Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:344
Sedința publică din 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.4163/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata debitoare SC CONF SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială colectivă la dosar, intimata debitoare prin lichidator judiciar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul părților prezente, pe recurs.
Intimata pârâtă prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică, sentința pronunțată de instanța de fond. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata debitoare prin lichidator judiciar, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2008 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 Bas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale SC CONF SRL, respectiv a pârâtei și obligarea acesteia la plata pasivului societății debitoare.
În motivarea cererii creditoarea a aratat că a fost înregistrată în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 384.581 lei. A precizat creditoarea că faptele enumerate la art. 138 din lege atrag răspunderea civilă delictuală a conducătorilor societății pentru plata pasivului acesteia doar dacă au cauzat starea de insolvență, intenția legiuitorului fiind aceea de a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să își poată recupera creanțele. Astfel, administratorii societății comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor legii 85/2006 nu numai în situația încetării de plăți, ci chiar și în situația în care această stare este iminentă.
S-a mai arătat în continuare că fapta ilicită a administratorilor societății constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul că au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în stare de insolvență.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, prin sentința comercială nr. 4163 din 13.10.2008, a respins cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B ca nefondată și a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC CONF SRL in contradictoriu cu creditoarea reclamantă.
Pentru a hotărî astfel Judecătorul sindic, a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 6.06.2006 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de SC CONF SRL.
La data de 23.10.2006 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Baf ormulat cerere de scoatere din cauză și introducerea în cauză a Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Astfel, la data de 22.10.2007 Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bas olicitat introducerea în cauză în calitate de creditor având în vedere că din 12.06.2006 debitoarea și-a schimbat sediul în sectorul 2, iar competența în prezenta cauză revine organului fiscal în a cărui rază teritorială își are sediul societatea.
Constatând că Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B are o creanță certă, și exigibilă prin sentința comercială nr.223/21.01.2008 a deschis procedura falimentului.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat al obligațiilor debitoarei la data de 9.06.2008.
În cadrul raportului de activitate de la 9.06.2008 lichidatorul judiciar a precizat că nu formulează cerere întemeiată pe disp.art. 138 din lege întrucât societatea a intrat în faliment din motive obiective această stare nefiind imputabilă administratorului societății debitoare.
În aceste condiții, la termenul de judecată de la 9.06.2008, în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin.3 din Legea nr.85/2006, judecătorul - sindic a autorizat creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
În conformitate cu disp.art.138 din legea 85/2006 judecătorulsindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: stabilirea unui prejudici, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția-persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Prin derogare de la dreptul comun răspunderea în baza articolului 138 din Legea nr.85/2006 are un caracter dublu, întrucât pentru angajarea ei este necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, răspunderea persoanelor vizate de disp.art.138 din lege poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul cauzat creditorului.
Altfel spus, dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite, iar stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
În consecință, răspunderea administratorului este una personală ce intervine în condițiile generale ale răspunderii delictuale care reies din disp. art.998-999 cod civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prev. de art.138 din lege s-a ajuns la starea de insolvență.
În cauză nu s-a reținut incidenta disp.art.138 lit.c din lege, întrucât prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății,sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al stării de insolvabilitate al debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității, în sensul menționat, nu a fost dovedită de creditoare.
Mai mult, în raportul privind cauzele insolvenței, Iichidatorul judiciar desemnat în cauză a precizat că intrarea în faliment a societății se datorează insuficienței fondurilor bănești pentru acoperirea plăților către salariați și stat, rezultat al condițiilor de pe piața specifică confecțiilor textile, această stare nefiind imputabilă administratorului societății debitoare.
În consecință, în raport de aceste considerente tribunalul a respins cererea creditoarei ca nefondată.
Sub aspectul închiderii procedurii insotvenței:
La termenul de judecată de la 13.10.2008 Iichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii conform art.131 din legea 85/2006, având în vedere că societatea debitoare a încetat activitatea, că nu are bunuri a căror valorificare ar duce la acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, considerând-o netemeinică și nelegală, prin reiterarea susținerilor prin care și-a întemeiat cererea în baza articolului 138 din Legea nr.85/2006.
În esență recurenta a arătat ca faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au cauzat starea de insolventa a societatii si aceasta este o stare de fapt care se asociaza actiunii sau omisiunii delictuoase a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Intentia legiuitorului a fost aceea de a oferi creditorilor inca un mijloc procedural prin care sa-si poata recupera creantele, respectiv sanctionarea membrilor organelor de conducere conform dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Din modul in care a fost conceput acest text de lege rezulta ca evidentierea existentei a cel putin uneia din faptele prevazute expres si limitativ este suficienta pentru a opera atragerea raspunderii patrimoniale, fara a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun raspunderea civila obisnuita.
In opinia recurentei, art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretat pornind de la scopul urmarit de legiuitor atunci cand a edictat norma de drept analizată.
