Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
TRIBUNALUL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.364
ȘEDINȚA PUBLICA DIN 14.05.2008
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - - G - prin lichidator Judiciar G, cu sediul în G, G nr.5, -,.6, împotriva sentinței comerciale nr.611/08.06.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
La apelul nominal a răspuns pentru recurenta-reclamantă - - G prin lichidator judiciar G, av., intimatul-pârât personal care se legitimează cu seria - nr.-, CNP: - și pentru intimata-pârâtă lipsă, răspunde av. - în baza delegației nr.62/12.05.2008 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Av. depune în dovedirea recursului înscrisuri eliberate de Corpul Tehnici a prețurilor informative privind valoarea de circulație a imobilelor intravilan-extravilan - teritorii administrative și pentru clădiri de locuit individuale, arondate Judecătoriei Tecuci - în anul 2002, copia acțiunii formulată de recurenta-reclamantă și înaintată Tribunalului Galați, precum și copia sentinței comerciale nr.137/25.03.3005 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI, prin care s- admis cererea formulată de recurenta-reclamantă din prezenta cauză, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare și s-a dispus readucerea la masa credală a bunului transferat.
Av. consideră că tabelele depuse astăzi la dosar de către reprezentantul recurentei-reclamante respectiv cele ce emană de la Corpul Tehnici a prețurilor informative privind valoarea de circulație a imobilelor intravilan-extravilan - teritorii administrative și pentru clădiri de locuit individuale, arondate Judecătoriei Tecuci - în anul 2002, nu consideră că pot fi avute în vedere de instanță la soluționarea prezentului recurs, întrucât prețul pentru teren este în lei și prețul pentru imobil este în mii lei.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Av. arată că în conformitate cu disp.art.65 din Legea 64/1995 - în vigoare la momentul introducerii acțiunii, lichidatorul judiciar putea introduce acțiune pentru recuperarea de la subdobânditor bunul ori valoarea acestui bun transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, situație în care trebuiesc întrunite cumulativ două condiții: 1.subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și 2. să existe intenția frauduloasă a părților la încheierea actului subsecvent. Astfel, arată că atât vânzarea-cumpărarea inițială a imobilului, cât și vânzarea-cumpărarea ulterioară, au fost făcute la un preț derizoriu aspect pe care instanța l-a reținut și sancționat ca atare și că subdobânditorii și nu au plătit valoarea corespunzătoare a bunului, ori, tocmai acest preț derizoriu a stat la baza încheierii actului subsecvent, subdobânditorii sus arătați achiziționând o suprafață de cca 1000 mp împreună cu construcțiile aferente pentru numai 5,5 milioane de lei ROL, suma evident necorespunzătoare față de valoarea de piață a bunurilor în cauză. Instanța a considerat că nu s-a dovedit ca pârâții nu ar fi plătit prețul, sau că acesta ar fi fost derizoriu, însă nici nu a pus în discuție o expertiză tehnică de specialitate, utilă cauzei, din care să reiasă valoarea de piață a bunurilor înstrăinate, deci TRIBUNALUL GALAȚI nu a respectat nici una din recomandările Curții de Apel Galați. Un alt aspect pe care îl pune în discuție este acela legat de faptul că la încheierea actului de vânzare-cumpărare subsecvent a existat intenția de fraudare a creditorilor, subdobânditorul cunoscând sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat. Solicită astfel a se avea în vedere considerentele care au stat la baza anulării actului inițial de înstrăinare, conform căruia - - a vândut, la același preț, soților și. Mai arată că este neîndoielnic faptul că subdobânditorii cunoșteau situația bunurilor pe care le cumpăra. În concluzie consideră hotărârea pronunțată în baza unor motive contradictorii, instanța schimbând natura și interesul vădit fraudulos al actului supus anulării, motiv pentru care solicită admiterea recurtsului, modificând în tot sentința, în sensul admiterii cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1681/24.04.2002 de încheiat între și soții și și să se dispună readucerea la masa credală a bunului transferat fraudulos, respectiv a imobilului situat în comuna jud.G compus din suprafața de teren de 9917,73 și construcțiile aferente sau a contravalorii acestuia; fără cheltuieli de judecată.
Av, - consideră susținerile recurentei ca fiind aceleași cu cele de la fond și consideră că neadministrarea de probe se incumbă instanței și nu părților. În ce privește prețul derizoriu, consideră că acesta este corect raportat la anul 2002, pentru un teren din com. jud. Deci în cauză nu există probe noi și deci prezentul recurs este nemotivat întru cât reluarea susținerilor de la judecata în fond nu valorează motivare. Dacă instanța, contrar susținerilor va constata că recursul este motivat, solicită respingerea ca nefondat cu consecința menținerii Sentinței comerciale nr.611/8.06.2007 ca fiind temeinică și legală. Depune concluzii scrise la dosar, ce solicită a fi avute în vedere la soluționarea recursului.
