Spete contestatie la executare comercial. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.43
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditorul recurent împotriva încheierii nr.192/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SA prin lichidator judiciar Ferm Consult și intimatul ORC T, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditorul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, creditorul recurent arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Creditorul recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul înscrierii în de creanțe a debitoarei cu drepturile bănești neachitate, actualizate la zi, precum și cotizațiile aferente salariilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.192/04.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestația formulată și precizată de contestatorul referitor la tabelul definitiv de creanțe al debitoarei SC SA și planul de distribuție întocmit de lichidatorul judiciar Ferm Consult, ca neîntemeiată.
A respins contestația formulată de la preliminar al creanțelor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul, în contestația reformulată și precizată, a pretins că a finanțat activitatea economică a societății prin contribuție personală, astfel că are calitatea de creditor, atât pentru drepturile salariale cuvenite, cât și pentru creditarea efectivă a societății, după deschiderea procedurii, prin avansarea unor sume de bani împrumutate de la diferite bănci.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil a rezultat însă că, anterior deschiderii procedurii activitatea comercială a societății a încetat, iar cea mai mare parte a activelor a fost vândută silit de creditorul T pentru recuperarea aop arte din datoriile debitoarei.
În aceste condiții, nu a fost justificată pentru administratorul social, contestatorul, creditarea societății cu sume de bani pe care le cuantifică la 19.261,67 lei și care, potrivit expertizei contabile, au fost destinate plății salariului propriu, a facturilor de telefon, energie electrică, cheltuieli de transport, precum și plata salariului paznicului angajat, fără a încheia un contract de muncă.
Dat fiind că în patrimoniul societății au rămas numai terenuri, instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia nu era necesară paza acestora, și nici plata unor salarii pentru director de societate comercială, care în fapt nu desfășura nici un fel de activitate de profil.
Suma de 30.416,25 lei, potrivit precizărilor aduse contestației anterior formulată, reprezintă afirmativ drepturi salariale neîncasate.
Referitor la aceste drepturi salariale expertiza a arătat că nu a fost încheiat un contract de muncă între contestatorul și societate, iar acesta nici nu a precizat dacă drepturile salariale se referă la o perioadă anterioară deschiderii procedurii, sau după această dată.
Contestatorul nu a administrat nici o probă în sensul susținerilor sale, iar fișa de cont pentru operații diverse depusă la dosarul cauzei pentru anii 2003-2004-2005, depuse în xerocopie la dosarul cauzei nu clarifică destinația sumelor ce apar la rubrica "credit" și "sold", fișete de cont fiind depuse în copie și cu unele modificări la rubrica "Unitatea", fără dovada înregistrării la ITM pentru drepturi salariale, cu unele completări aduse la manuscris pe anul 2006, iar expertiza contabilă afirmativ efectuată de expert într-o altă cauză, nu a fost depusă la dosar.
În ce privește contestația formulată de contestatorul, care a fost angajat ca paznic în perioada în care expertiza a arătat că nu era necesar, neavând obiective de pază, nu este în nici un fel motivată.
Astfel cum a rezultat și din raportul de expertiză contabilă, contestatorul nu a fost angajat cu contract de muncă la societatea debitoare, astfel că nu putea pretinde plata unor drepturi salariale afirmativ cuvenite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, creditorul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul reînscrierii în de creanțe al debitoarei SC SA cu drepturile bănești izvorâte din valoarea salariilor neridicate în sumă de 23445,25 lei și a creditelor făcute față de societate în sumă de 19261,67 lei Ron, cât și a dobânzilor calculate depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, creditorul a arătat, în esență, că a creditat societatea, a întocmit documentația necesară în vederea privatizării societății, inclusiv intabularea terenului conform HG nr.834/1991 și cu toate acestea are salarii neridicate începând cu luna noiembrie 2003, conform actelor contabile și statelor de plată.
Recurentul a mai arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu a prezentat contractul de muncă încheiat cu societatea, care trebuia înregistrat la ITM T și nici pe cel al paznicului, deși contractele de muncă au fost prezentate administratorului judiciar care nu le-a recunoscut pe motiv că nu au fost înregistrate la ITM A mai precizat că societatea, în baza statutului, nu avea obligația înregistrării și depunerii contractelor individuale de muncă la ITM T, sens în care a anexat la dosar răspunsul ITM nr.2458/13.03.2008.
Creditorul a mai susținut că lichidatorul a acceptat continuarea activității sale și după declanșarea procedurii de faliment, conform continuității actelor contabile, semnate, parafate și însușite de către acesta până în data de 30.06.2006.
Referitor la expertiza efectuată de către d-l, recurentul a arătat că această expertiză s-a făcut la cererea sa, fiind solicitată de administratorul judiciar, lucrare care a condiționat primirea actelor contabile de către acesta pe motiv că lichidatorul nu dispunea de expert contabil angajat în perioada respectivă.
În concluzie, recurentul a arătat că activitatea administratorului judiciar s-a limitat doar la întocmirea și depunerea la dosar de acte cu caracter fictiv, cu rea credință, iar expertiza contabilă efectuată, cât și concluziile raportului întocmit de d-na sunt total nefondate.
Examinând recursul declarat de creditor prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditorul, în contestația reformulată și precizată în fața primei instanțe, a pretins că a finanțat activitatea economică a societății prin contribuție personală, astfel că are calitatea de creditor, atât pentru drepturile salariale cuvenite, în sumă de 23445,25 lei, cât și pentru creditarea efectivă a societății, după deschiderea procedurii, prin avansarea unor sume de bani împrumutate de la diferite bănci, în sumă de 19261,67 lei.
Pe lângă incoerența solicitărilor formulate de creditor, manifestată prin aceea că atât sumele solicitate, cât și justificarea acestora, s-au modificat de mai multe ori, inclusiv în cererea de recurs, Curtea constată, la fel ca și prima instanță că pretențiile invocate de creditor nu sunt întemeiate.
Astfel, înscrisurile depuse de creditor la dosar, din care cea mai mare parte sunt înscrisuri semnate chiar de către acesta, nu se coroborează cu constatările de ordin științific cuprinse în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de o persoană neutră, de specialitate.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil a rezultat că, anterior deschiderii procedurii, activitatea comercială a societății debitoare a încetat, iar cea mai mare parte a activelor a fost vândută silit de creditorul T pentru recuperarea aop arte din datoriile debitoarei.
În aceste condiții, nu a fost justificată pentru administratorul social al debitoarei creditorul creditarea societății cu sume de bani, cuantificate în final la suma 19.261,67 lei și care, potrivit expertizei contabile, au fost destinate plății salariului propriu, a facturilor de telefon, energie electrică, cheltuieli de transport etc. având în vedere lipsa activității debitoarei.
În acest sens, din concluziile expertizei rezultă că creditorului nu i se cuvin sume de bani din creditarea societății, acesta făcându-se vinovat de situația financiară precară a debitoarei, care a fost supusă executării silite de către DGFP T, anterior deschiderii procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, în ceea ce privește drepturile salariale, având în vedere că în patrimoniul debitoarei au rămas, după executarea silită pornită de DGFP T, numai terenuri s-a constatat în mod corect de prima instanță că nu se justifică plata unor drepturi salariale pentru recurent, ca director de societate comercială, în condițiile în care debitoarea nu mai desfășura activitate comercială.
Așa fiind, constatând că nu există motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul împotriva încheierii nr.192/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorul împotriva încheierii nr.192/04.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 29.01.09
tehn.M:/ 2 ex./ 29.01.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
