Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.400/
Ședința publică din 05 mai 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Comitetul Creditorilor SC SA T, alcătuit din Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, Municipiul T-Direcția Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a municipiului T împotriva încheierii civile nr.408/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA prin lichidator judiciar, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Comitetului Creditorilor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depusă la dosar întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei și, nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta creditoarei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Comitetului Creditorilor a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea nr.408/28.02.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș cu nr.-, judecătorul sindic a respins cererea formulară de creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor privind autorizarea pentru introducerea acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea adresată judecătorului sindic pentru termenul de judecată din data de 28.02.2008, creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, a solicitat autorizarea, în vederea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței, împotriva membrilor organelor de conducere ale debitoarei falite SC SA.
În motivare, creditoarea a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin.3 din Legea enței, deoarece lichidatorul judiciar desemnat nu a indicat persoanele care se fac culpabile de starea de ență a patrimoniului debitoarei și nu a formulat acțiunea prevăzută la alineatul 1 din articolul menționat mai sus. În dovedirea mandatării sale de către Comitetul Creditorilor a fost depus la dosar procesul-verbal al Adunării Creditorilor din data de 22.02.2008.
Examinând cererea formulată, judecătorul sindic a constatat că aceasta este neîntemeiată reținând că cererea pentru autorizarea introducerii unei acțiuni pentru atragerea răspunderii patrimoniale poate fi introdusă în situația în care administratorul sau lichidatorul judiciar a omis să indice persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului, dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și dacă răspunderea persoanelor la care se referă art.138 alin.1 din legea enței amenință să se prescrie.
Astfel, în actualul context legislativ, în principiu, numai administratorul judiciar, respectiv lichidatorul, după caz, au calitatea să introducă acțiuni în răspunderea membrilor organelor de conducere sau a oricăror altor persoane care au cauzat starea de ență asupra averii debitorului. Dispozițiile art.138 alin.3 recunosc însă legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, dar numai în cazuri expres și limitativ prevăzute.
Prin urmare, cererea de autorizare adresată judecătorului sindic ar trebui să se refere la întrunirea elementelor prevăzute de art.138 alin.3 și să conțină indicii clare cu privire la comiterea de administratorul social sau a unor terțe persoane a faptelor expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței.
Răspunderea angajată în baza art.138 din Legea enței împrumută caracteristicile răspunderii delictuale pentru fapta proprie din dreptul comun reglementată de art.998-999 Cod civil, din interpretarea cărora rezultă necesitatea dovedirii faptei ilicite comise, condițiilor prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei vizate, sub aspectul intenției sau a neglijenței.
Având în vedere că pentru autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței, judecătorul sindic apreciază oportunitatea formulării unei astfel de cereri, în speță, s-a constatat că petenta creditoare nu a arătat că ar cunoaște identitatea persoanelor vinovate de aducerea societății în ență, data comiterii faptei, legătura de cauzalitate dintre faptele persoanei vinovate și prejudiciul produs și dacă persoanele respective dețin bunuri urmăribile pentru ca hotărârea pronunțată asupra acestui petit să-și producă efectele.
Din acest punctul de vedere, judecătorul sindic a apreciat că nu prezintă relevanță dacă lichidatorul judiciar a depus un raport cu arătarea cauzelor și împrejurărilor care au adus societatea în stare de ență, din moment ce legea, la art.138 alin.3, nu prevede imperativ obligația judecătorului sindic, ca în acest caz, să autorizeze introducerea unei acțiuni formulate de Comitetul Creditorilor, ci această hotărâre reprezintă o facultate rămasă la aprecierea judecătorului sindic, în funcție de aspectele fiecărui dosar având ca obiect administrarea procedurii enței prevăzută de Legea nr.85/2006.
S-a constatat că nici Teza finală de la art.138 alin.3, potrivit căruia neintroducerea unei astfel de acțiuni poate duce la prescrierea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate, din moment ce creditoarea nu a precizat data comiterii faptei și, eventual, persoanele care au comis-o, elemente obligatorii pentru calcularea termenului de prescripție a unei acțiuni patrimoniale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Comitetul Creditorilor SC SA T, alcătuit din Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, Municipiul T-Direcția Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a municipiului T solicitând, în principal, casarea hotărârii judecătorești atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea încheierii recurate în sensul admiterii cererii de autorizare formulată de Comitetul Creditorilor.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece judecătorul sindic a pronunțat hotărârea atacată fără a analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006,limitându-se la analiza elementelor care vizează oportunitatea acțiunii de atragere a răspunderii.
