Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 373/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 382/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.373R
Ședința publică de la 25.03.2008
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.464/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 07.03.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate.
Curtea, având în vedere faptul că recurenta a solicitat prin cererea de recurs soluționarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 alin.2 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.464/1.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția VII- Comercială respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, prin care s-a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suportarea pasivului debitoarei și a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare, radierea acesteia din evidența precum și notificarea hotărârii în vederea efectuării mențiunilor legale.
Pentru a respinge cererea întemeiată de creditoarea-reclamantă pe dispozițiile art.138 literele c și d din Legea nr.85/2006 instanța fondului a reținut în esență că, în cauză nu au fost administrate probe care să confirme săvârșirea de către pârât a faptelor evocate prin acțiunea dedusă judecății, nefiind dovedit că faptul nedepunerii declarațiilor privind obligațiile la bugetul statului a condus la starea de insolvență a debitoarei și nici nu a fost probată continuarea activității din dispoziția pârâtului în interes personal.
Măsura închiderii procedurii insolvenței a fost dispusă urmare constatării primei instanțe că în averea debitoarei nu există bunuri, și că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, conform răspunsurilor la adresele emise de către I, iar nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare, fiind aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea-reclamantă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, criticile formulate întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. vizând exclusiv respingerea cererii având drept obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator al societății debitoare.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare, susținând în esență următoarele critici:
-hotărârea este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit.d, pârâtul neținând o contabilitate în conformitate cu legea, neîntocmind raportările economico-financiare la termenele legale și a făcut să dispară unele documente contabile, deși acesta în calitate de administrator trebuia să își îndeplinească obligațiile legale cu diligență, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială, conform prev. art.1080 și 1600 Cod civil;
-debitoarea prin organele sale avea obligația, în momentul în care constata că se află în stare de insolvență să adreseze o cerere instanței de judecată, în vederea declanșării procedurii insolvenței, limitând în acest mod prejudiciile creditorilor;
-este evident că pârâtul nu a procedat că un bun administrator prin injectarea de capital în momentul în care societatea era afectată de o lipsă totală de lichidități, lipsa activului patrimonial determinând insolvența debitoarei, care s-a declanșat instantaneu;
-există o faptă ilicită care constă în nedepunerea cererii de deschidere a falimentului și în neținerea contabilității în conformitate cu legea;
-prejudiciul creditorilor a fost constatat prin hotărârea de deschidere a procedurii, existând raport de cauzalitate între faptele culpabile și prejudiciu precum și vinovăția administratorului, manifestată sub forma intenției, întrucât acesta a contribuit vădit la ajungerea debitoarei în stare de faliment, prin săvârșirea faptelor menționate anterior.
Recurenta nu a solicitat administrarea de probe în susținerea căii de atac.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea constată că, în cele două faze procesuale parcurse, reclamanta-recurentă nu a solicitat și deci nu a fost administrată nici o probă, în condițiile instituite prin art.1169 Cod civil, prin care să dovedească faptele concrete imputate administratorului pârât, mulțumindu-se cu inserarea unor afirmații generice privind neținerea contabilității și evocarea conținutului unor dispoziții din Legea contabilității nr.82/1991, ale regulilor mandatului comercial oneros și ale răspunderii derivând din contractul de mandat înscrise în prevederile Legii societăților comerciale nr.31/1990 și în prevederile art.1540, 1080,1600 Cod civil, ori prin invocarea întrunirii cerințelor instituite prin lit.c a articolului 138 din Legea nr.85/2006 consecința neformulării cererii reglementată prin art.27 din aceeași lege.
Mai mult, după înregistrarea cererii împotriva intimatului-pârât, reclamanta-recurentă, în ambele faze procesuale înțeles să solicite judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său, fără însă a solicita administrarea de probe în susținerea temeiniciei acesteia.
Curtea reține că, răspunderea reglementată prin art.138 din Legea nr.85/2006, reprezintă o răspundere civilă personală, specială, care intervine atunci când prin săvârșirea faptelor enunțate, a fost determinată starea de insolvență a societății debitoare, fiind deci necesar a fi dovedite, faptele concrete imputate administratorului care au cauzat insolvența, care pot îmbrăca atât aspectul acțiunii cât și al omisiunii, legătura de cauzalitate între acestea și prejudiciul reclamat de creditoare.
deci obligatoriu, a se dovedi ca nedepunerea, neîntocmirea unor acte/situații contabile, aspecte relevate prin raportul lichidatorului judiciar întocmit la data de 07.09.2007, faptă omisivă, a avut drept consecință directă, starea de insolvență a debitoarei și în continuare producerea prejudiciului reclamat prin cererea introductivă.
Tot astfel, în condițiile instituite prin art.138 lit.c din lege, era obligatoriu a se proba că administratorul pârât a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea vădit la încetarea de plăți, nefiind suficientă numai afirmația privind "injectarea, infuzia de capital în momentul lipsei de lichidități", inserată de creditoarea-recurentă prin cererea introductivă și prin motivele de recurs.
Concluzia lichidatorului judiciar referitoare la neîntocmirea situațiilor contabile după anul 2002, constituiau numai un început de dovadă, o premisă relativă, care trebuia însă completată cu probe care să dovedească îndeplinirea condițiilor specifice răspunderii reglementată prin art.138 din legea insolvenței, antrenarea acesteia trebuind a avea la bază un probatoriu complet și pertinent, inexistent în prezenta cauză.
În acest sens, Curtea are în vedere practica judiciară și doctrina în materie, conform căreia, prin dispozițiile art.138 lit.d legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, bazată numai pe faptul nedepunerii unor acte, fiind necesar a se dovedi că neîntocmirea situațiilor contabile, a avut drept consecință directă cauzarea insolvenței și în continuare prejudicierea creditoarei și respectiv legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul reclamat.
În opinia Curții, fapta administratorului de a nu formula cerere pentru a fi supusă societatea dispozițiilor legii procedurii insolvenței, în condițiile art.27 alineatele 1 și 2, nu poate fi confundată cu fapta prevăzută de art.138 lit.c, fiind evident că obligația înregistrării cererii de deschidere a procedurii intervine după apariția stării de insolvență, ori aceasta este iminentă, pe când faptele menționate la lit.c ale art.138 au în vedere, situații anterioare când debitoarea desfășoară o activitate de natură a conduce în timp la insolvență, condiția continuării activității trebuind a fi dovedită că a fost dispusă în interes personal de organele de conducere.
Numai faptul neformulării cererii de deschidere a procedurii, nu poate conduce la atragerea răspunderii în temeiul art.138 lit.c, cu atât mai mult cu cât aprecierea iminenței insolvenței sau a existenței acestei stări, ține de factorul subiectiv de apreciere al fiecărei persoane fizice.
Pentru considerentele expuse, reținând că nu au fost dovedite condițiile angajării răspunderii reglementată prin dispozițiile art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, considerentele expuse în cererea introductivă, reluate prin motivele de recurs, constituind prezumții relative neprobate în vreun mod, Curtea, în temeiul prev. art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, împotriva sentinței comerciale nr.464/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și prin lichidator judiciar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 07.04.2008
Tehnored.- 10.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
