Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 230/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 423
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -A
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 4770 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, G, G, - ROMANIAN SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GRUP EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Administrația Finanțelor Publice prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimații și G prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimaților si întâmpinare, în 5 exemplare. Totodată se arată lipsa de procedură cu intimatul, dovada procedurii de citare fiind restituită cu mențiunea " persoana citată, schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă".
Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 proc.civilă și apreciază procedura de citare cu intimatul îndeplinită.
Apărătorul intimaților si depune la dosar cerere prin care solicită ca toate actele de procedură cu intimatul să fie comunicate la sediul si Asociatii din B, str. C-tin nr. 159, sector 6.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimaților și arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și respingerea cererii intimaților privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților și solicită respingerea recursurilor formulate de recurente ca nefondate, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, depunând și dovada în acest sens.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4770/12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII- Comercială au fost respinse cererile creditorilor Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva pârâților, G, G,; a fost respinsă cererea lichidatorului judiciar GRUPT EXPERT de acordare a onorariului în sumă de 3.536 lei, ca neîntemeiată; a obligat creditoarele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către pârâții, și.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar a retinut ca principale cauze ale starii de insolventa emiterea unui bilet la ordin la data de 14.07.1995 prin care societatea debitoare s-a obligat sa achite suma de 1.980.000 USD la ordinul Luxemburg pana la data de 14.07.1998, bilet la ordin avalizat de - SA - Sucursala; nelivrarea bunurilor ori restituirea sumei de 1.000.000 USD de catre - 94 SRL si plata comisioanelor/dobanzilor aferente creditului in suma de 1.980.000 USD.
Prin contractul de vanzare - cumparare nr.41/03.03.1995 societatea debitoare a contractat cu societatea - A 94 SRL achizitionarea a 100 statii mobile pentru distribuire carburanti lichizi, plata statiilor urmând sa se efectueze in termen de 15 zile de la data la care urma sa se efectueze receptia si predarea statiilor catre cumparator -
societatea debitoare- aceasta garantand plata printr-un instrument bancar, potrivit art.VI din contract.
Pentru garantarea platii statiilor de benzina, societatea debitoare a solicitat de la se Sucursala un credit pentru garantarea platii, conform conditiilor stipulate in contractul nr 41/1995.
Prin conventia - angajament incheiata intre societatea debitoare si - SA- Sucursala aceasta din urma se obliga sa emita o garantie directa tip avalizare bilet la ordin, obiectul garantiei constituindu-l asigurarea sursei pentru plata statiilor de benzina, dupa receptia si primirea acestora de la - 94 SRL conform contractului nr 41/1995, insa numai pentru 50 statii de benzina. Valoarea creditului de garantie plata acordat de banca societatii debitoare a fost de 1.980.000 USD. Biletul la ordin emis in favoarea bancii de catre societatea debitoare a fost avalizat de catre paratul in numele - International SRL, constituind garantarea creditului primit de debitoare.
Potrivit art.IV din conventia angajament semnata cu - SA -Sucursala garantarea creditului de 1.980.000 USD a fost prevazuta si sub forma de gaj deposedare asupra bunurilor ce au facut obiectul contractului nr. 41/1995.
In data de 05.10.1995 societatea debitoare a primit in contul sau curent in valuta deschis la - SA- Sucursala din suma totala de 1.980.000 USD numai un credit in suma totala de 1.447.256,17 USD, diferenta fiind retinuta de banca pentru comisioane de risc, gestiune, cheltuieli diverse, etc.
Creditul primit de la banca a fost inregistrat in contabilitatea societatii debitoare in echivalent lei la cursul din data de 5.10.1995.
Potrivit inscrisurilor analizate de catre expertul contabil, banca a retras si acordat societatii - 94 SRL, in aceeasi zi de 5.10.1995, pe baza unei facturi proforma intocmita de o firma liberiana suma de 1.000.000 USD din creditul total de 1.447.256,17 USD, respectarea obligatiei de predare a statiilor de catre societatea vanzatoare si, corelat, efectuarea receptiei cu semnatura de primire pentru societatea debitoare.
