Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 157/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.374R
Ședința publică de la 25.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4423/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, intimatul-pârât și intimata-debitoare TRADIȚIONALE
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-creditoare Sector 1 prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 18 și intimatul-pârât personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 24.03.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat încheierea de ședință din data de 13.11.2007, când au avut loc dezbaterile părților pe fondul litigiului în dosarul nr-.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, depune la dosar set de înscrisuri și precizează faptul că intimatul-pârât are cunoștință de conținutul acestora. Solicită acordarea cuvântului asupra cererii de recurs, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimatul-pârât, personal, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată în temeiul disp. art.138 din Legea nr.85/2006, având în vedere raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control. Depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul-pârât, personal, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele expuse în întâmpinare, faptele sale neavând nici o legătură de cauzalitate cu prejudiciul cauzat recurentei-creditoare.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.4423/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate cererile reclamanților creditori Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B împotriva pârâtului reținându-se în esență că, nu s-a probat incidența în speță a art.138 lit.a-b, d-g din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței comerciale precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă ca și prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Se susține că a formulat cerere prin care recurenta a solicitat răspunderea personală patrimonială a administratorului societății debitoare Aplicații Tradiționale B, respectiv, în temeiul art.138 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006.
Recurenta invocă ca probă în susținerea cererii sale raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului B la data de 30.03.2006 din care rezultă că societatea a omis înregistrarea în contabilitate a facturii de vânzare a autoturismului marca Citroen; au fost efectuate cheltuieli de protocol peste limita legală; au fost efectuate cheltuieli cu deplasări externe nejustificate deoarece societatea debitoare nu are relații comerciale cu societăți din Ungaria, respectiv Italia, țări în care s-au efectuat deplasările de către administratorul firmei care nu avea calitatea de salariat al acelei societăți debitoare.
Administratorul societăți avea el însuși obligația să solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 și nu să dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți, faptă prevăzută de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 și pentru care nu este nevoie de a se proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită. Se susține că în acest caz ne aflăm pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa fiind prezumată potrivit art.1082 cod civil iar răspunderea trebuie apreciată in abstracto pentru că s-a acționat în baza unui contract comercial, fiind incocate și redate și prevederile art.72 din Legea nr.31/1990 republicată și art.1540 Cod civil.
Recurenta trimite și la prevederile art.374 Cod comercial sub aspectul caracterului oneros și face aprecieri asupra conținutului prevăzut de art.138 din Legea nr.85/2006 cu concluzia că legiuitorul a înțeles a include verbul "a contribui" în conținutul său pentru a desemna legătura de cauzalitate între conduita conducătorilor societății și starea de insolvență comercială.
Se mai arată că, în cauză este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului constând în folosirea bunurilor debitoarei și dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
În concluzie recurenta a solicitat admiterea recursului cum a fost formulat.
În drept se invocă dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă s-a propus judecarea cauzei și în lipsă.
Recurenta susține că în baza dispozițiilor art.26 alin.2 din nr.760/1999 și ale art.229 Cod procedură fiscală, recurenta este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat întrucât nu s-a probat vinovăția sa potrivit cu prevederile art.138 din Legea nr.85/2006.
După prezentarea pe scurt a modului cum a fost înființată societatea debitoare, intimatul arată că neînregistrarea în contabilitate a vânzării unui autoturism a fost o eroare materială ce s- îndreptat; că cheltuielile de protocol au fost de 12,5 milioane lei vechi și nu ar fi putut să stea la baza ajungerii firmei în insolvență cum nu pot constitui temeiuri pentru invocarea aplicării art.138 din Legea nr.85/2006; nici cheltuielile cu deplasările externe nu i se pot imputa pentru că țin de viața unei firme aflată la început cu dorința de a importa produse pe care să le distribuie pe piața autohtonă.
Se mai susține că, atunci când a considerat oportun a solicitat constatarea stării de insolvență, nefiind dovedită incidența prevederilor art.138 lit.c din Legea nr.85/2006. Altfel nu a fost plătit ca administrator.
În concluzie intimatul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
În drept se invocă art.115 Cod procedură civilă, art.138 din Legea nr.85/2006.
Curtea a dispus ca instanța de fond să comunice și încheierea din 13.11.2007 care se referă la dezbaterile părților pe fondul litigiului, încheiere transmisă și atașată la dosar.
Recurenta în cadrul probei cu înscrisuri a depus raportul de inspecție fiscală din 30.02.2006 și concluzii scrise.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele noi administrate în cauză Curtea reține că recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul raportului de inspecție fiscală rezultă că, societatea debitoare a omis să înregistreze în contabilitate factura nr.-/01.02.2004 cu care s-a vândut autoturismul marca Citroen, a efectuat cheltuieli de deplasări externe în mod nejustificat cât și cheltuieli de protocol peste limita legală.
Or, aceste operațiuni constatate de organul fiscal de control ca activități cu influențe negative din punct de vedere financiar constituie premise care trebuie completate cu probe concludente și pertinente pentru probarea răspunderii administratorului din perspectiva prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 și implicit a faptului că aceste operațiuni au condus la starea de insolvență a societății debitoare.
Aspectele noi arătate și rezultate din raportul fiscal precitat urmează a fi verificate de lichidatorul judiciar care va arăta dacă față de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 survin modificări sub aspectul cauzelor care au condus la starea de insolvență a societății debitoare, care sunt persoanele vinovate, faptele săvârșite și prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre presupusele fapte și prejudiciul cauzat.
Pentru aceasta, în temeiul art.129 Cod procedură civilă, se vor ordona toate probele prevăzute de lege și care vor fi necesare pentru aflarea adevărului în cauză și lămurirea situației.
Din această perspectivă recursul apare fondat, Curtea în baza art.312 (1) cu referire la art.312 (3) Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, împotriva sentinței comerciale nr.4423/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B, și Aplicații Tradiționale B și în consecință:
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud. - 28.03.2008
Tehnored. - 1.04.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Jud.sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
