Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 62/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 351
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței comerciale nr.4792 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 14859 din 05.03.2009, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimatul, dovada fiind restituită cu mențiunea " destinatar mutat".
Apărătorul intimatului învederează instanței aspectul că intimatul și-a schimbat domiciliul în S,-,.22, Jud. P.
Curtea,constată că viciul de procedură cu intimatul s-a acoperit prin prezența apărătorului ales.
Intimatul, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VII-a Comercială la data de 12.05.2008, comitetul creditorilor debitoarei - SRL prin președintele Administrația Finanțelor Publice Sector 5 solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, respectiv a pârâtului și obligarea acestuia la suportarea pasivului societății debitoare.
Prin sentința comercială nr.4792/10.11.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea formulată ca nefondată și a dispus închiderea procedurii insolvenței, conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie întrunite cele 4 condiții, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
La aceste patru condiții, legea specială aderă două condiții, respectiv: starea de insolvență a debitoarei și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Judecătorul sindic a reținut că omisiunea de a depune toate raportările contabile nu a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, petentul nedovedind legătura de cauzalitate dintre nedepunerea acestor situații contabile și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, Administrația Finanțelor Publice Sector 5, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 08.01.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că documentele contabile nu au fost depuse la organul fiscal teritorial, fapt ce probează, în speță, neținerea contabilității conform legii, fiind astfel îndeplinite condițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, republicată.
Recurenta a arătat că fapta ilicită a intimatului-pârât în speța de față constă într-o inacțiune, respectiv, nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, iar legătura de cauzalitate este dată de faptul că o societate nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul manifestă dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Cât privește culpa, recurenta a arătat că, fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată conform art.1082 cod civil și trebuie apreciată in abstracto.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a căror îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041 Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, împotriva sentinței comerciale nr.4792 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL - prin Lichidator Judiciar și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red. Jud. - 11.03.2009
Tehnored. - 12.03.2009
Nr. ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