Recurenta consideră că în mod eronat judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de către Comitetul Creditorilor raportat la faptul că acesta nu conține "indicii clare" cu privire la săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 din legea nr.85/2006, întrucât cererea de autorizare prevăzută de art.138 alin.3 din aceeași lege reprezintă doar o condiție prealabilă formulării, de către comitetul creditorilor, a acțiunii de antrenare a răspunderii persoanelor care se fac vinovate de intrarea societății în încetare de plăți.
De asemenea, recurenta apreciază că la soluționarea, de către judecătorul sindic, a cererii de autorizare, acesta trebuie să verifice exclusiv îndeplinirea condițiilor prevăzute de către legiuitor în cuprinsul art.138 alin.3 din Legea enței, autorizarea reprezentând o analiză judecătorească a admisibilității introducerii cererii de antrenare a răspunderii de către comitetul creditorilor, ori "indiciile clare" la care face trimitere instanța de judecată reprezintă chiar motivele de fapt și de drept în măsură să dovedească oportunitatea tragerii răspunderii.
Se consideră că, în situația în care judecătorul sindic depășește, prin soluția pe care a pronunțat-o referitor la autorizare, analiza îndeplinirii condițiilor expres și limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art.138 alin.3, verificând chiar existența faptelor prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței și a persoanelor vinovate, acesta intră în mod nejustificat chiar pe tărâmul soluționării în fond a unei eventuale acțiuni de antrenare a răspunderii.
Se arată că în situația în care comitetul creditorilor dezvoltă cererea de autorizare, cu arătarea persoanelor vinovate, a faptelor săvârșite și a raportului de cauzalitate, aceasta se transformă într-o adevărată acțiune în antrenarea răspunderii, acțiune care, în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 din lege, nu poate fi întocmită decât ulterior autorizării. Cerința prealabilă a autorizării și condițiile prevăzute de lege pentru îndeplinirea ei definește în fapt calitatea comitetului creditorilor, de titular al cererii de atragere a răspunderii. Obiectul analizei cererii de autorizare îl constituie, în mod exclusiv, măsura în care sunt sau nu îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.3, iar nu și aspectele privind oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii, aprobarea sau fondul acesteia, prin autorizare, judecătorul sindic pronunțându-se doar asupra admisibilității cererii de autorizare raportat la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
În cazul interpretării textului art.138 alin.3, de maniera aleasă de către instanța de judecată, recurenta consideră că ne aflăm în situația în care, pronunțându-se favorabil cererii de autorizare, judecătorul sindic poate fi recuzabil, existând puternice suspiciuni asupra imparțialității sale în viitorul imediat, în care se va pronunța asupra cererii de antrenare a răspunderii.
Recurenta apreciază că în speță ne aflăm și în situația în care lichidatorul judiciar nu a indicat în raportul său cauzele enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitoarei, sens în care se consideră că este îndeplinită condiția cerută de legiuitor prin art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, astfel că cererea de autorizare formulată de către Comitetul Creditorilor este întemeiată.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Astfel, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de ență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de ență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Rezultă din textele legale de mai sus că au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor enței personale culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Așa cum corect s-a reținut în sentința recurată dispozițiile art.138 alin.3 recunosc legitimitate procesuală activă și comitetului creditorilor, dar numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, cererea de autorizare adresată judecătorului sindic trebuie să se refere la întrunirea condițiilor prevăzute de art.138 alin.3 și să arate persoanele vinovate și faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 alin.1 din Legea enței.
În prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 al. 3 din Legea enței, întrucât lichidatorul judiciar a arătat că, în opinia sa, nu se impune formularea unei acțiuni în răspundere întemeiate pe prevederile art. 138 al. 1 din lege, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele acestui text legal.
În consecință, întrucât nu este vorba despre vreo omisiune a lichidatorului, având în vedere că acesta nu poate fi obligat să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 al. 1 din Legea enței, nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 138 al. 3 din lege, motiv pentru care în mod legal prima instanță a respins cererea formulată de Comitetul Creditorilor.
Așa fiind, întrucât nu există în cauză motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de Comitetul Creditorilor SC SA
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comitetul Creditorilor SC SA T, alcătuit din Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, Municipiul T-Direcția Fiscală și Administrația Finanțelor Publice a municipiului T împotriva încheierii civile nr.408/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. FM/19.05.2008
Dact./20.05.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Maria Ofelia
