Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Mun. L împotriva sentinței civile nr.1503/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar - T, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoare, consilier juridic, lipsă fiind debitoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că debitoarea intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare care se comunică și cu reprezentantul creditoarei.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1503/11.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar, a închis procedura insolvenței față de debitorul - SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar, a dispus radierea debitorului - SRL din registrul comerțului, descărcând pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere stadiul de administrare a procedurii de lichidare judiciară conform rapoartelor de activitate depuse de lichidator, constatând că au fost emise notificări de către lichidatorul judiciar și că au fost respectate dispozițiile. art. 61 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a apreciat că cererea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar este întemeiată în conformitate cu dispozițiile art.132 din Legea insolvenței, având în vedere că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri prin valorificarea cărora să poată fi îndestulate creanțele creditorilor, și a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Referitor la obiecțiunile formulate de creditoarea la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, prin care s-a solicitat modificarea raportului conform art. 129 din Legea insolvenței, judecătorul sindic a constatat că sunt neîntemeiate și le-a respins pentru următoarele considerente:
Atât prin raportul final cât și prin răspunsul la obiecțiuni lichidatorul judiciar și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu atragerea răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei falite, conchizând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 138 alin. 1, lit. a-g din Legea insolvenței.
Lichidatorul judiciar a arătat că administratorii sociali nu au continuat activitatea comercială în interes personal, astfel cum a susținut creditoarea L prin obiecțiuni, nu au comis o faptă ilicită în calitatea lor de mandatari ai asociaților, și nu au urmărit aducerea societății în încetare de plăți la contractarea creditului, starea de insolvență fiind datorată unor alte cauze, respectiv: imposibilitatea încasării debitelor restante de la clienți, datorită emiterii de către aceștia a unor CEC-uri fără acoperire, executarea unor bunuri ale debitoarei de creditoarea BRD- SA, încetarea activității societății datorită încetării activității economice și lipsei de disponibilități.
Lichidatorul judiciar a conchis că nu a găsit probe în sensul comiterii faptelor prev. de art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea insolvenței, astfel cum a invocat creditoarea L, învederând că administratorii sociali au creditat societatea cu bunurile proprii, iar contractul de credit încheiat cu BRD - a fost garantat cu aceste bunuri, care au fost executate silit de bancă.
Judecătorul sindic a constatat că prin obiecțiuni creditoarea a expus considerații de ordin general, abstract, fără a trimite în concret la fapte comise de administratorii sociali și la probele pe care se întemeiază cererea formulată prin obiecțiuni.
Afirmația că administratorii nu au solicitat deschiderea procedurii insolvenței continuând astfel activitatea în interes personal, deși cunoșteau că societatea va intra în încetare de plăți nu a putut fi reținută ca un element al răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 cod civil deoarece creditoarea nu a făcut dovada vinovăției administratorilor sub forma intenției directe și nici a legăturii de cauzalitate dintre fapta pretinsă, continuarea activității și starea de insolvență a debitoarei.
Astfel cum a arătat lichidatorul judiciar prin răspunsul la obiecțiuni, starea de insolvență a debitoarei a fost determinată de număr complex de cauze, printre care nu se regăsește continuarea activității comerciale a societății ci, dimpotrivă, încetarea activității debitoarei ca efect al pierderii contractelor economice și a lipsei de disponibilități.
Creditul contractat de asociații administratori nu s-a dovedit de creditoarea care a formulat obiecțiuni că ar fi cauzat starea de insolvență.
Pentru neachitarea creditului, BRD s-a îndestulat prin executarea silită a bunurilor proprietate personală a administratorilor sociali, astfel cum a arătat lichidatorul judiciar prin răspunsul la obiecțiuni, apărare necontestată de creditoarea
Cu privire la unele creanțe ale debitoarei falite prescrise, în cuantum de 39.395,03 lei ce, potrivit obiecțiunilor reprezintă elementul material al răspunderii patrimoniale întemeiat pe art. 138 alin. 1 lit. a și f, judecătorul sindic a constatat că prin obiecțiunile formulate creditoarea L nu are calitate de a cere atragerea răspunderii decât pentru suma cu care a fost înscrisă la masa credală și admisă de lichidatorul judiciar în tabelul definitiv de creanțe, respectiv 17.856,00 lei, pentru restul creanțelor neavând calitate procesuală activă sau interes juridic, de a cere antrenarea răspunderii.
A mai reținut, de asemenea, că pentru suma de 39.395,03 lei reprezentând creanțe prescrise care, la cererea lichidatorului judiciar, prin încheierea din 18.10.2007 judecătorul sindic a aprobat scăderea din contabilitate, sumă care este compusă din: creanța de 30.649,70 lei aparținând debitoarei - SRL - societate administrată de același și 2595,33 lei aparținând - SRL, a fost parțial recuperată prin admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului pronunțată de judecătorul sindic prin sentința 22/S/25.01.2007 ÎN DOSAR 101/s/2004 al Tribunalului Timiș având ca obiect administrarea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
Pe de altă parte, prin obiecțiuni și creditoarea a arătat că - SRL- societate la rândul său debitoare a debitoarei falite cu suma prescrisă de 30.649,70 lei a fost administrată de același, a fost în procedura insolvenței în dosar 101/S/2004 al Tribunalului Timiș iar prin sentințe civilă 22/S/25.01.2007 s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale față de acesta.
Prin urmare, pârâtul, ca administrator social, a acoperit pasivul debitoarei - SRL, în baza unei sentințe pronunțată într-un alt dosar, astfel că pentru suma de 33.245,03 lei nu este admisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva aceleiași persoane, deoarece ar însemna o dublă plată.
Creditoarea L are calitate și interes legitim de a cere atragerea răspunderii numai pentru suma de 17.856,00 lei, pentru care, conform argumentelor sus expuse și în lipsa unor probe concludente administrate de creditoarea se constată că nu se regăsesc elemente ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe art. 138 lit. a și
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Mun. L, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și a raportului final întocmit de lichidator în sensul atragerii răspunderii administratorilor societății pentru obligațiile neachitate, conform tabelului de creanțe al debitoarei.
În motivare, creditoarea a arătat că prin obiecțiunile formulate împotriva raportului final întocmit de lichidator, conform prev. art.129 din legea insolvenței, a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art.138 alin.1 lit.a, c și f din legea insolvenței, administratorii societății săvârșind fapte culpabile în administrarea societății. Astfel, deși starea de insolvență a societății era vădită, administratorii nu au solicitat deschiderea procedurii insolvenței, dispunând continuarea în interes personal a unei activități ce ducea la încetare de plăți. Mai mult, administratorii au permis ca debite în sumă de 39.395,03 lei să se prescrie, fără a lua măsurile legale în vederea recuperării acestor obligații și, de asemenea, aceștia au contractat un credit cu o valoare considerabilă care nu a fost achitat în întregime în pofida executărilor silite inițiate de bancă. Faptul că acest credit a fost garantat cu bunurile administratorilor, fiind obținut însă de societatea comercială debitoare, fără ca apoi să fie achitat, coroborat cu sărăcirea societății prin inițierea de relații comerciale cu - SRL, arată că atât administrarea societății cât și folosirea disponibilităților bănești ale acesteia nu s-a făcut în interesul acesteia ci în cel personal al administratorilor.
Debitoarea, prin lichidator, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea L împotriva sentinței civile nr.1503/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea L împotriva sentinței civile nr.1503/2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 06.02.09
tehn.M:/ ex./ 06.02.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
