Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2680/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.156
Ședința publică din data de 25.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr.11474/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata MUNTENIA SUD
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin consilier juridic " Sud prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 21.03.2008 apelanta a depus la dosar note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 pct.2 pr.civ. și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 RON, respectiv chitanța nr.-/1 emisă de și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Intimata, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și reținând că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa conform disp. art.242 pct.2 pr.civ. instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele expuse pe larg prin întâmpinare.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.11474 din 16.10.2007 pronunțată în dosarul nr- după declinare spre competentă soluționare de la Judecătoria Sectorului 1 B (conform sentinței civile nr.16373 din 3.11.2006 devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.534 R din 13.04.2007) Tribunalul București - Secția VI- Comercială a anulat ca netimbrată acțiunea, prin care reclamanta a chemat în judecată pârâta E Sud SA, având ca obiect, obligația de a face constând în: modificarea convenției de consum aferentă contractului de furnizare energie electrică cu, consum mediu 0 în vederea efectuării autocitirii consumului și facturării lunare; înlocuirea sigiliului - și emiterea bonului de mișcare aferent; stornarea penalităților de întârziere în valoare totală de 143.76 Ron din facturile purtând numerele indicate prin capătul unu din cererea dedusă judecății cu restituirea banilor sau considerarea lor ca plată în avans a consumurilor viitoare; stornarea valorilor menționate în factura -/24.09.2004 reprezentând "deconectarea consumator rău platnic - nomof" cu restituirea banilor sau considerarea lor ca plată în avans; stornarea sumei de 37.27 Ron reprezentând TVA aferent sumei de 196.14 Ron cu restituirea acesteia sau considerarea ca plată în avans pentru consumurile viitoare; modificarea domiciliului în contractul de furnizare cu-, sector 2; obligarea pârâtei la aplicarea consumului pentru clienți în dificultate pentru protecția socială conform deciziei din noiembrie 2005 cu recalcularea tuturor facturilor aferente perioadei de la intrarea în vigoare a deciziei și până la data promovării cererii, cu restituirea banilor sau considerarea ca plată în avans a consumurilor viitoare, precum și obligarea pârâtei la plata unor pretenții-daune civile în valoare de 100.000.000.000 - o sută miliarde
lei pentru răspunderea civilă ce rezultă din art.1000 alin.3 Cod civil.
Pentru a pronunța sentința anulării cererii ca netimbrată, prima instanță a reținut că s-a pus în vedere reclamantei prin încheierea din 04.09.2007 plata unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 10.336,52 lei, partea fiind citată în acest sens, dar petiționara nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cauză fiind aplicabile art.20 din Legea nr.146/1997 coroborate cu prevederile art.9 din G nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta înregistrat în evidența instanței fondului la data de 13.12.2007, prin care s-a cerut desființarea hotărârii, constatarea scutirii de taxa de timbru și trimiterea dosarului la prima instanță în vederea judecării pe fond litigiului.
În motivarea căii de atac apelanta a susținut în esență în raport cu sentința comercială atacată, că a formulat repetate cereri de scutire de taxa de timbru a acțiunii, invocând dispozițiile art.15 literele o și j din Legea nr.146/1997, fără a fi consemnate prin încheieri cererile sale și fără a se da răspuns acestora deși a solicitat scutirea din data de 2.11.2006 în dosarul din primul ciclu procesual.
A arătat apelanta că în cauză sunt aplicabile prevederile art.15 lit.o din Legea nr.146/1997 pentru că a formulat numeroase plângeri penale, organele statului neluând nici o măsură, fiind depuse la dosar rezoluțiile din cauzele penale, astfel că pe cale de consecință actele societății nu pot fi cercetate decât de instanța civilă, iar acțiunea care decurge din cauză penală este scutită de taxa de timbru.
În continuare apelanta a dezvoltat considerentele de fapt și de drept menite să ateste temeinicia acțiunii formulată, înțelegând să indice dispoziții din legea energiei electrice, ale regulamentului de furnizare a energiei electrice, încălcate de către pârâta chemată în judecată, considerente prezentate amplu pe mai mult de 4 pagini, cu referire însă la cererea promovată care a format obiectul cauzei.
În considerarea soluției adoptată de prima instanță, apelanta a invocat și prevederile art.15 lit.j din Legea nr.146/1997 care prevăd scutirea de taxa de timbru, atunci când persoanele fizice și asociațiile consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, în opinia părții, faptele pe care le-a reclamat ținând de protecția consumatorilor, sens în care a indicat dispozițiile art.2 din G nr.21/1992, articolele 88 și 87 din legea energiei electrice, art.41 din Ordonanța nr.68/2003 potrivit cărora, "cererile adresate contenciosului administrativ sau oricărei instanțe judecătorești pentru soluționarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea serviciilor sociale sunt scutite de taxa de timbru", cu motivarea că acordarea tarifului social și recalcularea consumului conform acestui tarif, este un serviciu social.
A mai menționat apelanta că în mod greșit a fost respinsă cererea întemeiată pe dispozițiile art.74-77 cod procedură civilă, deși a depus dovezi constând în adeverințe de venituri pentru anii 2004, 2005 și 2006, precum și declarație notarială pe proprie răspundere în sensul neobținerii de venituri și a anexat și acte medicale, măsura dispusă de judecător constituind în opinia apelantei-reclamante o soluționare abuzivă și arbitrală a cererii de scutire de taxa de timbru.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 28.01.2008 intimata-pârâtă SC Sud Aas olicitat respingerea apelului ca nefondat, învederând în esență că acțiunea formulată trebuia timbrată, sentința instanței fondului fiind justificată în raport de nesatisfacerea obligației plății taxei judiciare de timbru.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor invocate în motivarea căii de atac, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Actele și lucrările cauzei atestă faptul că Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, după declinarea soluționării acțiunii, prin încheierea din data de 04.09.2007 pronunțată în Camera de Consiliu, a respins cererea privind scutirea de plata taxei judiciare de timbru depusă în scris de reclamantă la aceeași dată și susținută oral în fața completului de judecată, întemeiată pe dispozițiile art.15 literele o și j din Legea nr.146/1997.