Astfel scopul edictarii acestei norme este acela de a determina aparitia si mentinerea unui climat economic sanatos, întemeiat pe doua principii fata de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apararii drepturilor creditorilor societatilor comerciale fata de faptele administratorilor acestora care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plati si principiul raspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciaza pe ceilalti creditori.
In vederea realizarii acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006 in care se arata ca" debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa" si ca " va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta. "
Rezulta ca administratorii unei societati comerciale sunt obligati sa solicite ei insusi aplicarea dispozitiilor Legii nr. 85/2006, nu numai in situatia aparitiei starii de incetare de plati, ci chiar si in situatia in care aceasta stare este iminentă.
In acest sens, pentru acumularea unor noi obligatii restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. In aceasta situatie, formularea unei cereri pe dispozitiile Legii nr. 85/2006 nu este o optiune, ci o obligatie pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozitiile art. 138, litera c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor articolului 27 din aceeași lege.
Fapta ilicita a administratorului societatii consta in exercitarea unui management defectuos, in sensul ca a dispus continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea debitoare in starea de insolventa, iar dovada acesteia rezulta implicit din simpla ajungere a debitorului in incapacitate de plata.
Cu privire la prejudiciul cauzat creditorilor, acesta deriva din starea de insolventa a debitorului si consta in imposibilitatea recuperarii integrale, in conditii normale si la scadenta a datoriilor, astfel cum rezulta din tabelul obligatiilor debitoarei. de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu consta in dezinteresul aratat in ceea ce priveste functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu urmează a respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiată, iar pe fond va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția nulității recursului Curtea urmează a constatat că recurenta prin recursul formulat nu a încălcat dispozițiile articolului 3021Cod procedură civilă întrucât cererea de recurs prevedea sentința atacată, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și semnătura.
Pe fond, Curtea urmează a respinge recursul întrucât, în mod corect instanța de fond a respins cererea considerându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii administratorului conform articolului 138 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006.
Astfel, pentru a se putea reține răspunderea administratorului trebuie îndeplinite anumite condiții, după cum în mod expres se menționează în dispozițiile legale citate mai sus, și anume: administratorul, în calitate de organ de conducere, trebuie să fi cauzat starea de insolventă; administratorul trebuie să fi dispus continuarea activității care ducea la insolvență în interes personal; activitatea întreprinsă trebuia să ducă în mod vădit la încetarea de plăti.
Din analiza documentelor aflate la dosar precum și a împrejurărilor cauzei, nu rezulta nici una din aceste condiții cumulative.
Astfel, din cuprinsul Raportului lichidatorului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC CONF SRL, cu nr.537/05.06.2008, precum și din totalitatea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că starea de insolvență nu se datorează administratorului, nefiind îndeplinite nici una din condițiile de atragere a răspunderii mai sus arătate.
În ceea ce privește prima condiție, starea de insolventă nu a fost datorată acțiunilor administratorului, ci ea rezultă, așa după cum menționează și lichidatorul în raportul sus din totalitatea condițiilor prezente pe piața specifică confecțiilor textile și cărora societatea nu s-a putut conforma din motive obiective. La momentul insolvenței situația pieței în domeniul confecțiilor textile se caracteriza printr-o concurență ridicată în raport cu alte domenii, oferta depășind în general cererea pentru acest tip de produse.
Nici a doua condiție, nu poate fi reținută, deoarece nici una din activitățile întreprinse de administrator nu demonstrează că ar fi fost întreprinsă în interes personal. Astfel,în urma analizei efectuate de către lichidatorul judiciar, nu au fost constatate nici un fel de operațiuni în prejudiciul societății sau în interesul administratorului sau asociaților: nu s-au încheiat operațiuni de vânzare de active din patrimoniul societății către patrimoniul personal al asociaților/administratorului, nu există operațiuni prin care s-ar fi favorizat vreun creditor în detrimentul altora, nu există tranzacții preferențiale între asociați/administrator și societate sau transferuri cu titlu gratuit.
În ceea ce privește ultima condiție, nu se poate spune că activitatea societătii debitoare ducea în mod vădit la insolvență. Din contră, au existat perioade în care societatea a înregistrat profit, care a fost folosit pentru acoperirea pierderilor și efectuarea de plăți în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de societate, după cum urmează:
În anul 2004, conform bilanțului din data de 31.12.2004, s-a obținut un profit net de 179.338 lei, sumele datorate pentru plata impozitului reglându-se cu pierderile anterioare; iar în semestrul I al anului 2005, conform bilanțului din data de 30.06.2005, s-a obținut un profit de 76.868 lei.
Față de aceste împrejurări, Curtea urmează a reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 304 punctul 9 coroborate cu articolul 312 alineat 1 Cod procedură civilă pentru a modifica în tot sau în parte sentința atacată șipe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.4163/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata debitoare SC CONF SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./25.03.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Minodora Condoiu, Ana Maria