Raportat la inscrisurile mentionate, instanta a reținut ca retragerea sumei de 1.000.000 USD s-a facut de catre banca cu nerespectarea conventie - angajament si a contractului nr.41/1995 prin care s-a stipulat ca plata celor 50 statii de benzina, sa se efectueze in termen de 15 zile de la efectuarea formalitatilor vamale si de receptie, cu semnaturi de primire a bunurilor de catre debitoare- cumparatoare si sa existe constituit gaj asupra bunurilor.
In baza examinarii actelor si documentelor financiar contabile ale societatii debitoare expertul contabil a aratat ca nu a identificat operatiuni vamale, taxe, comisioane si TV A in vama si nici receptia cu semnatura de primire pentru cele 50 statii de benzina, astfel incat prin retragerea sumei de 1.000.000 USD (si a dobanzilor si comisioanelor percepute) banca nu a respectat obiectul si destinatia creditului acordat societatii debitoare, determinand in mod inevitabil incetarea de plati a societatii.
Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art 138 lit a din legea 85/1 006 (fost art 124 din legea 64/1995), instanta retine ca bunurile societatii debitoare - valori materiale de natura mijloacelor fixe si obiecte de inventar - au fost preluate de catre lichidatorul judiciar pentru a fi valorificate in vederea platii creantelor inscrise la masa credala.
Din inventarul de predare rezulta ca debitoarea nu a instrainat bunuri din patrimoniul sau in perioada premergatoare intrarii societatii in faliment. Bunurile evaluate au fost valorificate in cadrul procedurii de catre lichidatorul judiciar, obtinanduse incasari in suma de 2.053.049.868 lei ROL. de benzina ce au format obiectul contractului de vanzare cumparare nr 41/1995 nu au fost livrate societatii debitoare astfel incat cu privire la acestea nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 138 lit a din lege.
Faptul ca la creditul acordat de - SA - Sucursala s-au platit de catre paratul comision in suma de 69.300USD societatii intermediare Boyer SA, precum si dobanzi in suma de 561.500 USD catre Luxemburg, inainte de utilizarea creditului -conform sustinerilor lichidatorului judiciar preluata de creditori-nu se constituie in fapta prevazuta de art.138 lit f din lege, aspect care ar fi presupus obtinerea unor lichiditati si contracte in conditii defavorabile societatii de natura sa atraga consecinte grave asupra activitatii societatii, or platile au fost efectuate ulterior acordarii creditului si in luarea in considerare a clauzelor inserate in contract.
Asupra incidentei in cauza a dispozitiilor art 138 lit d din Legea 85/2006 instanta retine din probele administrate in cauza si concluziile expertului contabil ca de la infiintare si pana la predarea catre lichidatorul judiciar societatea debitoare a organizat si condus contabilitatea contabilitatii in partida dubla cu aplicarea sistemului informatic la nivelul perioadei 1995 - 1999 printr-un compartiment distinct condus de un director economic. Registrele de contabilitate au fost tinute in concordanta cu destinatia acestora, fiind completate in mod ordonat, semestrial si anual societatea a intocmit situatiile financiare (bilant contabil, cont de profit si pierderi cu anexe) predate in termen legal organelor abilitate. anuale pentru perioada 1995 - 1997 au fost verificate de catre comisia de cenzori si auditori financiari care au constatat ca acestea au fost regulamentar intocmite si reprezinta o imagine fidela a societatii la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar. Expertiza contabila a concluzionat ca societatea debitoare a organizat si condus contabilitatea in conformitate cu prevederile legii 82/1991 cu modificarile ulterioare.
Neinregistrarea capitalului social real in evidentele contabile la data cand a fost depus bilantul contabil pe semestrul I al anului 1998 si balanta de verificare de la 30.09.1998 conform sustinerilor expertului contabil - desemnata pentru a analiza cauzele care au condus societatea debitoare la starea de insolventa - nu a fost de natura sa cauzeze starea de insolventa a societatii debitoare, astfel incat sa rezulte incidenta dispozitiilor art.138 lit d din lege.
