Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 389/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 200/Sind din 12 martie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr. 176/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov în cadrul procedurii insolvenței Medica, reclamanta, în calitate de creditoare, a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâților și, în calitate de administratori sociali ai debitoarei, pentru suma de 4.691.667.690 ROL, reprezentând creanța garantată a reclamantei.
Judecătorul-sindic, prin sentința nr. 200/12.03.2008, a respins acțiunea, reținându-se în esență, că din probatoriul administrat, respectiv expertiza contabilă, înscrisuri și audierea unui martor nu rezultă îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În perioada în care au fost administratorii societății debitoare pârâții și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea societății iar la data de 18.01.2005 au cedat părțile sociale deținute la societatea debitoare către cesionarul, care a preluat și funcția de administrator al societății și a preluat toate bunurile și documentele acesteia. Obligația de a înregistra bilanțul contabil aferent la 31.12.2004 revenea administratorului care a îndeplinit această funcție la expirarea primului trimestru al anului 2005.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În esență, criticile pe care recurenta i le aduce sentinței sunt următoarele:
dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 și ale art. 201 din Legea nr. 31/1990.
Raportat la aceste texte de lege, persoanele cărora le revenea obligația de a organiza și conduce contabilitatea societății și de a întocmi situațiile financiare anuale, inclusiv cea aferentă anului 2004, erau foștii administratori, și.
II. Instanța de fond în mod greșit a considerat că între intimații pârâți și cesionarul existat o predare-primire efectivă a activului societății.
Astfel, nu a fost probată existența fizică a activelor, nu au fost produse în fața instanței nici un fel de liste de inventariere, situații analitice sau procese verbale de inventariere, documente obligatorii potrivit pct. 35 din 1753/2004, nu a fost realizată o identificare și inventariere, urmată de predarea-primirea activelor între intimați și cesionar și nu există documente contabile care să identifice la nivelul anului 2004 - 2005 bunurile existente în patrimoniul Medica
III. Instanța de judecată a aplicat greșit dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Existența prejudiciului nu poate fi pusă la îndoială iar cu privire la fapta ilicită, vinovăție și raportul de cauzalitate, legiuitorul a instituit o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor pentru cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 - 80 din lege pentru acte încheiate de debitor într-o perioadă de 3 ani, anterioară deschiderii procedurii insolvenței.
În speță, prin plățile efectuate în luna decembrie 2004 pârâții au dezavantajat creditorii. Aceste plăți au fost urmate de cesionarea tuturor părților sociale, după formularea cererii de deschidere a procedurii.
Dealtfel, în raportul final întocmit de lichidatorul judiciar se concluzionează că pârâta și noul administrator se fac vinovați de ajungerea Medica în stare de faliment, prin fapte prevăzute de art. 138 alin. 1, lit.a, d și
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingere recursului, ca neîntemeiat.
Se susține că intimații au condus corespunzător contabilitatea societății până la cedarea părților sociale, că au predat cesionarului actele contabile și activul societății, așa cum rezultă din înscrisurile la dosar și că plățile făcute către asociați în luna decembrie 2004 însumează doar 1,38 % din debit, ceea ce reprezintă o sumă derizorie, ca urmare, nu poate fi apreciată ca fiind făcută pentru fraudarea creditorilor.
Reclamanta nu a adus nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale cu privire la îndeplinirea condițiilor antrenării răspunderii părților pentru faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în acțiunile de atragere a răspunderii, au calitate procesuală pasivă membrii organelor de conducere din cadrul societății, indiferent dacă la data deschiderii procedurii insolvenței aceștia erau în funcție sau nu. Cesiunea părților sociale după înregistrarea acțiunii de deschidere a procedurii insolvenței nu constituie o cauză de exonerare a răspunderii în condițiile în care faptele care au generat insolvența societății s-au petrecut în timpul mandatului său.
În raportul final al lichidatorului judiciar se arată că responsabili de ajungerea societății în stare de faliment sunt atât persoanele care au administrat societatea până la data de 18.01.2005, când părțile sociale ale debitoarei au fost cesionate, care nu au inventariat patrimoniul societății la acea dată și nu l-au predat cesionarului, cât și noul administrator, care nu a organizat și condus după preluare evidența contabilă.
Instanța de fond, bazându-se pe concluziile expertizei contabile și pe depoziția martorului, reține că pârâții i-au predat cesionarului la încheierea contractului de cesiune activele societății debitoare.
Dar, concluziile expertizei, se bazează doar pe prezumția că fiind întocmite bilanțurile contabile au existat și inventarieri ale patrimoniului.
Pârâții nu au prezentat nici un inventar al patrimoniului întocmit la data predării gestiunii, obligatoriu potrivit art. 53 din ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune, nici un proces verbal de predare-primire care să dovedească predarea efectivă a activelor.
De asemenea, martorul audiat în cauză a asistat la încheierea contractului și a auzit discuții cu privire la predarea bunurilor societății, aflate într-un depozit, însă nu a afirmat că ar fi însoțit părțile în acel loc ori că ar fi văzut când s-a predat cheia depozitului.
Ca urmare, se constată că pârâții nu au făcut dovada predării patrimoniului noului administrator. Lipsa acestei dovezi, coroborată cu încheierea contractului de cesiune după introducerea la Tribunalul Brașova cererii de deschidere a procedurii insolvenței și prețul derizoriu stabilit în contract pentru acțiunile societății, duc la concluzia însușirii activelor debitoarei de către pârâți, faptă care atrage răspunderea acestora, în baza art. 138 lit.a și e din Legea nr. 85/2006.
La stabilirea valorii prejudiciului urmează a se lua în considerare raportul final al lichidatorului judiciar, potrivit căruia, în ultimul bilanț contabil, în patrimoniul debitoarei figurau mijloace fixe în valoare de 222.606 RON și stocuri de marfă de 244.382 RON.
Din anexa nr. 5 la raportul de expertiză contabilă rezultă că la data de 8.12.2004 a fost ridicată din contul debitoarei suma de 50.250.000 ROL. Experta arată că nu s-a putut stabili cine a ridicat această sumă, însă la acea dată pârâții fiind administratorii societății se presupune în lipsa unor probe contrare că numai ei au avut acces la conturile acesteia. Nu există nici un document din care să rezulte modul în care s- cheltuit această sumă, ca urmare, rezultă concluzia deturnării acesteia.
Din însumarea valorii activelor lipsă fixe și circulante și a ultimei retrageri din cont rezultă un prejudiciu în patrimoniul societății de 472.013 RON. Întrucât cu această sumă puteau fi plătite datoriile către creditori și evitată astfel starea de insolvență a societății, apare evidentă legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite cu vinovăție de pârâți, care se circumscriu dispozițiilor art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006 și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Rezultă, față de considerentele mai sus expuse că acțiunea este întemeiată, ca urmare, în baza art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul și a se modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să suporte din averea personală o sumă egală cu valorile din patrimoniul societății pe care și le-au însușit.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 200/SIND/12 martie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 176/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții și și în consecință:
Obligă pe pârâți, în solidar, să suporte din averea personală o parte din pasivul Medica, în valoare de 472.013 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /17.10.2008
Dact./24.10.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Gabriela Comșa
