Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 462/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 462/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 588/Sind din 23 iunie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 825/F/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 30 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 588/sind/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul civil cu nr. 825/F/2005 al aceleiași instanțe au fost admise acțiunile formulate de reclamantele și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei
A fost obligat pârâtul să suporte din averea personală sumele de 4831,2142 lei, - lei și contravalorii în lei la data plății a sumei de 1027,36 USD reprezentând creanțele, B și respectiv Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, acestea urmând să intre în averea debitoarei.
S-a respins acțiunea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS în contradictoriu cu pârâtul.
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de în contradictoriu cu chematele în garanție și -.
A fost obligat pârâtul să plătească expertului suma de 1250 lei reprezentând diferență onorariu expert.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 786,9 lei și chematei în garanție suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de către reclamanți este întemeiată cu privire la pârâtul, fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei AVAS B cu privire la pârâtul, pentru următoarele considerente:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995.
Reclamanții au calitatea de creditori ai debitoarei. În consecință aceștia justifică calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995. Pârâții au calitatea de administratori ai debitoarei, deci fac parte din categoria persoanelor la care se referă art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de faliment și interogatorii, a rezultat că pârâtul, care a îndeplinit funcția de administrator al debitoarei până la data deschiderii procedurii insolvenței, nu s-a preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât acesta a comis fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006. Astfel, acesta nu a predat actele contabile administratorului judiciar și lichidatorului și din această cauză nu a putut fi verificată situația contabilă a societății debitoarei. Lipsa oricărui document contabil, coroborată cu probele administrate în cauză a generat concluzia încălcării de către acest administrator a prevederilor art. 138 alin.1 lit.d din Legea nr. 85/2006, fapt ce îi atrage răspunderea cu averea personală pentru creanțele nerecuperate. Obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți comerciale și de a depune la autoritățile statului competente, situațiile financiare periodice (bilanțul contabil de semestru, bilanțul contabil anual, precum și alte declarații) revine administratorului societății, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991. Susținerile pârâtului că nu a predat actele și documentele contabile deoarece acestea sunt la cele două chemate în garanție, care au îndeplinit funcția de contabile nu au fost primite pe de o parte pentru că nu au fost dovedite cu nicio probă iar, pe de altă parte, pârâtul, în calitate de administrator al societății, avea obligația de a asigura buna desfășurare activității societății, inclusiv compartimentului contabilitate. Acesta nu poate invoca nefuncționarea unui compartiment al societății pe care o conducea, de vreme ce potrivit art. 73 alin.1 lit. c și alin.2, art. 134 alin.1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990 și din art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 obligația de a ține evidența contabilă conform legii și de a prezenta lichidatorului îi revine administratorului societății.
Față de aceste constatări a rezultat că pârâții au comis fapta prevăzută de art. 138 alin.1, lit.d din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a apreciat că în cauză s-a dovedit existența săvârșirii unei fapte ilicite și a vinovăției pârâtului.
Referitor la prejudiciu judecătorul-sindic a apreciat că acesta este egal cu valoarea creanțelor reclamantei înscrise în tabelul creditorilor debitoarei și nerecuperate. În consecință a fost admisă acțiunea reclamanților cu privire la sumele cu care aceștia sunt înscriși în tabelul definitiv, în dosarul de faliment.
De asemenea s-a constatat că există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârâți și prejudiciul cauzat.
De asemenea a fost reținut și motivul de răspundere personală a administratorului prevăzut de art. 138 alin.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 deoarece din bilanțul contabil publicat reiese că la data de 31.12.2004 societatea deținea în patrimoniu imobilizări corporale în valoare de - rol și active circulante în valoare de - rol, din care stocuri de marfă în valoare de - rol, care nu au fost identificate de lichidator, fapt care, coroborat cu celelalte probe, duce la concluzia folosirii lor în folos personal sau al unei alte persoane.
Fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 998, 999 cod civil cu aplicarea art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea nr.85/2006 judecătorul-sindic a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtul să suporte din averea personală sumele menționate anterior.
Nu au fost reținute celelalte motive de răspundere invocate de reclamanta AVAS și reclamanta, privind deturnarea și ascunderea activului persoanei juridice al cărui mandatar a fost și utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, prevăzute de art. 137 alin.1, lit. e și f din Legea nr. 85/2006, deoarece nu există nici un element cu privire la intenția administratorului în comiterea acestor fapte. Elementul subiectiv al acestor fapte nu se sprijină pe anumite elemente obiective, astfel încât să poată fi dedusă intenția specială a acestor fapte, motiv pentru care s-a apreciat că nu pot fi reținute și săvârșirea acestora de către pârâtul.
