Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.364
Ședința Publică de la 9.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.5218 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT, LEASING SA și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul pârât, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefier care învederează că la dosar a fost înaintată dovada publicării hotărârii recurate, în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Intimatul pârât arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât arată că lasă la aprecierea Curții recursul formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, creditoarea reclamantă - LEASING SRL a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei - SRL, pentru o creanță certă lichidă și exigibilă în sumă de 25.154,49 lei, susținând neachitarea debitului, deși de la scadență au trecut mai mult de 30 de zile.
Prin sentința comercială nr.1008/04.03.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea creditoarei, în temeiul art.33 alin.6 din lege a dispus deschiderea procedurii insolvenței și a desemnat administrator judiciar.
Prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la 21.04.2008, administratorul judiciar desemnat a propus intrarea în faliment în procedura simplificată; prin sentința comercială nr.2064/06.05.2008 constatând incidența dispozițiilor art.1 alin.2 lit.c și d din Legea nr.85/2006, în temeiul art.54 alin.4 din lege, instanța a validat raportul de activitate și în temeiul art.54 alin.5 raportat la art.107 alin.1 lit.d din lege, a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată.
Prin cererea formulată la 28.10.2008 comitetul Creditorilor, prin creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 2 solicitat instanței atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art.138 lit.c din lege.
S-a susținut că din interpretarea textului de lege menționat, raportat la art.27 din lege, rezultă că debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să sesizeze tribunalul cu o cerere prin care să solicite aplicarea dispozițiilor legii insolvenței, în cel mult 30 de zile de la apariția încetării plăților.
S-a mai afirmat că fapta ilicită a administratorului societăți constă în exercitarea unui management defectuos, acesta dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în încetare de plăți; scopul urmărit de legiuitor, s-a afirmat în motivarea cererii, constă în menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale față de faptele ilicite săvârșite de administratorii acestora.
Reclamanta a susținut ca fiind dovedite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale speciale a conducătorilor societății debitoare, sancționată prin art.138 din lege, dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normal a societății, în condițiile respectării dispozițiilor legale, determinând insolvența societății.
Prin sentința comercială nr.5218/02.12.2008, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemiată cererea formulată de comitetul creditorilor, prin Administrația Finanțelor Publice sector 2; a dispus în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin art.138 din lege este reglementată răspunderea delictuală specială a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea insolvenței societății, situație în care se cere probarea întrunirii cumulative atât condițiilor generale existența unui prejudiciu, săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de art.138 din lege, cu vinovăție precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
S-a apreciat, raportat la art.1169 cod civil că reclamanta nu a probat săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art.138 din lege, iar susținerile reclamantei referitoare la faptele săvârșite de pârât nu se circumscriu textului de lege invocat.
Cu privire la măsura închideri procedurii au fost reținute concluziile lichidatorului judiciar referitor la inexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a lichidităților necesare continuării procedurii, precum și a faptului că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pentru Comitetul Creditorilor, Administrația Finanțelor Publice sector 2, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului au fost reluate susținerile privind incidența dispozițiilor art.138 raportat la art.27 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare rezultă că nerespectarea obligație de sesizare a instanței nu numai în situația declanșării insolvenței, ci și în situația în care aceasta este iminentă, constituie faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 138 alin.1 lit.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la faptele sancționate prin art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, constând în dispunerea continuări activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc și sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stări de insolvență.
Pe de o parte obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin.1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență, prin art.27 alin.2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.
Pe de altă parte, așa cum este definită fapta sancționată prin art.138 alin.1 lit.c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art.27 alin.1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență în interes personal.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuării activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.
Prin art.138 alin.1 lit.c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care isolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
Așa cum corect s-a reținut în primă instanță, reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.
Dimpotrivă a rezultat, așa cum s-a consemnat în rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar, necontestate de creditori că în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii judiciare, societatea deși a înregistrat la indicatorul lichidități generale un nivel sub cel optim, ceea ce presupune imposibilitatea acoperirii creanțelor curente din lichidități și creanțe și patrimonial nu era solvabilă nedeținând active fixe și circulante a căror valorificare în situația lichidării să asigure acoperirea datoriilor, totuși la indicatorul lichidități reduse a înregistrat un nivel optim ce reflecta o bună capacitate de plată a obligațiilor pe termen scurt; de asemenea în anul anii 2004 - 2006 societatea a înregistrat profit, cifra de afaceri înregistrând scăderi începând cu anul 2006.
Din probatoriul administrat nu a rezultat că hotărârea de a continua activitatea ce tindea a devenii neprofitabilă, cu consecința intrări în încetare de plăți, a fost determinată de interese personale; din verificările efectuate de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar nu a rezultat că această măsură a profitat pârâtului.
În consecință, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art.138 alin.1 lit.c, văzând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. și ale art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.5218 din 2.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar GENERAL EXPERT, LEASING SA și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud. - 24.03.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Aurică Avram, Cristina