Intimatul-pârât, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece recurenta încerca să se folosească de o sentință judecătorească obținută în cadrul unui proces în care nu a fost parte, în sensul că recurenta a cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare între o societate debitoare aflată în procedură de lichidare și, persoana care a vândut bunul imobil. Depune la dosar concluzii scrise ce solicită a fi avute în vedere la soluționarea prezentului recurs.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de lichidatorul judiciar CO SRL G (10-11 vol.II) în dosarul nr.112/LJ/2003 al Tribunalului Galați, a chemat în judecată pârâții și solicitând anularea contractului de vânzare-autentificat sub nr.1681/24.04.2002 de.
Motivându-și în fapt cererea a arătat că în data de 25.03.2002 între - - G și pârâtul s-a încheiat contractul a cărei anulare se solicită, prin care debitoarea transfera pârâtului dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 9917,73.și construcții din comuna județ
Prin Sentința comercială nr.137/2005 a Tribunalului Galațis -a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare și readucerea în averea debitoarei a bunurilor.
Ulterior judecării cauzei, lichidatorul judiciar a aflat că pârâtul vânduse imobilul către și.
Avându-se în vedere că primul contract de vânzare-cumpărare a fost anulat, în baza principiilor retroactivității, a repunerii în situația anterioară și a anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actelor inițiale s-a promovat prezenta cerere.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul (62-63 vol.II) a invocat excepția tardivității în conformitate cu art.62 din legea nrl.64/1995 republicată.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, avându-se în vedere că nu există nici un temei legal de anulare conform art.65 din Legea nr.64/1995 republicată, a achitat prețul și nu avea cunoștință că actul este susceptibil de anulare.
Prin răspunsul la întâmpinare, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea excepției tardivității, întrucât actul de vânzare-cumpărare a cărui anulare o solicită nu a fost încheiat de debitorul în faliment ci de terțe persoane.
Cu privire la celelalte motive invocate, s-a arătat că pârâtul este un apropiat al familiei și părțile au încercat să fraudeze creditorii debitoarei.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta a solicitat respingerea cererii întrucât nu s-a demonstrat caracterul ilicit al tranzacției, iar actul a cărei anulare se solicită îndeplinește condițiile prevăzute de art.948, 966, 968 Cod comercial.
Prin Sentința comercială nr.144/13.04.2006 a Tribunalului Galați - Secția Comercială, a fost respinsă excepția tardivității invocată de pârâtul, ca nefondată, dispunându-se respingerea acțiunii, ca nefondată, cu obligarea debitoarei la plata către pârâtul a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 ron.
Prin Decizia nr.833/25.10.2006 a Curții de Apel Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, a fost admis recursul declarat de lichidatorul judiciar al debitoarei - - G, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială sub nr-.
În rejudecare reclamanta a depus la dosar înscrisuri respectiv copii ale contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1822/25.05.2001, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1782/24.04.2002 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2167/11.05.2004.
TRIBUNALUL GALAȚI prin sentința nr.611/8.06.2007 a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâtul.
A respins acțiunea formulată de lichidatorul debitoarei - - G, CO SRL G, în contradictoriu cu pârâții, și, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii în anulare contract de vânzare invocată de pârâtul, a constatat că nu este întemeiată, avându-se în vedere că prezenta cerere nu este reglementată de art 60.61 din legea nr.64/1995 în vigoare la momentul introducerii acțiunii, respectiv nu este o vânzare frauduloasă efectuată de debitor.
Potrivit Sentinței comerciale nr.137/25.03.2005 a Tribunalului Galația fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1270/25.03.2002 la BNP și și s-a dispus readucerea bunului imobil la averea a debitoarei - -, aflată în faliment.
Ulterior pronunțării sentinței, s-a aflat că pârâtul a vândut imobilul prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1681/24.04.2002 la BNP, către pârâții și, contract a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune.
A reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1681/24.04.2002, imobilul compus din teren în suprafață de 9917,73. și construcții,situat în comuna, a fost înstrăinat pârâților la prețul de 55.000.000 lei vechi.
Potrivit art.65 din Legea nr.64/1995 (în vigoare la data introducerii acțiunii), administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor, va putea intenta acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale, sunt două cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune anularea actului subdobânditorului: intenția frauduloasă la încheierea actului subsecvent rezultând din faptul a cunoscut sau trebuia să cunoască că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat, dar și condiția de neplată de către subdobânditor a valorii corespunzătoare a bunului.
În cauză, reclamanta nu a probat îndeplinirea celor două cerințe. Astfel nu s-a dovedit că pârâții nu ar fi plătit prețul: o valoare corespunzătoare pentru bunul cumpărat, sau că ar fi fost derizoriu, intenția frauduloasă a pârâților la încheierea contractului în discuție, nu poate rezulta nici din simplul fapt nerezolvat cu alte împrejurări că între părți au mai intervenit și alte două contracte de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs debitoarea - - G, prin lichidator judiciar înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru următoarele motive:
Greșit a reținut judecătorul sindic că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.65 din Legea nr.64/1995 republicată, pentru a putea dispune anularea acțiunii.
Astfel, atât vânzarea-cumpărarea inițială a imobilului efectuată prin contractul autentificat sub nr.1681/24.02.2002 de, cât și vânzarea-cumpărarea ulterioară efectuată prin contractul a cărui anulare se solicită cauza în față au fost făcute la un preț derizoriu.