In consecinta, instanta apreciaza ca nu sunt incidente in cauza nici dispozitiile art.138 lit d din legea 85/2006.
Imprejurarea ca desi paratii cunosteau de la finele anului 1995 intrarea iminenta a societatii debitoare in incetare de plati si au dispus continuarea activitatii societatii debitoare a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolventa nu se contituie in fapta prevazuta de art 138 lit c din legea -, conditia pentru existenta acestei fapte nefiind probata in sensul ca paratii au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare.
Astfel, nu este suficient ca paratii sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea ca au dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, fapt neprobat in speta.
a se face dovada savarsirii acestor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt ca nu au putut fi acoperite toate creantele in urma lichidarii.
Afirmatia creditoarei că potrivit art. 1082 cod civil si art 374 Cod comercial culpa paratilor este prezumată, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primita intrucat natura juridica a raspunderii administratorului societatii atrasa in conformitate cu art 138 din lege poate fi una contractuala atunci cand este rezultatul unei obligatii derivand din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotararea adunarii generale si este acceptat prin semnarea in Registrul Comertului, ceea ce nu s-a probat in speta.
Doar in raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementarile referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandateaza pe administrator sa o reprezinte si sa o angajeze in relatiile cu terti. In privinta relatiilor cu tertii, nu sunt aplicabile regulile referitoare la mandate, tertii fiind straini de raportul (contractual) stabilit intre societate si administrator.
De altfel, nu orice deficienta de natura manageriala este de natura a conduce la stabilirea raspunderii organelor de conducere, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti.
In consecinta judecatorul sindic apreciaza ca nu sunt elemente care sa poata fi incadrate in situatiile prevazute de art.138 lit a) -d) precum si f)-g) din Legea 85/2006 (fost art.124 din legea 64/1995).
In conformitate cu prevederile art. 138 din legea insolventei, instanta poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat societatii debitoare starea de incetare de plati.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savarsirea faptelor prevazute de articolul mentionat in sarcina paratilor, asa cum au solicitat creditorii, astfel ca instanta va respinge cererile formulate, ca neintemeiate.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 1.
Recursul S vizează, în esență, următoarele aspecte:
Din actele depuse la dosar și analiza lichidatorului judiciar se poate constata că în cauză erau incidente dispozițiile art.124 din Legea nr.64/1995 (actual art.138 din Legea nr.85/2006).
Astfel, se arată că societatea era în încetare de plăți încă din anul 1995, astfel cum rezultă din bilanțul încheiat la finele anului, când s-au înregistrat pierderi de 680.074.000 lei și care au crescut până la suma de 83.645.906.454 lei, ceea ce a dus la lipsa de disponibilități în cont, faptele încadrându-se în disp. art.124 lit.c din lege.
Se mai arată că organele de conducere ale debitoarei au dispus ca sumele obținute din convenția angajament încheiată în numele societății cu SA să fie folosite în folosul propriu și al altor societăți în care asociații - SA îndeplineau funcții de conducere, în cauză fiind astfel aplicabile disp. art.124 li.a, b din Legea nr.64/1995 republicată.
În opinia recurentei și faptul că s-a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți, în cauză fiind aplicabile disp. art.124 lit.c) din Legea nr.64/1995 republicată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a avut în vedere numai concluziile raportului de expertiză contabilă, fără să țină seama de obiecțiunile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la aceasta.
În opinia recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, indiferent de faptul că intimații au încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau gestionarea cu atenție patrimoniului și activității, se fac vinovați de încălcarea legii.
Formularea unei cereri întemeiate pe disp. Legii nr.85/2006 pentru stabilirea stării de insolvență nu este o opțiune a debitorului, prin reprezentanții săi legali, ci o obligație pe care aceștia nu-l pot încălca.