În ce privește acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B față de pârâtul având în vedere că nu s-a dovedit în nici un fel culpa acestuia în neevidențierea și nepredarea documentelor contabile ulteriore anului 2004, aceasta s-a respins ca neîntemeiată.
Referitor la cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul față de și -, așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 73 alin.1, lit.c și alin.2, art. 134 alin.1 și 2 art. 181 din Legea nr. 31/1990 și din art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 obligația de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului îi revine administratorului societății. Pârâtul nu a făcut în nici un fel dovada afirmațiilor sale că lipsa actelor contabile s-ar datora celor două chemate în garanție în dovada afirmațiilor sale că lipsa actelor contabile s-ar datora celor două chemate în garanție, care ar fi folosit un calculator al societății cu o parolă pe care pârâtul nu cunoaște. De asemenea pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a învedera aceste aspecte lichidatorului judiciar și pentru a intra în posesia documentelor contabile și în plus acesta nu ar justifica lipsa documentelor și registrelor contabile care nu se țin în format electronic, ci pe suport material. Pentru aceste motive au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de acest pârât față de cele două chemate în garanție.
Având în vedere că pârâtul a solicitat proba cu expertiza contabilă și nu a mai achitat diferența onorariului expertului, acesta a fost obligat la plata sumei de 1250 lei către expertul, cu titlu de diferență onorariu expert.
S-a dispus și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamanta și de chemata în garanție, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, criticând-o pentru nelegalitate, motivând ca hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 69 alin.2 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 21 alin.2 din nr.OUG 51/1998 republicată.
Susține recurenta creditoare că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului debitor la plata echivalentului în lei - la data plații - a sumei de 1027,36 dolari SUA, deoarece la data deschiderii procedurii insolvenței valoarea creanței consolidate deținută de era în suma de 3369,53 lei RON.
Aceasta din urma valoare trebuie avută în vedere de către instanță - arată recurenta - în raport de dispozițiile legale susmenționate.
S-a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 3369,53 lei RON reprezentând echivalentul în lei 1027,36 dolari la data deschiderii procedurii insolvenței.
In cauză, creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întimpinare, în care a reiterat criticile recurentei creditoare, solicitând - de asemenea - admiterea recursului declarat.
Recursul declarat este scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar,in conformitate cu dispozițiile art.86 din nr.OUG 51/1998 republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivul invocat, Curtea constată că recursul este fondat.
Din verificarea declarației de creanță depusă de către creditoarea în dosarul cu nr. 554/F/2004 având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea intimată B (act fila 251) se constată că valoarea nominală a acesteia în lei este în sumă de 3369,53 lei RON, reprezentând echivalentul sumei de 1027,36 dolari SUA, la cursul BNR din momentul preluării creanței respective de la Casa de Asigurări de Sănătate
Această valoare a creanței a fost de altfel și înscrisă de către administratorul judiciar al societății debitoare în tabelul definitiv consolidat rectificat al creanțelor, aflat la fila 276 din vol. II al dosarului de faliment.
Potrivit dispozițiilor art. 69 din Legea nr. 85/2006 republicată "creanțele constând în obligații care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidator și înscrise în tabelul de creanțe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestații împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creanțe.
Creanțele exprimate sau consolidate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale a României existent la data deschiderii procedurii."
Se observă că la data deschiderii procedurii de faliment a societății debitoare B ( 30.05.2005) cursul de schimb leu/dolar SUA era de 3.27 de lei pentru un dolar american, astfel încât valoarea nominala a creanței era aceea de 3369,53 de lei RON, și nu alta.
Rezultă deci că în raport de prevederile legale susmenționate dispozițiile din sentința atacată vizând obligarea pârâtului intimat de a suporta din averea personală contravaloarea in lei - la data plații - a sumei de 1027,36 dolari SUA reprezentând creanța creditoarei recurente AVAS este nelegală, întrucât încalcă textul imperativ al art. 69 susmenționat și duce la prejudicierea recurentei care se află în imposibilitate de a-și recupera în întregime creanța la valoarea nominală a acesteia, în contextul actual al scăderii ratei de schimb leu/dolar.
Față de cele arătate anterior, constatându-se că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către creditoarea și va modifica în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate, ca fiind legale si temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 588/sind/23.06.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosarul civil cu nr. 825/F/2005 al aceleiași instanțe, pe care o modifică în parte, în sensul obligării pârâtului, în calitate de administrator al debitoarei Bas umei de 3369,53 RON reprezentând echivalentul a 1027,36 USD la data deschiderii procedurii insolvenței.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
/28.11.2008
Dact:/11.12.2008
- 3 ex. -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