Mai mult, prin sentința nr.137/2005 s-a constatat că acest preș este derizoriu, că este necorespunzător valorii reale a unei suprafețe de cca 1000 mp. ocupată de construcții.
A mai susținut recurenta că judecătorul fondului nu a respectat nici recomandările din decizia de casare cu trimitere referitoare la verificarea corectitudinii prețului.
De asemenea, greșit a reținut că la încheierea actului subsecvent nu a existat intenția de fraudare a creditoarelor, de vreme ce actul inițial a fost perfectat de administratorul unic al debitoarei cu fiul acestuia. Or acesta din urmă, o lună mai târziu, a vândut imobilul, la același preș, soților.
Împrejurarea că subdobânditorii cunoșteau situația bunurilor pe care le cumpără rezultă din aceea ă între părți sau mai încheiat convenții cu privire la bunuri din averea debitoarei, anulate de judecătorul sindic.
Nu s-au indicat temeiurile de drept ale căii de atac.
În dovedirea recursului s-a folosit de proba cu înscrisuri copia sentinței nr.137/25.03.2005 a Tribunalului Galați și copii ale tabelelor întocmite de Corpul Tehnici cuprinzând prețuri informative și valoarea de circulație a imobilelor din intravilan și extravilan în teritoriul administrativ arondat Judecătorie
Prin întâmpinare pârâții și au solicitat respingerea recursului ca nefundat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, iar prin motivele de recurs se reiterează susținerile făcute la judecata fondului cauzei.
Recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiului instituit de disp. art.1169 Cod civil, potrivit căruia cel care face o susținere în fața instanței este dator să o probeze.
Potrivit art.65 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată (dispoziție legală preluată în art.84 alin.1 din Legea nr.85/2006) bunul sau valoarea bunului înstrăinat din averea debitoarei pot fi recuperate nu numai de la terțul dobânditor, care a contractat cu debitorul, ci și de la terțul subdobânditor. În acest ultim caz este necesar a se dovedi că terțul subdobânditor nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și că acesta a știut sau trebuia să știe, în momentul dobândirii, că transferul dintre societatea debitoare și primul dobânditor este susceptibil de a fi anulat.
Ori, în cursul soluționării litigiului, inclusiv prin motivele de recurs, lichidatorul judiciar s-a mărginit la a susține (fără însă a dovedi), că prețul de 55.000.000 lei, pentru un teren în suprafață de 9917,33 mp și construcții situate în comuna la nivelul anului 2002, este derizoriu în raport cu valoarea reală a bunului.
Din nici un înscris nu rezultă însă această susținere, chiar dacă litigiul a parcurs mai multe cicluri procesuale, iar reclamanta nu a solicitat administrarea probei cu expertiza tehnică imobiliară, în dovedirea susținerii.
Mai mult, prin motivele de recurs a susținut că nu au fost respectate recomandările hotărârii instanței de recurs, în caz de casare, asupra necesității administrării unor probe (art.315 alin.1 Cod procedură civilă), însă în cursul rejudecării, reclamanta nu a înțeles să solicite administrarea unor probe.
În recurs, s-a produs proba cu înscrisuri însă din analiza acestora rezultă că prețul minim pentru un teren situat în intravilanul comunei, în zona mediană, este de 4634 lei vechi pe la nivelul anului 2002. Pe cale de consecință prețul minim stabilit de Corpul Tehnici la nivelul anului 2002, pentru terenul în litigiu ar fi fost de circa 4.634.000 lei vechi, mult inferior prețului achitat (55.000.000 lei vechi).
Cât privește împrejurarea că terții subdobânditori ar fi fost complici la fraudă în sensul de a fi cunoscut sau de a fi putut să știe, la momentul dobândirii, că transferul dintre societatea dobânditoare și primul dobânditor este susceptibil de a fi anulat în mod corect a reținut instanța de fond că nu a fost dovedită.
Din simpla împrejurare că între părți ar fi intervenit mai multe acte de înstrăinare nu se poate deduce acest fapt respectiv eventuale relații de prietenie sau vreo stare de insolvență notorie a debitoarei în anul 2002.
Cât privește împrejurarea că, prin sentința nr.137/2005 a Tribunalului Galațis -a dispus anularea primei vânzări (dintre debitoare și pârâtul ) și s-a reținut ca temei al hotărârii, caracterul derizoriu al prețului, aceasta nu poate fi reținută ca dovadă în prezenta cauză și nici ca având putere de lucru judecat în raport cu litigiul prezent.
Astfel, pârâții și nu au avut calitatea de părți în primul litigiu astfel că hotărârea pronunțată în acea cauză nu le este opozabilă.
Așa fiind, potrivit art.312 alin.1 raportat la art.3041Cod procedură civilă, va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefundat recursul declarat de recurenta, cu sediul în G, G nr.5, -,.6, calitate de lichidator judiciar al - împotriva sentinței comerciale nr.611 din data de 08.06.2007, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
30.06.2008/2 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
