Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.478

Sedinta publica din 18.04.2008 Instanta compusa din:

PREȘEDINTE: Georgeta Guranda

JUDECĂTOR 2: Mădălina Ioana Holban

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier

Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR1, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC GENERAL SRL - J - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimații creditori SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC LICHIDATOR SRL, SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC CONSUL-, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B,împotriva sentintei comerciale nr.488/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.

La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar.

Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii de antrenare a răspunderii, în sensul obligării intimatului la plata în totalitate a obligațiilor fiscale.

Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului comercial d e față:

Prin cererea înregistrată la numărul - la Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, reclamanta creditoare SC SRL, a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 față de parata debitoare SC GENERALE - SRL care a fost în stare de insolvență de mai mult de 30 zile și care nu Și-a achitat debitul în cuantumul de 1.905.684,890 lei reprezentând contravaloare marfa.

Prin Sentința comerciala 1414/13.07.2005 tribunalul a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare în temeiul art. 38 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 și a desemnat administrator judiciar pe.

La data de 2.11.2005 s-a dispus trecerea la procedura falimentului în condițiile art. 92 alin. 1 din legea 85/2006 la cererea creditoarei si a administratorului judiciar.

La data de 17.04.2006 creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 formulat cerere de atragere la răspundere patrimonială a administratorului societății debitoare, în temeiul art. 137 lit. c si d pentru următoarele considerente: paratul nu a formulat o cerere voluntara de deschidere a procedurii falimentului in termen de 30 de zile de când a știut de starea de insolvență a societății debitoare si a continuat activitatea societății debitoare in interes personal.

Administratorul societății debitoare a fost prezent in instanța, dar nu a solicitat probe in apărare, si-a însușit raportul de expertiza contabila întocmit de expertul contabil, -.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea 82/1991 rep. răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.

A mai arătat reclamanta că, având în vedere faptul că potrivit art.72 din Legea 31/ 1990 rep. obligațiile și răspunderile administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, tribunalul trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.1540 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol dar și de culpa comisă în executarea, mandatului.

Or, potrivit art. 374 Cod comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins in actul constitutiv ( art.5) sau in hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea in registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.

Dispoziția art.35 al.3-4 din Legea 31/1954 prevăd ca faptele ilicite săvârșite de organele persoane juridice obliga insasi persoana juridica, daca au fost îndeplinite cu prilejul executării funcției lor.

Natura răspunderii va fi determinată de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite, în unele cazuri fiind o răspundere civila contractuala, iar altele o răspundere civila delictuala.

Faptele ilicite atrag si răspunderea personala a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică cat si față de al treilea.

Prin sentința comercială nr. 488 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în temeiul articolului 138 litera c și d din legea nr.85/2006 împotriva pârâtului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit principiilor dreptului civil, ca regulă generală, pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane, este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei respective și prejudiciul cauzat.

În conformitate cu dispozițiile articolului 1080 cod civil coroborat cu articolul 1600 Cod civil devine operativ criteriul obiectiv care presupune compararea activității administratorului societatii debitoare cu activitatea unei persoane diligente care-si subordonează masurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire sociala.

Potrivit principiilor generale de răspunderi, fapta ilicita nu trebuie neapărat să constea intr-o acțiune, dar si omisiunea, inactiunea ilicita, neîndeplinirea unei activității, ori neluarea unei masuri, atunci când aceasta activitate sau această măsură trebuia sa fie întreprinsa de către anumite persoane.

Faptele enumerate de art. 138 din Legea 85/2006 atrag răspunderea civila delictuala speciala a conducătorilor societatii pentru plata pasivului acesteia doar daca au contribuit la starea de insolventa a societății și este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuale a conducătorilor ei pentru a fundamenta răspunderea lor pentru pasivul societății.

Din analiza probatorului administrat în cauză și din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar tribunalul a reținut că in anul 2003 debitoarea avut creanțe in valoare de 4.334.781.000 lei, disponibilități bănești de 263.134.000 lei si datorii de 4.507.143.000 lei. Starea de insolventa a societății debitoare s-a datorat faptului ca debitoarea nu a putut sa-si recupereze creanțele de la debitori. In timpul procedurii s-au mai recuperat din creanțe pe baza somațiilor de plata, dar numai parțial din totalul celor existente pe rolul instanțelor. Actele contabile ale debitoarei au fost depuse la " dosarul cauzei, putându-se verifica activitatea economico-financiara așa cum s-a menționat.

