Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 851/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator SC P SPPI și Oficiul Registrului Comerțului T, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 851/2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus închiderea procedurii enței debitorului SC și radierea acestuia din registrul comerțului; în temeiul art.135 din Legea privind procedura enței, a dispus notificarea sentințe debitorului, creditoarelor L, AVAS B, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de ență și a descărcat lichidatorul judiciar Grup SPPI de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 189/23.05.2007 pronunțată în dosarul - s-a dispus deschiderea procedurii enței cu privire la debitoarea SC, fiind numit ca lichidator Grup SPPI, care în îndeplinirea atribuțiilor sale a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii într-un ziar de largă circulație.
De asemenea, lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei, a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările enței. Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii enței în temeiul art. 131 din Legea 85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, văzând că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, motiv pentru care a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
În recursul formulat, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul de a dispune antrenarea răspunderii asociaților societății comerciale, pentru obligațiile neachitate către această recurentă, cu motivarea că în conformitate cu art. 3041Cod procedură civilă, recursul fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, cauza poate fi examinată sub toate aspectele. S-a mai arătat că deși s-a reținut că în cauză asociații debitoarei nu au depus actele societății, judecătorul sindic nu a sancționat aceasta prin atragerea răspunderii asociaților conform art. 138 alin. 1 lit. d din legea enței. Față de nedepunerea actelor, recurenta consideră că se prezumă vinovăția administratorilor, în condițiile în care legea contabilității nr. 82/1991 republicată stabilește răspunderea acestora pentru modul de întocmire a evidențelor contabile.
Recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE apreciază că prin nedepunerea actelor contabile se creează prezumția fie că acestea au dispărut, fie că nu au fost ținute în conformitate cu legea, aspecte sancționate conform art. 138 lit. d din Legea enței. Astfel, consideră că se impune sancționarea acestei atitudini a asociaților cu atât mai mult cu cât în conformitate cu prevederile Legii 31/1990 asociații societății în comandită simplă răspund pentru obligațiile societății comerciale.
În recursul formulat, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și continuarea procedurii prevăzute de Legea 85/2006, cu motivarea că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, respectiv când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă); când hotărârea atacată este dată cu încălcare sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
S-a mai invocat de către recurentă faptul că prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii debitoarei, că această hotărâre este nelegală, întrucât după întocmirea raportului final, lichidatorul judiciar era obligat să îl comunice, împreună cu bilanțul general, conform art. 129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor, pentru analiza și eventualele obiecțiuni, urmând a fi convocată Adunarea Creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la afișarea raportului final, în vederea aprobării acestuia, iar Legea 85/2006 nu prevede o opțiune în acest sens, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile legale prin această necomunicare. În aceste condiții, AVAS consideră că a fost privat de dreptul de a exercita calea de atac prevăzută de legiuitor, respectiv obiecțiunile la raportul final, iar închiderea procedurii fără comunicarea raportului final a dus la obstrucționarea dreptului creditorilor de control asupra activității lichidatorului judiciar, eliminându-se o etapă importantă din cadrul procedurii, în care creditorii puteau formula cereri de antrenare a răspunderii administratorilor debitoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursurile creditoarelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI de față sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie
îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998 - 999 din Codul civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate, culpa), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile de mai sus respectiv greșeala de gestiune (în
sens larg), trebuie să fi contribuit la insuficiența activului.
Prin urmare, trebuie să se probeze că administratorul, prin fapta sa culpabilă, a
contribuit la aducerea societății în stare de ență.
Răspunderea pentru insuficiența activului trebuie angajată doar dacă prejudiciul a
rezultat direct din fapta culpabilă (greșeală de gestiune) a administratorului.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) deoarece administratorul nu a mai îndeplinit obligațiile ce-i reveneau cu privire la efectuarea înregistrărilor contabile conform cerințelor legii și a omis să întocmească situațiile financiare anuale. În lipsa acestora nu putea să aibă o imagine de ansamblu asupra activității societății
Motivul de recurs nu poate fi primit. Neținerea contabilității în conformitate cu
legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de ență, de insuficiență a activului, așa cum s-a arătat în precedent.
Apoi, și dacă nedepunerea actelor arătate de recurentă ar echivala pur și simplu
cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de ență a debitoarei.
Pe considerentul că răspunderea civilă a administratorului este o răspundere
delictuală, apreciem că exonerarea de răspundere este circumscrisă și la fapta unui terț pentru care administratorul nu este ținut a răspunde, astfel că, nefiind dovedită culpa administratorului, nu se poate atrage nici răspunderea sa, în conformitate cu art. 138 lit. d).
În ceea ce privește criticia adusă de recurenta AVAS, din actele dosarului s-a reținut că lichidatorul a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei, a constatat că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat și a învederat că în lipsa actelor contabile nu se pot determina cauzele și împrejurările enței. Dat fiind că demersurile lichidatorului pentru a intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare au rămas fără rezultat, acesta a întocmit raportul final de activitate, prin care a propus închiderea procedurii enței în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, astfel că judecătorul sindic a constatat incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, văzând că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, motiv pentru care a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Cum creditorii nu au propus și nu au avansat sumele necesare nici în recurs, cum temeiul de drept pentru închiderea procedurii este art, 131 din Legea enței, constatându-se că instanța de fond prin judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în conformitate cu probatoriul administrat și cu dispozițiile legale în materia legii enței, în cauză nefiind identificat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii, dintre cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 851/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./22.04.2008
Tehn./22.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
