Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar:-
DECIZIA CIVILĂ NR.401/
Ședința publică din 05 mai 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B împotriva sentinței civile nr.873/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-, în contradictoriu cu debitoarea SC SA prin lichidator judiciar și pârâtul, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.873/21.11.2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Timiș cu nr.-, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SA T, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.386/28.06.2007 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea SC SA, fiind numit ca lichidator judiciar care, în îndeplinirea atribuțiilor sale, a procedat la emiterea notificărilor prevăzute de lege și la publicarea anunțului privind deschiderea procedurii într-un ziar de largă circulație, a întocmit tabelul preliminar și definitiv de creanțe, a procedat la notificarea administratorului debitoarei cu mențiunea de a preda actele contabile ale debitoarei și a constatat, prin verificări efectuate pe teren, că debitoarea nu mai desfășoară activitate la sediul declarat.
Din analiza actelor contabile și a documentelor ce i-au fost predate, lichidatorul judiciar a concluzionat că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri și nici debite de recuperat, astfel că a întocmit raportul final de activitate prin care a propus închiderea procedurii insolvenței, în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Așa fiind, judecătorul sindic a constatat incidente în cauză dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006 și văzând că în averea debitoarei nu se găsesc bunuri, prin valorificarea cărora să fie acoperite creanțele declarate, a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SA s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006, învederând că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei a fost comunicat recurentei după data închiderii procedurii insolvenței, față de care, AVAS Baf ormulat obiecțiuni la data de 29.11.2007.
Se apreciază că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra închiderii procedurii insolvenței față de debitoare fără a se pronunța, în prealabil, asupra obiecțiunilor la raportul final, așa cum prevăd dispozițiile art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006 și fără a convoca adunarea creditorilor debitoarei, așa cum prevăd dispozițiile art.129 alin.1, Teza finală, din Legea nr.85/2006.
Creditoarea arată că nerespectarea procedurii cade sub incidența prevederilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, întocmirea de acte procedurale cu neobservarea formelor legale, atrage după sine nulitatea respectivelor acte, dacă prin aceasta s-a adus părților o vătămare, iar în cazul de față, recurenta apreciază că vătămare la care se face referire este evidentă. Mai mult decât atât, creditoarea arată că din toate rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că nu s-au depus documentele contabile ale creditoarei.
Din conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timișa dispus, prin încheierea nr.12773/16.10.2005, în dosarul nr.82447/28.09.2005, dizolvarea de drept a SC SA, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.359/2004, pentru neschimbarea certificatului de înmatriculare în termen legal și pentru nedepunerea bilanțului anual la registrul comerțului pe anii 2004 și 2005, învederându-se faptul că, potrivit legislației contabile actuale, există obligația, în sarcina administratorilor, de a depune anual bilanțurile contabile, chiar dacă societatea nu mai desfășoară activitate.
În aceste condiții, creditoarea învederează faptul că, potrivit dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, dispoziții aplicabile în cauza dedusă judecății, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Totodată, se arată că, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu exista posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiilor legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
De asemenea, recurenta arată că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și comercial, operează două reguli principale: și anume: răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că valoarea despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției. În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor, de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c și alin.2, art.134 alin.1 și 2, art.181 din Legea nr.31/1990, republicată și art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991, republicată.
Mai mult, având în vedere art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, potrivit căruia "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, conform cărora "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comună comisă în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Se mai invocă de către AVAS faptul că, potrivit art.374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speță administratorul nefăcând dovada contrară. S-a mai arătat că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, conform art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falitei. S-a arătat că AVAS a suferit un prejudiciu, a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Se apreciază că, fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006, considerând că în cauză, răspunderea trebuie apreciatăin abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Creditoarea AVAS a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil, devine operabil criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Astfel, consideră că prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art.138 din Legea nr.85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
În aceste condiții, creditoarea recurentă arată că este evidentă incidența dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 în prezenta cauză.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursul de față este neîntemeiat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Închiderea procedurii s-a realizat în baza art.131 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat". Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, prevederile art. 129 din Legea nr. 85/2006 neavând incidență în cauză.
Creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a susținut că a formulat obiecțiuni la Raportul final fără însă să facă dovada depuneri acestora la dosar. În mod nefondat creditoarea a menționat că i-a fost comunicat Raportul final după data închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Se reține că potrivit borderoului de la fila 65 dosar fond, creditoarei AVAS Bis -a comunicat Raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar cu adresa nr.1837/19.11.2007, înainte de pronunțarea hotărârii recurate.
Așa cum s-a arătat, temeiul închiderii procedurii insolvenței față de debitoarea SC SA l-a constituit art.131 din Legea nr.85/2006, prevederile art.129 nefiind aplicabile în cauză.
În ceea ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, Curtea reține că, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului".
Pe de altă parte, conform art. 138 al. 3 din aceeași lege "comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie".
Astfel, potrivit art.138 alin.1 din Legea insolvenței au în principiu calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă doar administratorul sau lichidatorului judiciar.
Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței personale culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin.1 amenință sa se prescrie.
Cererea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere în cazul debitoarei a fost promovată de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în calitate de creditor, deși potrivit art. 138 alin.1 nu era îndrituită să exercite o astfel de acțiune.
Pe de altă parte, acțiunea privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei a fost formulată de creditoare numai în cadrul recursului formulat împotriva sentinței judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale, această acțiune trebuia formulată înainte de închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin închiderea procedurii, conform art.136 din Legea nr. 85/2006, "judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați", astfel că nu poate fi formulată o asemenea acțiune direct în recurs, după închiderea procedurii.
În aceste condiții, nu poate fi analizată direct în recurs, fără să fi constituit obiect al judecății primei instanțe, care nu a fost sesizată în acest sens, incidența în cauză a prevederilor art.138 lit.e și d din Legea nr.85/2006.
Se reține că prin chitanța seria --16 nr.- din 01.04.2008, depusă în recurs, debitoarea a achitat debitul în sumă de 1935,50 lei cu care a fost înscris creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului-AVAS în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
Stingerea creanței AVAS prin achitare presupune lipsa de interes a creditorului recurent de a continua promovarea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale având ca obiect recuperarea unui debit inexistent în ceea ce o privește.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului- B împotriva sentinței civile nr.873/21.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./27.05.2008
Dact./28.05.2008
2 ex
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Maria Ofelia
