Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 482/R/COM
Ședința publică din 12 iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către pârâtul împotriva sentinței civile nr.284/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarele intimate Administrația Finanțelor Publice T, S B, debitoarea intimată VEST prin lichidator judiciar MB MANAGEMENT, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de către avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii concluzii scrise de către MB MANAGEMENT lichidatorul judiciar al debitoarei intimate VEST
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece pârâtul a fost citat la un alt domiciliu decât domiciliul efectiv, citarea a fost fără respectarea condițiilor art.89-100.proc.civ. și nu a putut să afle de proces în condițiile în care nu a avut acces la citarea prin publicitate de la domiciliul care s-a considerat ca fiind al pârâtului; în subsidiar, solicită modificarea în tot a hotărârii atacate prin care s-a dispus atragerea răspunderii pârâtului, fiind obligat să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 335.401,07 lei și respingerea ca netemeinică a cererii de atragere a răspunderii pârâtului și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 284/14.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată față de administratorul debitoarei; a dispus obligarea administratorului, la plata către averea debitoarei a sumei de 335.401,07 lei reprezentând pasivul stabilit în cauză, urmărindu-se la executarea dispozițiilor art.142 din Legea nr.85/2006; închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, radierea debitoarei din evidențele
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Răspunderea instituită de art.138 din Legea nr. 85/2006 este una civilă delictuală, în cadrul căreia operează două reguli, una fiind faptul că intervine și pentru cea mai ușoară culpă, iar cealaltă cu obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției, deci cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, nu de gravitatea vinovăției.
În cauză pârâtul - administrator al debitoarei supusă procedurii - și-a încălcat obligația legală de a întocmi evidența contabilă a societății comerciale, cu consecința imposibilității urmăririi activității acesteia.
Prin imposibilitatea supravegherii contabile a relațiilor comerciale, a datoriilor către bugetul statului, s-a ajuns la debitele din litigiu și la starea de insolvență a societății.
În plus, în lipsa evidenței contabile nu se poate constata modul în care s-a desfășurat activitatea comerciantului - persoană juridică, dacă acesta a obținut profit sau nu, dacă a utilizat acest profit corespunzător sau el a fost însușit de asociații societății.
Pentru toate aceste considerente a stabilit legiuitorul răspunderea patrimonială a persoanelor care au administrat societatea pentru situația în care aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art.1 din Legea nr. 82/1991, art.72 și 83 alin.1 lit.c și art.144 din Legea nr.31/1990 modificată, în temeiul art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a admis cererea administratorului judiciar și a dispus obligarea administratorului la plata către averea debitoarei a sumei de 335.401,07 RON, urmărindu-se la executare dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, Văzând că în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea nr. 85/2006, astfel că în temeiul acestui text de lege, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii declanșate față de debitoare, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva sentinței civile nr. 284/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a formulat recurs pârâtul, solicitând în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece a fost citat la un alt domiciliu decât domiciliul său efectiv, citarea a fost fără respectarea condițiilor art.89-100.proc.civ. și nu a putut să afle de proces în condițiile în care nu a avut acces la citarea prin publicitate de la domiciliul care s-a considerat că este al său.
Modificarea în tot a sentinței atacate prin care s-a dispus atragerea răspunderi recurentului, fiind obligat să suporte plata pasivului societății debitoare în sumă de 335.401,07 lei.
În motivare a arătat că, nu a locuit pe timpul desfășurării procesului la adresa din T, nr.23, Sc.A,.4,.18, astfel că nu a avut cunoștință de proces și nici de comunicarea sentinței nr.284/14.06.2000 la domiciliul faptic din nr.259;
Mandatul de administrator al recurentei a încetat la data de 11.06.2003, conform procesului -verbal al Adunării General a Acționarilor; din documentele contabile aferente exercițiului financiar 2002 și până la 30.06.2003 rezultă că societatea debitoare a avut profit, având în vedere primul an de activitate.
În fapt în anul 2002 devenit administrator al societății debitoare, care avea ca obiect de activitate distribuirea ziarelor și revistelor pe raza orașului Recurentul în calitate de administrator conducea firma având mai mulți angajați, cum ar fi șoferi, vânzători de ziare și un contabil. Societatea a funcționat foarte bine în primul an. Pentru exercițiul financiar din anul 2002 s-au depus la Administrația Finanțelor bilanțul, contul de profit și pierderi, precum și raportul de gestiune.
