Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 79/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.363
Ședința publică de la 2.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - - - prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.4648/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin reprezentant care depune delegație la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că au fost atașate dovezile de comunicare a sentinței.
Recurenta prin reprezentant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiind anulată de
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4648/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a respins ca nefondată, cererea reclamantului - creditor - - prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâtul reținând în esență faptul că reclamantul "a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal,cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale și la folosirea, în interes propriu, a bunurilor debitoarei, fără a indica, în concret elementele care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 138 literele a și c din Legea nr.85/2006în lipsa unor probe certe".
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea reclamantă, în termenul legal prevăzut de articolul 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 9.01.2009 a fost înregistrat Dosarul nr-.
Recurenta creditoare consideră că sentința atacată este nelegală deoarece din "rapoartele administratorului judiciar și apoi ale lichidatorului rezultă fără putință de tăgadă că intimații au desfășurat o activitate prejudiciabilă pentru falită; nu au depus bilanțul contabil începând cu 30.06.2003, au dispus continuarea activității falitei deși era evident că este ruinătoare pentru societate și au manifestat dezinteres pentru administrarea societății".
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost depuse înscrisuri noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 litera "a" din Legea nr.85/2006.
Atât în doctrină cât și în practică s-a acceptat faptul că răspunderea civilă în temeiul articolului 138 presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale reglementată de articolele 998 - 999 Cod civil, categorie de răspundere în care, deci, cele patru condiții trebuie dovedite, culpa nefiind prezumată.
În acest context, judecătorul - sindic în mod corect a apreciat că pentru atragerea răspunderii reglementată de litera "a" reclamanta - creditoare în cererea de chemare în judecată trebuia să prezinte concret elementele faptei ilicite, și dovedirea situației de fapt respectivă, nefiind suficientă doar simpla indicare a articolului 138 litera "a".
Cum, recurenta - creditoare s-a limitat doar la afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal de către intimat, cât și la dezinteresul manifestat de acesta în administrarea societății debitoare, fără a indica care anume bunuri din patrimoniul societății au fost folosite în interesul propriu sau a cel al altor persoane, când a avut loc săvârșirea faptei și din ce mijloc de probă rezultă aceasta, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nefondat și că soluția de respingere a cererii creditoarei întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera "a" este corectă și legală.
Faptul că lichidatorul - judiciar nu a identificat bunuri în averea debitorului nu constituie o prezumție absolută care să conducă la concluzia certă a îndeplinirii condiției prevăzute de articolul 138 litera a, așa cum în mod greșit a susținut recurenta.
Recurenta, avea obligația, potrivit dispozițiilor articolului 1169 cod civil să administreze probe concludente din care să rezulte îndeplinirea condițiilor generale și speciale prevăzute de normele deja indicate. În lipsa unor astfel de dovezi, sentința atacată este temeinică și legală.
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 litera "c".
Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.
Nu trebuie confundată această faptă cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece potrivit articolului 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006 numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Or, dacă insolvența este iminentă, debitorul nu are o astfel de obligație.
În practica judiciară s-a reținut faptul că nu poate fi angajată răspunderea persoanelor din conducerea societății debitoare, dacă nu se face dovada faptului că acestea au cauzat starea de insolvență prin continuarea unei activități în folosul propriu.
Astfel, s-a ajuns la concluzia unanimă, potrivit căreia în toate situațiile în care nu se face proba faptului că pârâtul a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, soluție de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, se impune.
Nefăcând astfel de dovezi, soluția instanța de fond de respingere a cererii întemeiată pe litera "c" este corectă și legală.
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 litera d la care face referire recurenta în motivele de recurs, Curtea consideră, că atâta timp cât încălcarea normelor privind ținerea contabilității, în sine, nu este producătoare de prejudicii, iar recurenta, deși avea obligația, nu a administrat probe din care să rezulte existența unei relații de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în baza acestui temei de drept este neîntemeiată.
Față de toate aceste argumente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - - - prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.4648/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
12.03.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
