Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 401/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.371
Ședința publică de la 25.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisăcaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței comerciale nr.290/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimații-creditori M și
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 07.03.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare a sentinței recurate, precum și faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.290/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii formulată de comitetul creditorilor prin președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 2 împotriva pârâtului ca neîntemeiată.
Totodată în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura de insolvență împotriva societății debitoare B în contradictoriu cu creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, M Comart B și
Pentru a pronunța astfel tribunalul prin judecătorul sindic a reținut în esență că, probele nu fac dovada incidenței în cauză a prevederilor art.138 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006. Altfel față de lipsa unor bunuri în patrimoniul debitoarei în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței comerciale atacate în sensul admiterii cererii privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului, domnul.
Se arată în esență că împotriva debitoarei s-a deschis procedura generală de insolvență iar, ulterior s-a dispus trecerea la procedura falimentului.
Recurenta s-a înscris în tabelul creditorilor cu o creanță în sumă de 198.927 RON.
Față de cele rezultate din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar în sensul că datoriile nu pot fi acoperite și că administratorul societății a făcut parte dintr-un grup de interese unde a livrat mărfurile, fără a mai urmări încasarea prețului, recurenta în calitate de președinte al comitetului creditorilor a formulat cerere pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, domnul, cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.
Respingerea acestei cereri de către instanța de fond este criticată de către recurentă susținând că, lichidatorul judiciar a arătat că administratorul debitoarei nu a predat documentele contabile prevăzute de art.28 din lege. De asemenea, se mai arată că începând cu luna iulie2005 reprezentanții debitoarei nu au depus declarațiile privind obligațiile datorate bugetului general consolidat, a deconturilor de TVA, deconturi ce lipsesc începând cu luna iulie 2005 până în martie 2006 precum și a bilanțurilor contabile aferente anului 2005 și a raportărilor contabile aferente anilor 2004 și 2005 la organul fiscal competent, fiind încălcate dispozițiile legii contabilității.
Recurenta apreciază că omisiunea înregistrării acestor declarații la organul fiscal instituie o prezumție a intenției de a sustrage debitoarea controlului fiscal și de a îngreuna stabilirea adevăratelor debite către bugetul general consolidat de stat.
Tot astfel recurenta consideră că nedepunerea actelor contabile ale societății conform prevederilor art.28 din legea insolvenței creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
În situația în care starea de insolvență era evidentă recurenta susține că administratorul potrivit art.27 din Legea nr.85/2006 trebuia să solicite tribunalului deschiderea procedurii în maximum 30 de zile de la apariția acestei stări.
Altfel instanța reține în considerente că administratorul a livrat mărfuri fără a urmări încasarea prețului, aspect rezultat și din raportul lichidatorului judiciar din 29.11.2006.
În concluzie recurenta solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
În drept, se invocă prevederile art-304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În baza art.17 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.229din OG nr.92/2003 Cod procedură fiscală recurenta arată că este scutită de plata taxelor de timbru.
În temeiul dispozițiilor art.242 (2) Cod procedură civilă recurenta solicită judecarea în lipsă.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Chiar dacă nu s-au depus la organul fiscal unele documente contabile, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 în sarcina intimatului pârât în lipsa dovezilor care să releve că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului a contribuit la starea de insolvență a debitoarei.
Altfel prezumția intenției de a sustrage debitoarea controlului fiscal și de a îngreuna stabilirea adevăratelor debite către bugetul general consolidat de stat nu operează automat prin invocarea art.138 din Legea nr.85/2006 întrucât legiuitorul a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii administratorului numai după probarea vinovăției acestuia, răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 având o natură juridică delictuală care cuprinde elementele prevăzute de art.998-999 cod civil și anume, fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
De aceea, acest motiv apare nefondat.
Pentru aceleași considerente și motivul privind nedepunerea actelor contabile ale societății conform art.28 din Legea nr.85/2006 nu este fondat.
Practic prezumția relativă a neținerii contabilității potrivit legii și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți nu este completată cu probe care să releve faptele administratorului prin care s-ar fi încălcat prevederile Legii nr.82/1991 precum și că aceste nereguli ar fi contribuit la starea de insolvență a societății debitoare.
În fine, recurenta nu a probat că intimatul pârât a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, nefiind dovedită incidența în cauză a dispozițiilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
Sarcina probei susținerilor recurentei aparținea potrivit art.1169 Cod civil acesteia.
Altfel afirmația lichidatorului judiciar că societatea debitoare făcea parte dintr-un grup de interese nu a fost probată de acesta și nici de către recurentă, neconvingând instanța în privința acestor simple susțineri nedovedite.
În fine aceste critici au făcut de altfel obiect de analiză în fața instanței de fond, recurenta în temeiul principiului disponibilității în recurs necombătând această analiză cu noi probe care să conducă la modificarea soluției.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.290 din 23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, intimata-debitoare prin lichidator judiciar și intimații-creditori M și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud. - 28.03.2008
Tehnored. - 4.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisăcaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisăcaru, Elena Mincu
