Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 467/R-COM
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Rm.V,-, -.5,.A,.2, județul A, împotriva sentinței nr.1479/C din 04 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și debitoarea SC CU SRL prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, pentru recurentul- pârât care lipsește, și intimata- reclamantă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind intimata- debitoare.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,50 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Primăria Mun.Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru, iar reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare, apreciind că aceasta reprezintă în fapt concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av. având cuvântul pentru recurentul- pârât, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând în principal admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei în vederea efectuării unei expertize contabile, arătând că la finele fiecărui an recurentul a întocmit bilanțul contabil, așa cum rezultă, de altfel, din procesul verbal de predare a bilanțului și așa cum reține și lichidatorul.
Reprezentantul intimatei- reclamante DGFP V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2006 sub nr.479/COM/2006 (număr nou -) pe rolul judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas olicitat deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC CU SRL
Prin sentința nr.307 din 28 aprilie 2006 cererea a fost admisă, iar prin sentința nr.754 din 24 noiembrie 2006 societatea debitoare a fost trecută în faliment.
La data de 13 septembrie 2007, creditoarea Vas olicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii personale a pârâtului, fostul administrator social al debitoarei falite SC CU SRL D, pentru acoperirea pasivului social de 24.384,9087 lei, pentru săvârșirea faptei prev.de art.138 lit.a) și d) din Legea nr.85/2006. Creditoarea a arătat că, din raportul privind cauzele intrării societății în incapacitate de plată, întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că vinovat de starea de insolvență a societății se face fostul administrator social, care nu a ținut contabilitatea potrivit legii și astfel nu a putut preda lichidatorului niciun act contabil. De asemenea, pârâtul a folosit veniturile societății rezultate din vânzarea unor active imobilizate în anul 2004, în folos propriu, neevidențiindu-le în contabilitate. Reclamanta creditoare a mai arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit corespunzător funcția de administrator social, cauzând prejudiciul sus-arătat.
Totodată, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate personală ale pârâtului.
Prin sentința nr.813/12 octombrie 2007, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei așa cum a fost formulată, reținând în motivare că, de vreme ce nu a depus actele contabile la lichidatorul judiciar, se constată că pârâtul nu a ținut contabilitatea debitoarei și se face vinovat de administrarea frauduloasă a activității acesteia.
Prin decizia nr.343/R-C/21.03.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul pârâtului și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că judecata s-a făcut cu citarea pârâtului la o altă adresă decât cea la care locuia în mod real acesta, fapt ce echivalează cu nelegală citare a acestuia la judecată.
În rejudecare, prin sentința nr.1479/C/4.12.2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa admis cererea creditoarei așa cum a fost formulată, dispunând antrenarea răspunderii personale a pârâtului pentru suma de 24.384,9087 lei și instituind sechestru asigurător asupra averii acestuia până la concurența sumei respective.
În motivarea sentinței judecătorul sindic a reținut că pârâtul nu a predat documentele contabile către lichidator, ceea ce arată că acesta nu a ținut contabilitatea firmei conform legii - așa cum a arătat și lichidatorul judiciar - faptă ce atrage răspunderea personală potrivit art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041pr.civ.
Astfel, cererea creditoarei nu putea fi primită întrucât creditoarea nu a fost autorizată de către judecătorul sindic să introducă cererea de antrenare a răspunderii personale, potrivit dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond nu a răspuns criticilor formulate de pârât în legătură cu gradul de vinovăție în producerea stării de insolvență a debitoarei-falite și, respectiv, criticilor referitoare la legătură de cauzalitate dintre pretinsa faptă de neținere a contabilității potrivit legii și starea de insolvență. JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță l-sindic era obligat să răspundă acestor critici care, inițial, au fost formulate în motivele de recurs îndreptate împotriva sentinței nr.813/2007 și în legătură cu care instanța de recurs nu s-a pronunțat, însă a impus judecătorului sindic să le analizeze în rejudecare.
Aceleași critici au fost reluate și în fața judecătorului sindic, căruia i-a fost solicitată, atât de către pârât, cât și de către lichidatorul judiciar, încuviințarea unei expertize contabile, cerere respinsă însă.
În fine, recurentul a arătat că a predat lichidatorului judiciar toate actele contabile de îndată ce aflat despre existența cauzei de antrenare a răspunderii personale și că nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006. Societatea falită a avut activitate până la sfârșitul lunii martie 2004 și până în acel moment toate actele și documentele contabile au fost întocmite și ulterior au fost predate lichidatorului judiciar. După data de 31 martie 2004, nu au mai fost întocmite balanțe de verificare pentru că societatea nu a mai avut activitate, însă, la finalul fiecărui an, așa cum reține și lichidatorul judiciar, a fost întocmit bilanțul contabil din care rezultă lipsa de activitate socială. Nedepunerea balanțelor aferente fiecărei luni de activitate "zero" nu putea cauza insolvența societății comerciale, aceasta fiind determinată de cauze obiective referitoare la mediul de afaceri.
Intimata-creditoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât, pe de o parte, în cauză nu s-a putut întruni un comitet al creditorilor care să ceară autorizarea judecătorului sindic pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii personale și, pe de altă parte, pârâtul nu a predat toate documentele contabile către lichidator, a exercitat un management defectuos prin contractarea de credite pe care nu le-a mai putut acoperi și nu a luat măsuri de majorare a capitalului social. În plus, recurentul-pârât a valorificat în cursul anului 2004 active imobilizate al căror preț l-a folosit în folos propriu și nu a evidențiat în contabilitate operațiunea respectivă, fapte ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Din raportul de activitate depus de administratorul judiciar la dosarul de insolvență la data de 20.09.2006, rezultă că SC CU SRL a ajuns în stare de încetare de plăți pentru neschimbarea certificatului de înmatriculare, fapt care a cauza încetarea activității societății; vinovat este însă administratorul social care nu a achitat la timp datoriile către bugetul consolidat al statului.
