Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 78/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.360
Ședința publică de la 2.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatele SC. SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC GRUP SRL - prin lichidator judiciar și, împotriva sentinței comerciale nr.5280/4.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata SC.SRL prin reprezentant, legitimată cu CI seria - nr.-/14.08.2007, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței.
Intimata prin reprezentant învederează că are avocat angajat dar că nu cunoaște motivul pentru care acesta nu s-a prezentat la termen, solicitând un termen pentru lipsă de apărare.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate reprezentantei intimatei să-și depună împuternicirea și să ia legătura cu avocatul ales.
La a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct.2 civ.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5280 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar, împotriva pârâtei, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiile articolului 138 literele c, d și e din Legea nr.85/2006, reținând în esență faptul că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte îndeplinirea condițiilor impuse de ipotezele legale menționate.
Împotriva acestei sentințe comerciale, SECTOR 2 B, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006, a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 9.01.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece:
-instanța de fond fără temei legal a considerat că rapoartele lichidatorului judiciar nu sunt suficiente pentru angajarea răspunderii patrimoniale în temeiul articolului 138 alineat 1 literele c,d și e, deși acestea relevă faptul că, intimata a contribuit la starea de insolvență a societății debitoare (articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă);
-judecătorul - sindic nu a evaluat corect și judicios probele administrate.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenta susține, în ceea ce privește incidența dispozițiilor articolului 138 lit c din Legea nr.85/2006, că intimata se face vinovată de săvârșirea faptei de a continua activitatea societății în interes personal după anul 2005, când debitoarea a înregistrat valori negative, iar starea de insolvență apărea ca iminentă.
Referitor al incidența articolului 138 litera d recurenta susține faptul că nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare la instituțiile abilitate reprezintă o cauză de atragere a răspunderii patrimoniale.
Referitor la incidența articolului 138 litera e recurenta susține și că această faptă a fost dovedită de refuzul intimatei de a prezenta situația activelor societății în perioada 2005-2006, ceea ce presupune intenția de a le ascunde pentru a nu figura cu bunuri în proprietate. Se mai susține încălcarea dispozițiilor articolului 11 din Legea nr.82/1991, articolului 72 din Legea nr.31/1990, articolele 1080, 1540 Cod civil.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și potrivit dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 care reglementează răspunderea acestor persoane din conducerea societății debitoare atunci când acestea:"au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.", dacă și numai dacă, prin aceasta". au contribuit la ajungerea debitorului în această situație- în stare de insolvență- ", Curtea reține că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică deoarece nu a rezultat din probele administrate că pârâții au urmărit satisfacerea unor interese personale ale acestora, iar pentru aceasta, au decis continuarea activității societății.
Referitor la aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este, de asemenea, legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de pârâți ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și Tribunalul, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
În fine, cu privire la art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recurenta-creditoare nu a arătat care ar fi fost activitățile concrete desfășurate de pârâți prin care aceștia au deturnat o parte din activele societății sau prin care au mărit în mod fictive pasivul acesteia. Simplele speculații bazate pe niște prezumții simple care însă nu sunt de natură a naște probabilitatea, efectuate de recurentă, cu privire la existența la un moment dat a unui sold al societății ce figura în situațiile financiare ale acesteia nu sunt de natură a atrage concluzia săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e) din lege.
În cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. c), d) și e) din Legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, iar cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile pârâților, ci achiziționării unor echipamente la un moment dat urmată de instabilitatea monedei naționale și repercursiunile acesteia asupra plăților ce trebuiau efectuate de societate, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privescrăspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990)față de creditorii societății,condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
Mai mult, susținerile recurentei, deși sunt riguros exacte doar din punct de vedere teoretic, acestea nu își găsesc justificarea și aplicarea în cauza de față ( raportat la probele administrate și la persoana pârâților), mai ales că recurenta nu a arătat și nu a dovedit de ce nedepunerea situațiilor financiare de către pârâți la organele fiscale sau continuarea activității după o anumită dată, ar fi cauzat starea de insolvență.
Creditoarea, care a învestit instanța cu cererea sa de atragere a răspunderii pârâților invocând anumite fapte ilicite ce se pretinde a fi fost săvârșite de aceștia ( filele 109-113 din dosarul Tribunalului), avea obligația procedurală de a identifica ea însăși cauzele insolvenței ( dacă acestea ar fi fost altele decât cele reținute de lichidatorul judiciar în rapoartele sale) și de a explica legătura de cauzalitate între anumite fapte ale pârâților și această stare a debitoarei. Or, creditoarea, așa cum reține și Tribunalul, nu a produs astfel de dovezi, ci s-a limitat la a face unele susțineri cu caracter absolut general, lipsite de concretețe și fără legătură directă cu cele constatate în prezenta cauză de insolvență.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, în contradictoriu cu intimatele SC. SRL, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC GRUP SRL - prin lichidator judiciar și, împotriva sentinței comerciale nr.5280/4.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
12.03.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
