Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA Nr. 426/
Ședința publică de la 19 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea AVAS B, cu sediul in--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.600 din 11.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr- al Tribunalului G, în contradictoriu cu intimatii SC SRL G-prin lichidator judiciar I, și C de pe lângă Tribunalul Galați.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar,iar prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Creditoarea a formulat cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale față de fostul administrator, în conformitate cu disp.art.138 al.1 lit.d din Legea 85/2006 motivat prin faptul că a refuzat sistematic predarea documentelor financiare contabile, aceasta încercând evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei. A mai arătat că aceasta nu s-a conformat prevederilor legale în sensul de a prezenta lichidatorului înscrisurile prev. de art.35 din Legea 85/2006.
Creditoarea nu a recuperat nimic în cursul procedurii, creanța sa fiind în sumă de 449,43 lei.
A precizat că fostul administrator nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, nerespectând Legea 31/1990 și Legea 82/1991.
Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauza de față.
Prin sentința comercială nr.600/2006 Tribunalul Galația respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale privind pe administratorul, ca nefondată.
A fost admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, în calitate de lichidator al debitoarei SRL G aflat în procedură de faliment și a dispus în temeiul art.131 din Legea 85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL
S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SRL
S-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Conform art.136 din Legea 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art.136 din Legea 85/2006 s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorului, lichidatorului judiciar, P G și C de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
A fost aprobat decontul de cheltuieli.
S-a dispus plata către lichidator a sumei de 2125,3 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de lichidare din fondul special.
S-a reținut că în ceea ce privește cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății conform art.138 al.1 lit.d din legea 85/2006, instanța o consideră nefondată.
Potrivit disp.art.138 al.1 lit. fapta constă în aceea că administratorul a ținut o evidență contabilă fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
În cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către fostul administrator a celor trei situații alternative.
Simplu fapt că nu a mai ținut evidențele contabile, documentele nefiind publice sau faptul că nu a prezentat aceste evidențe lichidatorului, nu poate conduce la concluzia că în cauză ar trebui antrenată răspunderea lui patrimonială în lipsa întrunirii cumulative a celor patru condiții: prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă, caracter ilicit al faptei.
Faptele enumerate la litera d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, care se impune a fi dovedită prin probatorii în cazul fiecărei persoane considerate răspunzătoare.
Chiar dacă s-ar putea imputa administratorului unele greșeli de gestiune sau în aplicarea legii contabilității, acestea echivalează cu o contabilitate fictivă, constatându-se că la data de 21.03.2008 lichidatorul judiciar I desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei C SRL Gas olicitat prin raportul final să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului, care nu dispune de sume care să fie distribuite creditorilor.
Prin sentința nr.582/15.XI.2006 a fost deschisă procedura concursuală și s-a întocmit și comunicat notificarea în condițiile art.61 și 107 din Legea nr.85/2006.
În temeiul art.131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
A fost admis decontul de cheltuieli în raport cu împrejurarea că prin sentința comercială nr.582/15.XI.2006 s-a stabilit o retribuție de 500 lei lunar la care se adaugă cheltuielile cu taxa de timbru judiciar și celelalte cheltuieli.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs S prin reprezentanții săi legali, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Greșit nu a fost admisă în totalitate cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri și nu a fost obligată fosta conducere să suporte din averea proprie sumele reprezentând creanțele nerecuperate de la debitor în cadrul procedurii de faliment.
Nu au fost corect apreciate de către instanță împrejurările care au determinat insolvența societății și nu s-a reținut că acestea sunt imputabile administratorului social, respectiv intimatului pârât.
O asemenea abordare a cauzei este lipsită de clarviziunea specifică obiectivității desfășurării unei activități judiciare și în condițiile în care bugetul statului este cel păgubit de reaua-credință a unor contribuabili, soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Faptul că administratorul societății a desfășurat o activitate nocivă societății demonstrat prin aceea că la momentul închiderii procedurii, după valorificarea întregului patrimoniu al debitoarei, creditorii nu au putut să fie îndestulați, este semnificativ.
Recurenta în calitate de creditoare este în imposibilitate de a recupera creditul ceea ce impune ca persoanele vizate de aducerea societății în insolvență să fie obligată la plată.
În cauză nu s-a observat că sunt aplicabile disp.art.137 lit.d deoarece din informațiile obținute de la lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația păstrării documentelor contabile conform prevederilor legale în materie a suferit un prejudiciu în valoare de 449,43 Ron în raport cu care se impune obligarea la plata în cauză, a fostei conduceri a debitoarei fiind îndeplinite disp.art.35 alin.3 și 4 din Decretul nr. 31/1954, art.137 din legea 64/1995 și art.137 alin.1 lit.d și f din Legea 65/1997 ceea ce nu s-a observat dintr-o eroare a instanței de fond.
Recursul de față este nefondat.
Instanța de fond printr-o temeinică și legală interpretare a probelor în cauza de față cu respectarea disp.art.138 al.1 lit.d din Legea 85/1990, art.35 din aceeași lege, a Legii 31/1990 și a Legii 82/1991, a pronunțat în cauză o soluție corectă și complet motivată.
Potrivit disp.art.138 din Legea 85/2006 alin.1 lit.d administratorul poate fi obligat la plată dacă a ținut o evidență contabilă fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Ori în cauză nu rezultă asemenea situații de fapt din conținutul probelor complet și corect administrate de către instanță.
Instanța motivează, precizând că simplul fapt că administratorul nu a mai ținut evidențele contabile, documentele nefiind predate sau că nu a prezentat evidențele contabile nu poate conduce la concluzia că în cauză sunt întrunite condițiile cumulative pentru antrenarea răspunderea patrimonială.
Există de necontestat un prejudiciu cert suportat de către recurentă în limita sumei pretinse însă nu s-a probat în cauză culpa fostei conduceri și raportul de cauzalitate care trebuie să existe între activitatea culpabilă și producerea prejudiciului prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Ori faptele enumerate la litera d se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, ceea ce nu s-a probat în cauză.
Greșelile comise de către fostul administrator în gestiune sau aplicarea legii contabilității nu echivalează cu ținerea unei contabilități fictive.
La 21.03.2008 lichidatorul judiciar a solicitat prin conținutul raportului final să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului ce nu deține bunuri în patrimoniul său și cum pentru continuarea procedurii niciunul din creditori nu a oferit sumele necesare în cauză, s-a făcut corect aplicarea art.131 din Legea 85/2006 și s-a dispus legal închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Rezultă că motivele de recurs invocate în cauză sunt infirmate prin conținutul probelor administrate, rezultând că în conformitate cu art.312 Cod pr.civ. se impune respingerea lor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către creditoarea AVAS B, cu sediul in--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.600 din 11.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic in dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 August 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/09.09.2009/6 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