Prin urmare dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita culpabila a administratorului parat nu a fost dovedită in condițiile art 1169-1170 Cod civil, astfel ca cererea formulată în temeiul art 137 lit c si daf ost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B considerând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Potrivit articolului 33 alineat 1 din Legea nr.64/1995, devenit articolul 27 alineat 6 din Legea nr.85/2006, "Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supuse dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Recurenta și-a motivat recursul prin reiterarea cererii de atragere a răspunderii administratorului debitoarei arătând în principiu că nu a respectat dispozițiile imperative ale legii insolvenței, continuând activitatea societății în condițiile în care aceasta nu obținea nici un venit.

Astfel, administratorul debitoarei a acționat în temeiul unui mandat comercial, intrând astfel în zona răspunderii civile contractuale. Potrivit dispozițiilor articolului 1082 Cod civil culpa este prezumată, răspunderea apreciindu-se cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că cei doi au acționat în temeiul unui mandat comercial.

În conformitate cu dispozițiile articolului 1540 Cod civil mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și pentru culpă în executarea mandatului.

Potrivit dispozițiilor alineatului 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, cum este cazul în speță, nu este necesară dovedirea raportului de cauzalitate dintre faptele ilicite ale administratorului, în calitate de mandatar, și prejudiciul creat bugetului de stat, prin intrarea în faliment a societății debitoare.

Față de cele menționare, recurent a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii de antrenare a răspunderii, în sensul obligării intimatului la plata în totalitate a obligațiilor fiscale cu care s-a înscris în tabelul definitiv al creanțelor, în temeiul articolului 3041și articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, urmează a respinge recursul ca nefondat.

La fondul cauzei s-a efectuat expertiza contabilă (filele 164-167) din concluziile căreia a rezultat că debitoarea prin administratorul sau, nu se încadrează în nici unul din prevederile articolului 138 literele a-g din Legea nr.85/2006.

Starea de insolvență a debitoarei s-a datorat neîncasării sumelor de la clienți din lipsa lichidităților.

Astfel, s-a arătat că administratorul a făcut numeroase demersuri la societățile debitoare în vederea recuperării creanțelor neîncasate în anul 2004, rămase însă fără rezultat.

Lichidatorul judiciar prin rapoartele depuse cât și expertiza contabilă efectuată la fondul cauzei au arătat că în cauză nu se poate atrage răspunderea organelor de conducere ale SC SRL întrucât intrarea societății în procedura de insolvență a fost cauzată de factori obiectivi.

De altfel, deși la fondul cauzei s-a arătat că actele contabile au fost depuse, împrejurare în care în cauză, s-a putut verifica activitatea economico-financiară, a societății debitoare, recurenta și-a motivat recursul prin reiterarea cererii așa cum a fost formulată și antrenare a răspunderii administratorului.

Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar invocarea articolului 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidențelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.

Din probele administrate în cauză, raportat la considerentele expuse, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de articolul 138 litera d din lege în sarcina pârâtului, întrucât așa cum s-a arătat la fondul cauzei, actele contabile ale debitoarei au fost depuse.

În ceea ce privește răspunderea administratorului în funcție de prevederile art. 138 litera c din Legea nr.85/2006 potrivit cu care organele de conducere au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit persoanele juridice la încetare de plăți, Curtea urmează a constatat că în mod corect instanța de fond a respins și acest motiv întrucât în cauză creditoarea nu a făcut dovada că a dispus în interes personal continuarea activității.

În practica judiciară a fost reținută această faptă în cazul în care, alături de neregulile contabile s-a constatat inexistența unei strategii manageriale viabile și derularea unor activități comerciale riscante, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 punctul 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC GENERAL SRL, - J - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimații creditori SC SRL, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC LICHIDATOR SRL, SC SRL, PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SC CONSUL-, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, împotriva sentintei comerciale nr.488/01.02.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII- A Comerciala, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.04.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

Tribunalul București - Secția a VII a Comercială

Judecător sindic:

Președinte:Georgeta Guranda
Judecători:Georgeta Guranda, Mădălina Ioana Holban, Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Bucuresti