Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 365/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 318/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.365
Ședința publică de la 2.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimatele - SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.670/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 670 din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, instanța a luat act de renunțarea reclamantei - creditoare - - B, la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și a obligat- la plata către administratorul judiciar Aas umei de 1.000 lei, cheltuieli de administrare pe perioada 24.11.2008 - 22.12.2008.
Împotriva acestei sentințe comerciale, creditoarea - reclamantă în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la data de 3.02.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond în mod greșit a obligat-o la plata onorariului administratorului judiciar, nesocotind dispozițiile articolului 4 alineat 1 și 4 din Legea nr.85/2006 care stabilesc această obligație în sarcina debitorului.
Intimații legal citați nu au formulat întâmpinare.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Obiectul reglementării articolului 4 din Legea nr.85/2006, îl reprezintă precizarea surseloracoperirii cheltuielilor necesare desfășurării proceduriiinsolvenței și a modului lor de utilizare.
Textul de lege are deci în vedere ipoteza în care procedura insolvenței a fost declanșată iar pentru continuarea derulării acesteia sunt necesare anumite sume de bani, situație în care averea debitorului apare ca principală sursă de acoperire.
Numai că în cazul de față, în perioada cuprinsă între 24.11.2008 când procedura insolvenței recurentei - debitoare a fost deschisă prin sentința comercială nr. 556 din 22.12.2008 dată la care judecătorul - sindic a luat cunoștință de cererea creditoarei - intimate de renunțare la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit dispozițiilor articolului 246 Cod procedură civilă administratorul judiciar desemnat și remunerat cu suma de 1.000 lei și-a îndeplinit toate obligațiile prevăzute de articolul 20 din Legea nr.85/2006 (vezi filele 70-71; 85; 93, 94, 97 dosar fond).
În această situație se pune următoarea întrebare: cine va suporta onorariul administratorului - judiciar?
Recurenta susține că potrivit articolului 4 alineat 1 din Legea nr.85/2006 suma menționată ar trebui suportată de averea debitorului.
Curtea consideră însă, că într-o atare împrejurare nu sunt incidente dispozițiile articolului 4 alineat 1 sau alineat 4 din Legea nr.85/2006, deoarece creditoarea a renunțat la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței abia, după comunicarea acesteia debitoarei, după pronunțarea unei sentințe de deschidere a procedurii și după îndeplinirea de către administratorul judiciar a obligațiilor prevăzute de articolul 20 din același act normativ în contul sumei de 1.000 lei cu care a fost remunerat, măsuri care nu ar fi fost dispuse în situația în care creditoarea nu ar fi promovat o astfel de acțiune.
Articolul 4 din Legea nr.85/2006 își găsește rațiunea în vinovăția debitorului de ajungere în dificultate financiară și de inițiere a procedurii insolvenței.
Articolul 246 Cod procedură civilă în temeiul căruia creditoarea a renunțat la judecarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței își găsește rațiunea în principiul disponibilității procesuale a părților de se desista de la judecată printr-un act unilateral și de dispoziție cu consecințe financiare în ipoteza reglementată de alineatul 3, pentru evitarea promovării unor acțiuni intempestive și cu caracter șicanator.
În mod obișnuit, reclamantul uzează de acest drept atunci când constată că împrejurările cauzei nu-i sunt prielnice, fie datorită faptului că nu a propus probe convingătoare, fie că dreptul nu a devenit încă actual.
În această situație având în vedere culpa procesuală a creditoarei - intimate în declanșarea procesului și constatând că în cauză era întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile articolului 246 alineat 3 Cod procedură civilă, iar administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de articolul 20 din Legea nr.85/2006 până la momentul manifestării voinței creditoarei de renunțare la judecarea cererii, Curtea apreciază că judecătorul - sindic în mod corect a dispus obligarea reclamantei-creditoare la plata onorariului administratorului judiciar,
În consecință în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - -, în contradictoriu cu intimatele - SRL și, împotriva sentinței comerciale nr.670/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
13.02.2009
Tribunalul Teleorman
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
