Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 436
Ședința publică din 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S‑a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1 împotriva încheierii nr. 511/21.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată, prin lichidator Business, cu sediul în T,-, etaj 7, în vederea pronunțării.
S‑a făcut referatul cauzei în sensul că mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților sunt consemnate în încheierea din data de 13.05.2008 ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când,
CURTEA,
Constatând că prin încheierea nr. 511/21.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a respins cererea formulată de Comitetul Creditorilor - prin mandatar, B, pentru autorizarea introducerii acțiunii prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a respins ca fiind străină cauzei deduse judecății cererea formulată de Comitetul Creditorilor pentru a lua act de hotărârea Adunării Creditorilor din 3.06.2006 și a Comitetului Creditorilor din data de 19.06.2007, avându-se în vedere că cererea pentru administrarea probei cu expertiza tehnică, în fond după casare, a făcut obiectul dosarului nr-, stabilindu‑se că:
Potrivit art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă acesta amenință să se prescrie;
Acțiunea formulată de creditor nu se încadrează în această situație, întrucât lichidatorul judiciar a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei și după întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar a întocmit un raport privind oportunitatea atragerii răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, din documentele analizate, rezultând că în nici unul din cazuri nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei, lipsind legătura de cauzalitate dintre faptele conducătorilor și starea de insolvență în care a ajuns societatea;
A doua condiție prevăzută de art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței, referitoare la situația când lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea în răspundere, de asemenea nu este îndeplinită având în vedere că lichidatorul judiciar a stabilit în mod clar că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei;
De altfel, luând în calcul data începerii curgerii termenului de prescripție de trei ani, ca fiind aceea a depunerii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus societatea în stare de insolvență, se constată că termenul de 3 ani, astfel cum este prevăzut la art. 139 din Legea insolvenței, este cu mult depășit, o cerere întemeiată pe art. 138, anterior 137 din Legea nr. 64/1995, este prescrisă după împlinirea celor trei ani de la data depunerii raportului lichidatorului în care au fost prezentate cauzele și împrejurările care au dus societatea în încetare de plăți, încă din faza de reorganizare judiciară a societății, astfel că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, creditoarea sau Comitetul Creditorilor au avut indiciile necesare și posibilitatea neîngrădită de a introduce o acțiune în atragerea răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor considerate vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, fără a fi necesară o autorizare dată de judecătorul sindic;
Creditoarea, abia prin înscrisul depus prin Serviciul Registratură la data de 3.07.2007, în calitate de mandatar al Comitetului Creditorilor, a cerut autorizarea pentru introducerea acțiunii și având în vedere că lichidatorul judiciar a stabilit cu exactitate factorii care au condus la starea de insolvență a debitoarei, factori de natură economică, iar creditorul mandatat de Comitet nu și‑a motivat în fapt cererea, nu arătat împotriva căror persoane vrea să formuleze acțiunea, nu a indicat dacă persoanele afirmativ vinovate au săvârșit vreuna din faptele ilicite expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței, cu atât mai puțin nu a indicat existența răspunderii delictuale speciale, se apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 3 din Legea insolvenței.
În ce privește cererea de a se lua act de hotărârea Adunării Creditorilor din 3.10.2006 și a Comitetului Creditorilor din 19.06.2007 respectiv, în susținerea cererii să fie efectuată o expertiză de specialitate iar contravaloarea onorariului expertului să fie suportată din pasivul debitoarei SC SA și să se insereze acest aspect în hotărârea ce urmează a se pronunța, acest petit se constată a fi străin primelor două, deduse judecății.
Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, creditoarea care a solicitat admiterea recursului, criticând încheierea pronunțată de prima instanță, prin judecător sindic, pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât s-a respins cererea formulată de Comitetul Creditorilor, prin mandatar, de obținere a autorizării judecătorului sindic în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și de a lua act de hotărârea Adunării Creditorilor din data de 3.10.2006 și a Comitetului Creditorilor din data de 19.06.2007, respectiv în susținerea cererii să fie efectuată o expertiză de specialitate, iar contravaloarea onorariului expertului, să fie suportată din pasivul debitoarei precum și să însereze acest aspect în hotărârea pe care urma să o pronunțe, cu motivarea că:
Recursul declarat nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri ce nu poate fi atacată cu apel, astfel încât instanța de recurs are posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cod procedură civilă;
Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), analizând în mod eronat cererea formulată de Comitetul Creditorilor care a solicitat autorizarea de a formula cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cerere legală având în vedere că lichidatorul judiciar nu a formulat o astfel de cerere, aceasta fiind premergătoare formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale care nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului, dar cererea de autorizare a creditoarei a fost respinsă de judecătorul sindic acesta antepronunțându-se pe o excepție de fond, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție nepusă în discuția părților și inadmisibilă întrucât a fost invocată într-o cerere premergătoare fondului dreptului neavând legătură cu acesta;
Potrivit tezei 1 art. 139, termenul de la care începe să curgă termenul de prescripție, este data de la care creditorii au cunoscut sau trebuiau să cunoască persoana care a cauzat starea de insolvență, dar acest termen nici nu a început să curgă deoarece la dosar nu există un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce au cauzat starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar recunoscând că nu a putut întocmi un astfel de raport, având în vedere imposibilitatea fizică de a analiza arhiva impresionantă a debitoarei;
Data la care creditorii au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, este, data la care lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au produs starea de insolvență a debitoarei, respectiv 27.12.2004, iar data formulării de către Comitetul Creditorilor a cererii de autorizare fiind 19.06.2007, rezultă că termenul de prescripție de trei ani nu este îndeplinit;
Dacă judecătorul sindic ar fi lecturat decizia de casare pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, ar fi realizat că prezenta cerere a creditorilor a fost condiționată de către instanța de control judiciar, de stabilirea cadrului procesual, ori prin cererea depusă la dosar de către Comitetul Creditorilor, se stabilește cadrul procesual, respectiv inițierea unei cereri întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care respectiva cerere este admisibilă în această fază procesuală.
Văzând că debitoarea intimată, prin lichidator Business, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că:
Deciziile luate de Comitetul creditorilor în data de 19.06.2007 sunt nelegale, neîntrunind majoritatea legală, în condițiile în care neexprimarea votului de către un creditor nu poate fi considerată vot pentru luarea deciziilor;
În speță nu există nici una din situațiile reglementate de art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 deoarece lichidatorul a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care condus la apariția insolvenței și a arătat că nu există fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din lege, astfel că nu a omis, ci nu trebuia, să formuleze acțiunea;
Judecătorul sindic nu s‑a pronunțat pe o eventuală excepție a prescripției, ci pe fond, posibilitatea prescripției fiind analizată numai ca și condiție a acordării autorizației de formulare a acțiunii;
În privința efectuării expertizei de specialitate există autoritate de lucru judecat aceasta fiind respinsă anterior prin încheierea nr. 290/14.06.2007, rămasă irevocabilă.
Reținând că potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în baza căreia judecătorul-sindic să poată dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă textul de lege amenință să se prescrie,
Considerând că în condițiile în care lichidatorul judiciar nu a omis să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului și nici nu a omis să formuleze acțiunea, ci a susținut că nu există temeiuri pentru aceasta, refuzul acordării autorizației de a introduce acțiunea, este justificat și trebuie exprimat anterior formulării cererii de angajare a răspunderii, în faza de verificare a condițiilor de admisibilitate a acesteia,
Reținând că prima instanță a soluționat cauza pe fond, chiar dacă, a făcut și o motivare bazată pe prescripția dreptului la acțiune care, în mod necontestat nu a fost pusă în discuția părților,
Considerând că în măsura în care, pe fond, soluția este corectă nepunerea în discuție a excepției prescripției nu este de natură a leza drepturile procesuale ale părților, invocarea acesteia fiind lipsită de interes,
Că în ce privește cererea de a lua act de mandatarea creditoarei recurente în vederea formulării cererii de angajare a răspunderii și de hotărârea Comitetului creditorilor ca în susținerea cererii să fie efectuată o expertiză de specialitate, cu suportarea onorariului din pasivul debitoarei, acestea exced cadrului procesual dat de obiectul prezentei cauze, vizând aspecte ce țin de soluționarea cererii de angajare a răspunderii, inadmisibilă în speță,
Că prin urmare, fiind neîntemeiat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B -, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, sector 1 împotriva încheierii nr. 511/21.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș privind pe debitoarea intimată, prin lichidator Business, cu sediul în T,-,.7.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./Tehnored. /
2 ex./20.06.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