Solicitarea scutirii de plata taxei judiciare de timbru a fost formulată de reclamanta-apelantă și prin petiția depusă în dosarul înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, în susținerea căreia au fost anexate declarația părții privind neobținerea de venituri autentificată prin Încheierea notarială nr.1491/7.06.2005, biletele de externare emise de Spitalul Universitar de Urgență la datele de 10.08.2004 și 04.03.2002, adeverințele de venit pentru anii 2005 și 2006 emise de Administrația Finanțelor Publice Sector 2, respectiv adeverința aceleiași instituții financiare prin care se menționează că petenta a figurat "cu venit din cedarea folosinței bunurilor până la 01.10.2004, venit net pe anul 2004 în valoare de 25.589.00o lei", înscrisuri anexate la filele 31-34 și filele 43,52-54 din dosarul judecătoriei.
Curtea reține că soluționarea cererii având drept obiect scutirea de plata taxei judiciare de timbru, aparține competenței exclusive a instanței competentă să judece acțiunea dedusă judecății, în speță Tribunalului București - Secția VI- Comercială.
Prin încheierea din data de 04.09.2007, care nu este supusă nici unei căi de atac, potrivit art.79 Cod pr.civilă, prima instanță a respins cererea de scutire, constatând că aceasta este neîntemeiată, cu motivarea că "partea nu a probat suficient starea materială în care se află, în sensul că nu obține venituri și că prin achitarea taxei ar primejdui propria sa întreținere și a familiei sale", nefiind incidente prevederile art.74 Cod procedură civilă.
Prin aceeași încheiere, s-a dispus plata eșalonată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.336,52 lei aferentă acțiunii, sens în care reclamanta a fost citată cu această mențiune, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare anexată la fila 12 dosarului tribunalului.
Curtea constată deci, că sunt nefondate criticile evocate prin motivele de apel cu privire la nesoluționarea cererii de scutire plata taxă judiciară de timbru, respectiv încălcarea prevederilor procedurale reglementate prin dispozițiile art.74 -79 cod procedură civilă.
În opinia Curții, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.15 lit.o din Legea nr.146/1997, evocate de apelanta în speță, nefiind vorba de o cauză penală, ori despăgubiri civile pentru daunele materiale și morale decurgând din aceasta.
În acest sens Curtea reține că, prin rezoluția din 13.03.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, (fila 44 dosar judecătorie), s-a dispus respingerea plângerii penale formulată de parte împotriva rezoluției de neîncepere urmărire penale pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, inexistența unor indicii privind săvârșirea unor fapte de natură infracțională sau contravențională fiind menționată și prin adresa Secției 10 Poliție, anexată la fila 46 din același dosar.
Curtea urmează a constata că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.15 lit.j din Legea nr.146/1997, acțiunea promovată de apelantă în calitate de reclamantă, care formează obiectul prezentei judecăți, nefiind întemeiată pe dispozițiile legale privind protecția consumatorilor, condiție impusă prin art.15 lit.j, potrivit cărora obiectul cererii trebuie a privi prejudicierea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor.
Acțiunea formulată de reclamanta, prin cele două capete de cerere menționate în petitul său, reprezintă o acțiune de drept comun, prin care se solicită prin capătul 2 obligarea pârâtei la plata unui prejudiciu estimat la 100 miliarde lei întemeiat pe răspunderea civilă delictuală reglementată prin art.1000 alin.3 Cod civil, respectiv mai multe obligații de a face, indicate la punctul 1 din cerere, multe din ele apărând ca veritabile despăgubiri prin solicitarea expresă "restituirea banilor. ori considerarea ca plata în avans pentru consumurile viitoare".
În opinia Curții, nu au incidență în cauză prevederile G nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, ale Legii nr.13/2007 a energiei electrice și nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale, acțiunea care formează obiectul cauzei neprivind furnizarea unor servicii sociale și neavând natura acțiunilor în justiție îndreptate împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile și intereselor legitime ale consumatorilor (conform art.47 din 0.G nr.21/1992), reglementate prin actele normative mai sus arătate, reclamanta indicând aceste dispoziții normative numai în sprijinul căii de atac, nu și ca temei de drept al acțiunii introductive.
În raport de obiectul acțiunii de drept comun inițiată de către reclamanta-apelantă, în speță sunt aplicabile dispozițiile articolelor 2- 3 din Legea nr.146/1997, astfel încât după stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru, a plății acesteia în mod eșalonat și după comunicarea cuantumului acestei obligații, conform dovezii de citare existentă la fila 12 din dosarul tribunalului, în opinia Curții, în mod întemeiat, prima instanță, a procedat la anularea acțiunii ca netimbrată, făcând aplicarea prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 coroborate cu art.9 alin.2 din G nr.32/1995, urmare neaducerii la îndeplinire a dispoziției privind satisfacerea cerințelor legale în această materie.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.11474/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata MUNTENIA SUD cu sediul în B,--43, sector 1.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.Jud.- 14.04.2008
Tehnored. - 16.03.2008
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
