Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 463/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 424
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI I împotriva sentinței comerciale nr.72 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct. 2. proc.civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.72/11.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII- Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor reprezentat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva pârâtului; s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL, radierea acesteia din registrul comerțului și plata onorariului și a cheltuielilor de procedură către lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din legea 85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe langă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de raspundere: persoanele care au savarșit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoană juridică, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Faptele ilicite savârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a-g ale art.138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt raspunzatori civil, membrii organelor de conducere "care au cauzat" stare de insolvență prin una din faptele enumerate.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art 138 lit. c și d) din lege, fară să facă dovada săvarșirii de către parat a faptelor respective.
Potrivit art. 138 din Legea 85/2006judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:.c)au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica, la incetare de plati; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Din informațiile furnizate de ORC B și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâtul a fost administratorul debitoarei.
In conformitate cu prevederile art.1169 civil creditoarea trebuia sa dovedeasca ca paratul a savarsit faptele mentionate mai sus.
Din continutul cererii formulate in contradictoriu cu paratul rezulta ca reclamanta se rezuma in general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea raspunderii in conditiile art. 138 din Legea85/2006fara sa arate in concret care sunt faptele care se incadreaza in aceste dispozitii.
Reclamanta nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legatura de cauzalitate dintre incalcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr.82/1991republicata) și starea de insolventa a debitoarei.
unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre conditiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art.138.
Instanta trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere civila.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea85/2006si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin savarsirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exibibile.
Din cererea formulata, asa cum s-a mentionat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de catre parat si starea de insolventa a debitoarei.
Or, în speță, reclamantul creditor, a făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, rară a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art 138 lit. c) din lege, astfel ca va fi respinsa.
Cu privire la fapta prevazută la art.138 lit d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul u ținut o contabilitate fictivă și au facut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a tinut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevazute de art.28 din Legea-în termenul prevazut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Asadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.
de cele mentionate tribunalul a respins ca neintemeiata cererea formulata de comitetul creditorilor, in baza disp. art. 138 lit. c și d din lege.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. în esență pentru următoarele motive:
Societatea debitoare a inregistrat pierderi
si cu toate acestea pana la data dizolvarii de drept a acesteia, paratul nu au depus cerere de deschidere a procedurii, ci a continuat activitatea avand in vedere interesul personal.
De altfel, dezinteresul administratorului, de buna desfasurare a activitatii economice a societatii, este evident, având in vedere că a fost declansata procedura de dizolvare de catre Registrul ComertuluI pentru nepreschimbarea certificatului de inmatriculare si nedepunerea bilanturilor contabile. Aceasta pasivitate a administratorilor a dus in final la cresterea pasivului societatii, fapt ce a prejudiciat institutia noastra, bugetul statului neincasand impozitele si taxele la care era indrituit conform legii.
Indiferent de cauza instalarii starii de insolventa, administratorul aveau obligatia fie de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economica, fie de a aplica prevederile art. 27 din Legeanr.85/2006si anume de a se adresa instantei cu o cerere pentru deschidere a procedurii insolventei.
Raspunderea membrilor organelor de conducere ale societatii ajunse in incetare de plati asa cum este reglementata de prevederile art. 138 din Legea85/2006este o raspundere speciala, care pune la indemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Pe timpul desfasurarii procedurii insolventei, administratorul societatii nu a depus la dosarul cauzei actele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt ce ne duce la concluzia ca nu a tinut o contabilitate in conformitate cu legea și că a făcut să dispară documentele contabile ce refuza să le pună la dispoziția lichidatorului judiciar.
Fostului administrator al debitoarei ii sunt aplicabile dispozitiile art.138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006, intrucat conform art. 10 alin. (1) din Legea contabilitatii, raspunderea pentru organizarea si conducerea activitatii revine administratorului. Faptul ca institutia noastra, in calitate sa de creditor, este in situatia imposibilitatii recuperarii sumei cu care s-a inscris la masa credala, constituie o premisa absolut suficienta pentru a determina instanta de judecata sa oblige persoana responsabila la plata.
Faptele enumerate de art.138 atrag raspunderea civila delictuala speciala a conducatorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la starea de insolventa a societatii si este o stare de fapt care se asociaza cu actiunea sau omisiunea delictuoasa a conducatorilor ei pentru a fundamenta raspunderea lor pentru pasivul societatii.
Din formularea textului rezulta ca sunt raspunzatori pecuniar, in temeiul art. 138, membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate la lit.a- sugereaza in primul rand existenta raportului de cauzalitate intre fapta personala si prejudiciul suferit de averea debitorului si consecutiv de creditori, dar totodata si aplicarea textului chiar si in situatia in care fapta a constituit numai o conditie favorabila pentru realizarea efectului.
DGFP Ias uferit un prejudiciu a carui existenta certa este stabilita prin constatarea de catre Tribunalul Baf aptului ca debitoarea a ajuns in incetare de plati si ca impotriva acesteia a fost declansata procedura falimentului.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea instituită de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 are natura unei răspunderi civile delictuale și nu contractuale, cum susține recurenta, condițiile de angajare a acestei răspunderi fiind prev. de art.998 - 999 Cod civil. Trebuie întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale: fapta, vinovăția, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Recurenta invocă aspecte teoretice privind aplicarea dispozițiilor art.138 din lege, fără a arăta în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții.
Astfel, se afirmă că debitoarea a înregistrat pierderi și cu toate acestea, până la data dizolvării de drept, intimatul nu a depus cerere de deschidere a procedurii, ci a continuat activitatea în interes personal.
Din nici unul dintre înscrisurile aflate la dosar, inclusiv rapoartele lichidatorului judiciar, nu se reține vreo faptă de această natură în sarcina intimatului.
Recurenta susține, în motivele recurs, că administratorul avea obligația de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economică, obligație legală neexistentă în nici un text de lege.
Se mai susține că debitoarea nu a depus bilanțurile contabile, declarațiile lunare, precum și celelalte contabile, fără a arăta dacă această omisiune a fost cauza care a dus la starea de insolvență a societății.
În lipsa unor probe certe, împrejurarea că debitorul nu a depus actele prev. de art.28 din Legea nr.85/2006, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu echivalează cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea conform legii.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI I împotriva sentinței comerciale nr.72 din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 4.04.2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
Red.Jud. - 14.04.2008
Tehnored. - 16.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