Se mai arată că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
În ceea ce privește obligarea S la plata cheltuielilor de judecată către pârâți se arată că hotărârea recurată a fost dată cu neobservarea prevederilor Legii nr.85/2006 privind calitatea procesuală concursuală a creditorilor implicați în procedură și caracterul special al răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății aflate în stare de faliment și fără a cenzura în nici un fel mărimea semnificativă a onorariului avocațial solicitat.
În opinia recurentei, cererea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei reprezintă o sesizare făcută judecătorului sindic într-o procedură concursuală în care o eventuală stabilire a răspunderii profită tuturor creditorilor.
Motivele de recurs invocate de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 sunt, în esență, următoarele:
Art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 prevede că răspunderea intervine și în cazul în care administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți.
În opinia recurentei reprezentanții societății aveau obligația legală să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 în termenul de 30 de zile prevăzut de lege și nu să dispună în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți.
Din modul în care a fost conceput textul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 rezultă că simplul fapt că aceștia au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civilă obișnuită. Cupa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Se critică și acordarea cheltuielilor de judecată către pârâți, solicitarea acestora fiind nejustificată în raport cu fondul cauzei, având în vedere că debitoarea figurează cu debite restante mari față de bugetul de stat, iar creditoarea nu a făcut nimic altceva decât să acționeze pentru aducerea la îndeplinire a competențelor legale ce-i revin.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Ambele recurente susțin, în mod greșit, faptul că răspunderea instituită de disp. art.137 din Legea nr.85/2006 are natură civilă contractuală, culpa fiind prezumată.
Astfel, cum a reținut și judecătorul sindic și astfel cum practica judiciară a statuat în mod unitar răspunderea reglementată de art.137 din Legea nr.85/2006 are o natură juridică delictuală, având un caracter special. Ca atare, pentru a fi angajată această răspundere trebuie întrunite cumulativ condițiile prev. de dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția.
Cele două creditoare invocă situațiile prev. de art.138 lit.a - d), precum și f-g) din Legea nr.85/2006, fără a indica în mod concret în ce modalitate faptele imputate intimaților au dus la falimentul societății debitoare, dacă aceste fapte au determinat incapacitatea de plată.
Lichidatorul judiciar a reținut ca principale cauze ale stării de insolvență emiterea biletului la ordin din data de 14.07.1995 prin care debitoarea s-a obligat să achite suma de 1.980.000 USD la ordinul Luxemburg, bilet avalizat de - SA; precum și nelivrarea bunurilor ori restituirea sumei de 1.000.000 USD de către - 94 SRL, precum și plata comisioanelor și dobânzilor aferente creditului.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.137 din lege raportate la activitatea desfășurată de reprezentanții legali ai societății începând cu data contractării creditului de la - SA.
Nu a rezultat faptul că intimații pârâți au folosit bunurile ori creditele societății în folos propriu; de altfel nici una dintre cele două creditoare nu a indicat în mod concret care sunt acele bunuri presupus a fi folosite, de unde rezultă acest lucru și dacă această faptă a determinat starea de insolvență.
Expertiza contabilă dispusă în cauza nu a evidențiat nici o neregulă cu privire la modul în care a fost operată evidența contabilă a societății, neregulă de natură să determine falimentul societății.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea celor două creditoare la plata cheltuielilor de judecată, cererea a fost admisă în mod legal având în vedere aplicabilitatea disp. art.274 pr.civ, singurul criteriu avut în vedere pentru plata acestor cheltuieli fiind ca partea de la care se solicită aceste cheltuieli să cadă în pretenții (evident să fie și dovedite).
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
În temeiul art.274 pr.civ. va obliga recurentele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de către intimatul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursurile formulate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B împotriva sentinței comerciale nr.4770 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, G, G, - ROMANIAN SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GRUP EXPERT, ca nefondate.
Obligă recurenții în solidar, la plata sumei de 8.895,49 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4.04.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
Red.Jud. - 14.04.2008
Tehnored. - 22.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