Desigur că, fiind în primul an de activitate societatea nu a înregistrat profit, având în vedere că în primul an s-au achiziționat chioșcuri metalice, iar societatea nu avea angajat un contabil care să țină toate documentele contabile.
Lucrurile au evoluat foarte bine până în vara anului 2003, când pe fondul unui conflict cu asociatul majoritar, respectiv reprezentantul Distribution International și-a dat demisia, atât din funcția de administrator cât și din funcția de director. În acest sens, s-a făcut un proces verbal al adunării AGA în data de 11.06.2003 prin care se constată încetarea mandatului recurentului începând cu data de 11.06.2003.
Din data de 11.06.2003 nu a mai semnat nici un act al societății și nici nu a ținut legătura cu reprezentanții acesteia. arată că, la data de 30.06.2003 a fost depus bilanțul la J de an, de care era responsabil, însă acesta a consemnat rezultatul pozitiv a activității recurentului în prima Jaa nului 2003.
Examinând recursul formulat de pârâtul, conform motivelor de recurs invocate, Curtea constată că acesta este fondat, însă numai pentru unele din motive, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește antrenarea răspunderii conform art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006, Curtea reține că pârâtul nu a mai avut calitatea de administrator social al debitoarei VEST din data de 11.06.2003, așadar, de la acea dată nu a mai avut nici obligația de a conduce contabilitatea sau de a supraveghea contabilitatea acesteia.
Conform procesului verbal încheiat la data de 11.06.2003, a fost revocat din funcția de administrator al VEST (fila 21 din dosar).
Ipoteza prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006 vizează neținerea regulată a contabilității, ținerea unei contabilități fictive sau fapta de a face să dispară unele documente contabile, ori pârâtul, de la data revocării sale din funcția de administrator social, nu a mai avut atribuții legate de conducerea contabilității și de predare a actelor contabile către lichidatorul judiciar, astfel că nu putea cauza nici starea de insolvență a debitoarei VEST
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi deținut calitatea de administrator social la data declanșării procedurii de insolvență, Curtea consideră că simpla nepredare a actelor contabile nu ar putea atrage de plano răspunderea sa, pentru că este necesară și dovedirea legăturii de cauzalitate dintre neregulata conducere a contabilității sau dispariția unor acte contabile și ajungerea în starea de insolvență, însă în speță, nu este făcută nici o astfel de dovadă, prima instanță mărginindu-se doar să prezume că pârâtul și-a încălcat obligația legală de a întocmi evidențele contabile.
Este adevărat că și prezumțiile simple sunt un mijloc de probă, însă într-un asemenea caz de o gravitate ridicată, cum este antrenarea răspunderii personale a fostului administrator social, o soluție bazată numai pe astfel de probe ar putea conduce la arbitrariu.
În speță, după cum arată și lichidatorul judiciar MB MANAGEMENT, pârâtul nu a fost găsit și nu s-a putut lua legătura cu el, ori această împrejurare nu poate duce la prezumția că evidențele contabile nu au fost întocmite.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312, alin. 1-3.proc.civ. rap. la art. 304, pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursul formulat de pârâtul și va modifica în parte sentința atacată, în limitele recursului, în sensul că va respinge cererea de atragere a răspunderii pârâtului, formulată de creditoarea
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, ele nefiind atacate și nefiind astfel supuse controlului judiciar.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând neregulata citare a pârâtului la judecata în prima instanță, fapt ce ar atrage casarea sentinței atacate, Curtea consideră că acesta este nefondat, întrucât prima instanță a depus diligențe rezonabile pentru a identifica domiciliul pârâtului, acesta fiind citat la domiciliul înscris în evidențele oficiale ale autorităților.
Faptul că acest domiciliu nu era cel real, iar pârâtul locuia, în fapt, într-o altă localitate, respectiv, nu poate fi invocat, întrucât pârâtul avea obligația de a face demersurile legale pentru a fi înregistrat în evidențele oficiale.
Repunerea sa în termenul de recurs nu s-a făcut în considerarea faptului că instanța l-a citat greșit și i-a comunicat sentința la o adresă greșită, ci în considerarea imposibilității sale obiective de a cunoaște existența procesului în care avea calitatea de pârât și în considerarea dreptului său la un proces echitabil, în care își poate formula apărări, conform exigențelor art. 6, paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 284/14.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii pârâtului, formulată de creditoarea
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,12.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - DR. - -
GREFIER,
Red./24.06.2008
Tehnored /24.06.2008/2 ex.
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud. sindic
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Cătălin Nicolae Șerban
