Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA NR. 100/Ap DOSAR NR-

Ședința publică din 25 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu

- - - - JUDECĂTOR 3: Lucica Gogiu

- - - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta M- împotriva sentinței civile nr. 4106/C din 10 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la datele de 18 septembrie 2008 și 25 septembrie 2008.

CURTEA

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 4106/C/10.12.2007 Tribunalul Brașov -secția comercială și contencios administrativ a admis în parte acțiunea reclamantei M- și cererea reconvențională a pârâtei L, obligând pârâta la plata sumei de 13.433,53 Euro dobândă legală pe perioada 14.06.2005-30.05.2007 și în continuare până la plata debitului.

În motivarea hotărârii se arată că între părți s-au derulat raporturi comerciale bazate pe livrarea unor cantități de hârtie. Expertiza evidențiază deprecierile calitative ale mărfii livrate cât și lipsuri cantitative, astfel încât suma rămasă de plată în sarcina pârâtei a fost stabilită la 13.433,53 Euro, diferența de 24.892,88 Euro nefiind datorată.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta M- solicitând admiterea cererii principale și respingerea cererii reconvenționale față de greșita apreciere a probelor.

În motivarea hotărârii se arată că deficiențele cantitative constatate de expert nu au fost verificate de o comisie de recepție legal constituită la momentul livrării mărfii, astfel încât nu pot fi luate în considerare după 2 ani de la livrare. Deficiențele calitative au fost remediate de furnizor la data de 17.02.2004, dată de la care hârtia a fost ambalată în topuri.

Se mai arată că pentru cheltuielile de publicitate nu există o convenție scrisă, iar dobânzile au fost greșit apreciate la 6% în loc de 12%.

Intimata pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele de la dosar, în baza art. 296 Cod procedură civilă se constată următoarele:

În mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, stabilind că între părți au existat relații comerciale de promovare și comercializare a produselor de hârtie, începând din septembrie 2004.

Expertiza tehnică efectuată în cauză a estimat în mod corect deprecierile calitative ale mărfii livrate, arătând că prejudiciul suferit de pârâtă este de 24.892,88 Euro, astfel încât s-a menționat că pârâta datorează reclamantei doar 13.433,53 Euro cu dobânzi legale.

Criticile apelantei legate de preluarea concluziilor expertizei în cadrul considerentelor nu pot fi primite, întrucât prevederile art. 201 Cod procedură civilă permit fundamentarea soluției pronunțate pe aprecierile specialiștilor.

Cu privire la utilitatea expertizei efectuate în cauză, susținerile apelantei-reclamante nu sunt fondate deoarece în cauză s-a stabilit prejudiciul suferit de pârâtă prin inventarierea contabilă a stocului de marfă și prin analizarea bilanțului stocurilor cu intrări-ieșiri de mărfuri din gestiune, fără a fi nevoie de o expertiză metrologică, întrucât în cauză nu s-au invocat deficiențe legate de calitatea hârtiei livrate, ci de deficiențele cantitative ce au apărut ca urmare ambalării mărfii.

În legătură cu comisiile de recepție mărfii, în mod greșit apelanta invocă prevederile din 14.12.2004, în condițiile în care livrările de marfă au avut loc anterior acestei date. Pe de altă parte, corespondența purtată între părți arată că reprezentanții apelantei au fost înștiințați de toate deficiențele constatate de beneficiar la recepția mărfii, aceștia au recunoscut și au remediat modul de transportare și livrare a mărfii, și au înțeles să acopere prejudiciile suferite de beneficiar în prima parte a relațiilor comerciale. Potrivit art. 7.3 din clauzele contractuale evidențiate pe verso-ul facturilor ce însoțeau marfa, verificarea calității bunurilor livrate cădea în sarcina cumpărătorului care avea datoria de a înștiința vânzătorul. Beneficiarul-cumpărător a notificat vânzătorul despre deficiențele mărfii livrate după cum rezultă din corespondența purtată cu reprezentanții societății, astfel încât era opțiunea apelantei de se prezenta sau nu la verificarea deficiențelor constatate.

Referitor la suma de 825 Euro reprezentând cheltuieli de publicitate, în mod corect instanța de fond reținut acordul părților cu privire la aceste cheltuieli, astfel cum rezultă din actele anexate la dosar (filele 238-240 dosar vol.I).

Cu privire la dobânda convențională cenzurată de prima instanță la nivelul dobânzii legale, susținerile apelantei-reclamante sunt întemeiate având în vedere clauzele convenționale menționate pe facturile acceptate de pârâtă. Astfel, potrivit art. 6 din contract, plata cu întârziere atrage o dobândă de 7% peste dobânda bancară la credite aplicată în mod obișnuit în țara cumpărătorului. Acceptarea dobânzii convenționale rezultă nu doar din primirea facturii și a mărfii de la vânzător, cât și din corespondența părților (filele 197-198 dosar fond) din care rezultă că reprezentantul pârâtei a fost de acord cu dobânda propusă, cu două amendamente legate de nivelul dobânzii bancare (5%) și aplicarea clauzei și în cazul întârzierilor în onorarea comenzilor cu peste 21 de zile. Apărările intimatei legate de primirea a două facturi fără clauzele contractuale pe verso nu duc la exonerarea de la plata penalităților de întârziere în condițiile în care convenția simplificată a părților prin corespondență acoperea toate livrările efectuate de vânzător.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a admite în parte apelul și a schimba în parte hotărârea în sensul modificării cuantumului dobânzii acordate de la suma de 1570 Euro la suma de 3157,7 Euro respectiv de 12% potrivit convenției părților.

Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă în raport de pretențiile admise în apel,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte apelul declarat de reclamanta M- împotriva sentinței civile nr.4106/C/10.12.2007 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ pe care o schimbă în parte în sensul modificării cuantumului dobânzii acordate de la suma de 1579 Euro la suma de 3157,7 Euro și la plata în continuare a dobânzii convenționale de 12% pe an până la plata debitului principal.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă intimata să plătească apelantei suma de 217,8 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red. /16.10.2008

Dact:29.10.2008

- 5 ex. -

Judecător fond:

Președinte:Carmen Bujan
Judecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Lucica Gogiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Brasov