Ulterior, la data de 19.01.2007 lichidatorul judiciar, în privința răspunderii personale a administratorului social, a adăugat că acesta nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele financiar-contabile, nerespectând dispozițiile art.28 lit.a) din Legea nr.85/2006.
În raportul preliminar asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat starea de insolvență întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosar la data de 13.04.2007 se arată că principala cauză care a generat starea de insolvență o constituie pierderea înregistrată de societate în anul 2004 când, în condițiile în care cifra de afaceri a crescut cu 200%, cheltuielile înregistrate pentru realizarea acesteia au fost de 400%, ponderea cheltuielilor constând în despăgubiri, donații și active cedate. Aceasta presupune că societatea nu și-a achitat la scadență datoriile către cocontractanți sau către bugetul local ori cel al statului.
În raportul respectiv se arată că administratorului social îi poate fi imputată fapta prev.de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 privind neținerea contabilității potrivit legii, întrucât acesta nu a predat lichidatorului nici un document contabil. De asemenea, există suspiciunea că activele imobilizate la finele anului 2003 au fost valorificate în cursul anului 2004, fără ca veniturile provenite din vânzare să fie înregistrate în contabilitate.
Aceleași mențiuni au fost redate și în raportul final privind lichidarea, depus de lichidator la dosar la data de 11.01.2008.
Toate constatările administratorului judiciar, respectiv ale lichidatorului, sus-arătate sunt făcute în cursul primei judecăți în fond a cererii de antrenare a răspunderii personale, judecată asupra căreia instanța de recurs a constatat că a fost realizată fără citarea legală a pârâtului și, la data de 21.03.2008, a dispus casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
În rejudecare, în raportul preliminar asupra cauzei și împrejurărilor care au generat starea de insolvență - completare la raportul din 12.04.2007 - depus la dosar la 06.11.2008, lichidatorul judiciar a precizat că la data de 18.09.2008 administratorul social i-a predat un set de documente contabile întocmite în perioada 2001-31.03.2004 și copie de pe bilanțul și balanța de verificare întocmite pentru data de 31.12.2004 și depuse la organele fiscale. Nu au fost predate documentele de evidență primară și contabilă de după data de 31.03.2004, cu excepția balanței de verificare la 31.12.2004 arătată anterior.
Din cele sus-expuse rezultă că pentru perioada de timp în care societatea a desfășurat activitate administratorul social a ținut contabilitatea și toate documentele contabile aferente perioadei respective au fost predate lichidatorului judiciar.
Este adevărat că după încetarea activității administratorul social nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității societății cu excepția întocmirii bilanțului și a balanței de verificare la 31.12.2004, apreciind nejustificat că îndeplinirea acestei obligații nu mai are importanță, însă, nici lichidatorul judiciar și nici judecătorul sindic nu au arătat în ce măsură neîndeplinirea obligației de ținere a contabilității după încetarea activității societății comerciale a cauzat insolvența acesteia din urmă. Dimpotrivă, lichidatorul judiciar a stabilit drept cauze ale insolvenței societății alte aspecte decât neținerea contabilității în perioada respectivă. Astfel, lichidatorul a indicat drept cauze managementul defectuos și nemajorarea capitalului social, fapte care începând cu anul 2005 au impus încetarea activității societății comerciale.
De asemenea, este adevărat că lichidatorul judiciar a arătat că se impune efectuarea unei expertize contabile pentru perioada de după data de 31.03.2004 - cerere asupra căreia judecătorul sindic nu s-a pronunțat - însă nu a arătat care este raportul de cauzalitate între neținerea contabilității în perioada respectivă și insolvența societății, în condițiile în care în acea perioadă societatea nu a avut activitate.
Pentru cele expuse, Curtea apreciază că fapta pârâtului de a nu ține contabilitatea societății inclusiv în perioada în care aceasta nu a desfășurat activitate nu poate duce la antrenarea răspunderii personale în temeiul art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, întrucât nu a cauzat starea de insolvență a societății comerciale.
Curtea nu va reține motivul de recurs ce vizează lipsa calității V de a cerere antrenarea răspunderii personale a administratorului social, având în vedere faptul că este singura creditoare înscrisă în procedură în prezenta cauză - deci, în mod obiectiv, în cauză nu poate fi constituit "comitet al creditorilor" - și, respectiv, faptul că la data de 11.05.2007 judecătorul sindic a admis cererea acesteia și i-a acordat autorizarea de a formula cerere de antrenarea răspunderii personale din speță.
Curtea nu poate lua în considerare apărarea intimatei V privind reținerea în sarcina recurentului-pârât a faptei prevăzute de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, întrucât fapta respectivă nu a fost reținută în sentința nr.813/2007, iar rejudecarea cauzei și inclusiv judecarea recursului de față s-au făcut la cererea pârâtului, situație în care se aplică dispozițiile art.315 alin.4, rap.la art.296, teza a II-a Cod pr.civilă privind neagravarea situației părții în propria sa cale de atac.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1-3 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și, modificând sentința, va respinge cererea creditoarei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Rm.V,-, -.5,.A,.2, județul A, împotriva sentinței nr.1479/C din 04 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și debitoarea SC CU SRL prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
30.04.2009
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
