Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 437
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Saftiuc
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-administrator, împotriva sentinței civile nr. 2069/F din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare, când a răspuns pentru intimata-creditoare N consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Consilier juridic arată că nu mai are cereri de formulat la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că singurul vinovat de neplata datoriilor la bugetul de stat este fostul administrator al societății, lichidatorul judiciar refuzând aplicarea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
În concluzie, având în vedere susținerile din întâmpinare, solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 2069/F/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă cererea de atragere a răspunderii persoanelor formulată de creditoarea N și s-a dispus ca pârâtul să suporte pasivul debitoarei SC" TOTAL" SRL Tg. N în sumă de 32.525 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar și din concluziile lichidatorului judiciar menționate în raportul întocmit în temeiul art. 59, rezultă fostul administrator de fapt se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență.
Acesta a administrat societatea în perioada 24.09.2001-22.09.2003, respectiv de la data întocmirii procurii menționate mai sus până la data întocmirii actului adițional prin care s-a retras din societate și a fost numit administrator (fila 133). împotriva acestuia din urmă lichidatorul judiciar a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 147 din nr. 85/2006, dar Inspectoratul de Poliție al Județului Gap ropus neînceperea urmăririi penale împotriva fostului administrator, în baza art. 10 lit. d Codul d e procedură penală ( fila 187 ).
Din declarația fostului administrator ( filele 135-136 ), dar și din verificările efectuate de lichidatorul judiciar și organele de cercetare penală rezultă că preluarea societății de către a fost fictivă, în realitate, pârâtul rămânând în posesia ștampilei și a tuturor documentelor societății.
Faptul că pârâtul a administrat societatea în perioada 2001-2003 rezultă și din înscrisurile depuse la organele fiscale precum și procesul verbal de control din data de 25.08.2003 care sunt semnate de. De altfel, acesta a recunoscut că a condus activitatea societății, dar susținerile sale legate de inexistența faptelor ce a condus debitoarea la insolvență sunt infirmate de probele administrate în cauză.
In raportul întocmit în temeiul art. 59 lichidatorul judiciar a concluzionat că starea de insolvență s-a datorat pârâtului care nu a ținut nici o evidență contabilă și nu a achitat nimic din creanța fiscală înregistrată de fapt în perioada cât acesta a administrat societatea.
Și din înscrisurile depuse de creditoare, inclusiv procesul verbal din data de 25.08.2003 întocmit de organele de control din cadrul Direcției de Control Fiscal N rezultă că pârâtul a încălcat normele privind organizarea și ținerea evidenței contabile, fapte menționate la art. 138 alin 1 lit. d din nr. 85/2006. Acesta a calculat eronat impozitul pe profit și nu a achitat nimic către buget, astfel că au fost calculate accesorii conform legislației fiscale. De asemenea, nu a depus deconturile TVA aferente perioadei februarie 2002-iunie 2003 și a înregistrat greșit TVA colectat de pe o factură către o societate cu care a avut raporturi juridice, factură ce reprezenta un retur de marfa ( fila 103 ). Pentru neplata la termen s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere care au condus la majorarea debitului și, implicit a prejudiciului adus societății.
Între faptele prezentate și prejudiciul suferit de creditoare existând un evident raport de cauzalitate, instanța urmează să admită cererea de atragere a răspunderii personale a fostului administrator de fapt și să-oblige la plata pasivului, conform tabelului definitiv consolidat.
Afirmațiile lichidatorului judiciar legate de faptul că pârâtul nu
ăspunde patrimonial deoarece nu fost decât un mandatar al administratorului de drept, nu au nici o relevanță pentru următoarele motive: pârâtul a administrat în fapt societatea; răspunderea instituită de art. 138 este o răspundere personală, delictuală; raportul de cauzalitate între prejudiciul adus direct societății și, indirect, creditorilor a fost dovedit și argumentat prin cele susmenționate; dispozițiile art. 138 se aplică nu numai membrilor organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, ci și oricărei persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul. În motivarea recursului se susține că instanța de fond atras răspunderea sa pentru anii 2001 - 2003, perioadă în care era în vigoare legea nr. 64/1995 care în art. 124 reglementa modalitatea de atragere răspunderii personale a membrilor organelor de conducere - directori, administratori, cenzori - care au contribuit la ajungerea societății în starea de insolvență prin comiterea faptelor enumerate în alin. 1 lit. a - Răspunderea altor persoane decât membrii organelor de conducere sau supraveghere a fost introdusă după anul 2003.
Mai susține că au fost interpretate greșit prevederile legale care reglementează și aplicarea legii în timp.
Intimata Naf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține că formulat cererea de atragere a răspunderii la data de 19.03.2005, când art. 137 din legea nr. 64/1995 prevedea că se poate dispune ca pasivul să fie suportat de către membrii organelor de conducere - administratori, directori și cenzori șide orice altă persoanăcare a contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență și că este irelevantă susținerea recurentului că la data săvârșirii faptelor legea nu prevedea și răspunderea altor persoane în afară de administratori, important fiind momentul la care s-a formulat cererea și forma legii speciale din acel moment.
Consideră că a făcut dovada faptelor culpabile și a legăturii de cauzalitate, deoarece datorită nerespectării legii contabilității, datorită erorilor de calcul și a neplății în termenele legale s-au calculat accesorii la debitele principale, fapt ce a condus la ajungerea societății în stare de insolvență.
Lichidatorul judiciar la debitoarei audit AUDIT P N, solicită admiterea recursului, considerând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru atragerea răspunderii recurentului fiind ținut să răspundă în temeiul contractului de mandat doar față de cel care l-a mandatat și nu față de terți.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate constată că recursul este nefondat.
În momentul formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului,Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului prevedea posibilitatea ca judecătorul sindic să dispună ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată și de alte persoane decât membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație.
Împrejurarea că faptele imputate au fost săvârșite în perioada 2001 - 2003 când Legea nr. 64/1995 nu reglementa posibilitatea ca o parte din pasivul debitorului să fie suportată și de alte persoane decât membrii organelor de conducere, nu are relevanță.
Importantă este forma pe care o avea legea în momentul formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Legea privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului fiind o lege specială, derogă de la dreptul comun, așa încât dispozițiile din Codul civil referitoare la mandat nu au incidență în cauză, incidente fiind dispozițiile art. 137 din legea nr. 64/1995 care reglementează răspunderea altor persoane decât membrii organelor de conducere care prin faptele lor, de natura celor prevăzute la lit. a, g au contribuit la ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursului formulat de recurentul-administrator, împotriva sentinței civile nr. 2069/F din 31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Red./3.07.2008
Tehnored./4.07.2008
Ex. 2
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
