăinării.
Creditoarea - IMPORT EXPORT SRL a mai considerat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că actul de înstrăinare al părților sociale sechestrate este unul dintre acele acte ale debitorului supus cenzurii în cursul procedurii falimentului. Nelegalitatea și caracterul lezionar al acestui act de transfer este evidentă, deoarece debitoarea a dispus în mod ilicit de bunuri aflate sub sechestrul instituit în favoarea unui creditor. Apreciază că în speță creanța sa este și rămâne garantată, chiar dacă debitorul a încercat să înlăture bunurile din averea sa, iar în cazul în care actul de înstrăinare va fi menținut, garanția sa va fi inefectivă, dar câtă vreme a dovedit caracterul garantat al creanței sale, refuzul lichidatorului de aoî nscrie ca atare în tabelul preliminar al creanțelor, a fost nejustificat și hotărârea prin care a fost respinsă contestația sa este greșită.
Astfel, creditoarea - IMPORT EXPORT SRL consideră că situația în speță are similitudini cu cea reglementată expres de Legea insolvenței pentru situația creanțelor sub condiție, că garanția sa există și nu este contestată și că sunt în discuție doar efectele garanției datorită unui act de transfer patrimonial al debitorului. Astfel, se arată că efectele garanției acestei creditoare sunt condiționate de anularea transferului patrimonial, apreciind că soluția corectă ar fi înscrierea creanței sale în tabelul creanțelor garantate, cu mențiunea că efectele garanției vor fi condiționate de anularea actului de transfer.
Se mai arată că în cazul în care acțiunea în anulare nu va fi admisă, creditoarea va participa la distribuirea eventualelor sume în calitate de creditor chirografar, chiar dacă ar fi inițial înscrisă ca și creditor privilegiat, deoarece privilegiul său are efecte numai asupra sumelor obținute din vânzarea bunurilor asupra cărora și-a înscris privilegiul. Acesta nu se extinde asupra sumelor rezultate din vânzarea altor bunuri ale debitoarei.
Se invocă faptul că soluția tribunalului d e înscriere a sa pe tabelul preliminar ca și creditor chirografar, nu oferă nici o soluție pentru situația admiterii acțiunii în anularea actului de transfer, astfel că în cazul în care acest act va fi anulat, creditoarea nu va mai avea posibilitatea înscrierii ca și creditor privilegiat, deoarece tabelul creanțelor va fi deja definitiv. În fapt, se consideră că soluția tribunalului conferă efecte unei fapte ilicite a debitorului său, în dauna acestei creditoare.
Examinând recursurile declarate în cauză de cele două creditoare, Curtea constată că recursul declarat de creditoarea AVAS este nefondat, iar recursul declarat de creditoarea - IMPORT EXPORT SRL A este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de creditoarea AVAS B, Curtea reține, la fel ca și prima instanță, că nu există nici o dispoziție legală prin care lichidatorul să poată fi obligat să refacă raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei, astfel încât din acesta să rezulte că există persoane vinovate de ajungerea debitorului în stare de insolvență și să fie obligat lichidatorul să formuleze o acțiune bazată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Atribuțiile prevăzute în sarcina judecătorului sindic de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 nu conferă acestuia dreptul de a impune lichidatorului anumite concluzii și formularea anumitor acțiuni, pe care tot judecătorul sindic ar urma să le soluționeze. În privința formulării acțiunii prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
În acest sens, în prezenta cauză în cadrul adunării creditorilor din data de 27.08.2007 a fost desemnat comitetul creditorilor, organ care are atribuții raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditoarea recurentă putând să își exprime poziția cu privire la angajarea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei numai în cadrul procesual reglementat de Legea insolvenței.
În consecință, întrucât în cazul acestui recurs nu s-au constatat motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS
În ceea ce privește recursul declarat de creditoarea - IMPORT EXPORT SRL A, judecătorul sindic a reținut în mod corect că bunul obiect al garanției, respectiv părțile sociale asupra cărora creditoarea recurentă avea instituit un sechestru, au fost înstrăinate și deci nu se mai găsesc în averea debitorului.
De asemenea, este corectă afirmația că creditoarea contestatoare nu poate fi plătită cu prioritate din sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea debitorului, atâta timp cât printre aceste bunuri nu se mai află părțile sociale în cauză.
În mod greșit însă judecătorul sindic a considerat că înstrăinarea ilegală și frauduloasă a bunurilor asupra cărora această recurentă avea înscris sechestru determină pierderea privilegiului său și înscrierea sa pe lista creditorilor.
Actul fraudulos de înstrăinare a părților sociale sechestrate este unul dintre acele acte ale debitorului supus cenzurii în cursul procedurii falimentului. Nelegalitatea și caracterul lezionar al acestui act de transfer este evidentă, deoarece debitoarea a dispus în mod ilicit de bunuri aflate sub sechestrul instituit în favoarea unui creditor.
În aceste condiții creanța creditoarei recurente este și rămâne garantată, chiar dacă debitorul a încercat să înlăture bunurile din averea sa, iar în cazul în care actul de înstrăinare va fi menținut, garanția sa va fi inefectivă. Această garanție există și nu este contestată și sunt în discuție doar efectele garanției datorită unui act de transfer patrimonial al debitorului.
Curtea reține că efectele garanției acestei creditoare sunt condiționate de anularea transferului patrimonial privind părțile sociale, soluția corectă fiind înscrierea creanței sale în tabelul creanțelor garantate, cu mențiunea că efectele garanției vor fi condiționate de anularea actului de transfer.
În consecință, întrucât în mod greșit nu a fost trecută în tabelul preliminar creanța creditoarei - IMPORT EXPORT SRL A ca și creanță garantată, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de această creditoare, va modifica în parte sentința recurată, în privința contestației formulate de creditoare, pe care o va admite și astfel va dispune înscrierea creanței creditoarei în tabelul de creanțe al debitoarei - - A ca și creanță garantată, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 2634/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de creditoarea - IMPORT EXPORT SRL A împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte sentința recurată, în privința contestației formulate de creditoarea - IMPORT EXPORT SRL A, pe care o admite și în consecință dispune înscrierea creanței creditoarei în tabelul de creanțe al debitoarei - - A ca și creanță garantată.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./23.04.2008
Tehn./24.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad,
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
