Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 414/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 414/
Ședința publică din data de 16 martie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1499/04.09.2008 și a încheierii de ședință din 04.12.2008, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1499/04.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar MANAGEMENT de orice îndatoriri și responsabilități; notificarea acestei sentințe debitorului, creditoarei AVAS, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 04.09.2008, lichidatorul judiciar Insolvency Management, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 774 pronunțată în ședința publică din data de 10.04.2008; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, că notificarea a fost publicată și în ziarul "Ziua de Vest" din data de 16.05.2008, conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
Astfel, judecătorul sindic, în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Prin încheierea de ședință din 04.12.2008, pronunțate în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de creditoarea AVAS și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1499/04.09.2008 pronunțată în dosarul - cu următorul alineat: Respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei,.
Tribunalul Timișa constatat în acest sens că AVAS - creditoare în dosarul de administrare a procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1499/04.09.2008, cu dispoziția privind cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, formulată în cauză.
Analizând cererea creditoarei și constatând că lichidatorul judiciar desemnat în cauză a solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale administratorului societății supuse proceduri, judecătorul sindic a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, respectiv completarea hotărârii pronunțate, și analizarea acestui capăt de cerere din raportul lichidatorului.
În acest sens s-a constatat că temeiul pentru care s-a cerut atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare este cel prevăzut de lit. d) art. 138 din Legea 85/2006, motivat de faptul că din ultima situație financiară anuală depusă la 31.12.1999 rezultă că societatea deținea active, ce nu au fost prezentate lichidatorului, astfel că vinovat de ajungerea în stare de insolvență este administratorul acesteia, pentru neținerea contabilității confirm legii și folosirea bunurilor societății în folos propriu.
Judecătorul sindic a constatat că această cerere a lichidatorului este neîntemeiată, reținând că răspunderea persoanelor cu funcții de conducere - care au administrat societatea comercială - are natura răspunderii civile delictuale dominată de principiile reglementate de art. 998 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitatea și culpa, că este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În plus, ca particularitate a răspunderii delictuale reglementate de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul de lege ce le enumără. Ori, în cauza de față nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul nu a relevat, prin rapoartele sale, că pârâtul s-a folosit de bunurile societății în interes propriu, că a făcut fapte de comerț în interese personal sub acoperirea persoanei juridice, că a deturnat sau ascuns o parte din activul societății sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici că a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării plăților sau că a dispus să se plătească cu preferință unii creditori în dauna celorlalți. Astfel, nu rezultă din probele administrate raportul de cauzalitate între starea de insolvență a debitoarei și activitatea administratorului pârât, iar dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent, dar, probatoriul administrat în speță nu a condus la concluzia întrunirii condițiilor arătate.
Pentru aceste considerente judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 04.12.2008 a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Prin recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 1499/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, AVAS a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea aspectelor învederate în cererea de recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, arătând că judecătorul sindic s-a pronunțat pe închiderea procedurii debitoarei cu consecința radierii acesteia, fără a se pronunța pe cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar.
AVAS arată că nerespectarea procedurii cade sub incidența prevederilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia întocmirea de acte procedurale cu neobservarea formelor legale atrage după sine nulitatea respectivelor acte, dacă prin aceasta s-a produs părților o vătămare. Arată că în cauză vătămarea este evidentă, că deși lichidatorul judiciar a identificat fapte de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostelor organe de conducere și a formulat cerere în acest sens, solicitând acoperirea întregului pasiv, judecătorul sindic nu s-a pronunțat pe acest aspect, vătămând drepturile creditorilor în cauză.
Prin recursul declarat împotriva încheierii din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, creditoarea AVAS Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În motivarea recursului s-a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă); când hotărâre este dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Creditoarea consideră că din actele depuse de către lichidatorul judiciar reies elemente de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostelor organe de conducere, menționând că în ultima situație financiară depusă la 31.12.1999 rezultă că societatea deținea active ce nu au fost prezentate lichidatorului. De asemenea, consideră că fostele organe de conducere sunt vinovate de fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006 - dispoziții aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2, art. 181 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității.
Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege, iar potrivit art. 73 alin. 2, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment a societății. Art. 11 alin. 4 din Legea 85/1991 republicată arată că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniului.
Se mai arată că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei aflate în insolvență.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
Recurenta invocă faptul că dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea.
Se mai arată că pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată potrivit art. 1082 cod civil raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006, că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, întrucât administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil coroborate cu art.1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, prin recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 1499/2008, recurenta a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, susținând că judecătorul sindic s-a pronunțat cu privire la închiderea procedurii insolvenței debitoarei, fără a se pronunța și asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de către lichidatorul judiciar.
Aceste susțineri sunt nefondate, deoarece prin încheierea de ședință din 04.12.2008 pronunțată în același dosar s-a admis cererea creditoarei recurente AVAS B și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței recurate cu alineatul referitor la respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei,.
Această cerere a fost respinsă cu motivarea că lichidatorul judiciar nu a relevat prin rapoartele sale de activitate existența faptelor prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, săvârșirea acestora de către administratorului debitoarei, precum și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, nefiind administrat de către lichidator în acest sens la dosar un probatoriu complet și pertinent.
Prin recursul declarat împotriva încheierii din 04.12.2008, creditoarea recurentă AVAS B s-a referit la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea 85/2006, în baza cărora, în opinia recurentei, se impune antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, cu trimitere și la alte acte normative decât legea specială în domeniu, și anume Legea insolvenței, nr. 85/2006, apreciindu-se în esență că în mod netemeinic și nelegal nu s-a dispus atragerea răspunderii administratorului.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului atât împotriva sentinței civile nr. 1499/4.09.2008, cât și a încheierii de ședință din 4.12.2008, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 1499/4.09.2008 și încheierii de ședință din 4.12.2008, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./23.03.2009
Dact./23.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
